Rușii și românii nu au fost cei mai mari prieteni de-a lungul secolelor de vecinătate. Pofta imperială de cucerire a țarilor, apoi a comuniștilor, a făcut, adesea, ravagii în privința teritoriului Țărilor Române și, ulterior, României.
Dar un lucru îi uimea și la anul 1900: frumusețea româncelor care se foloseau de acest avantaj într-un anume mod.
Cum îi descriau rușii pe români, la 1900? Secretul din spatele frumuseții româncelor care îi uimea
Ca orice raport de putere între un imperiu-colos și o țară mică, aflată la răspântia multor interese ale puternicilor Europei, nici cea a românilor cu Rusia n-a fost cea mai amicală.
Cu excepția relației speciale pe care Petru cel Mare a avut-o cu marele savant și domnitor al Moldovei, Dimitrie Cantemir, vecinătătatea cu Imperiul Țarist a pus în pericol, adesea, integritata teritorială a principatelor românești.
Citește și: De câte ori a invadat Rusia teritoriul României? Ecaterina cea Mare, prima care a intrat în Moldova
Relativ târziu, abia în 1739, istoria consemnează prima invazie a rușilor asupra teritoriilor românești. În ziua de 1 septembrie a acelui an, armata împărătesei Ecaterina cea Mare a Rusiei intra în Iași. De atunci, aveau să repete de 12 ori această acțiune, conform defenseromania.ro.
Ultima - în forma sa militară - a fost cea din august 1944, când tancurile Armatei Roșii au ajuns în București, pe 30 august al acelui an, nu doar ca proaspeți aliați contra Germaniei naziste, ci și ca asigurare militară pentru comuniștii care, în doar trei ani, aveau să cucerească total putea în țară.
Dar, vrând-nevrând, rușii nu puteau să nu aibe și opinii despre poporul care trăia la granițele imperiului lor - fie el țarist ori comunist - și cu care intrau adesea în contact.
Familie de români, la începutul secolului 20 - Foto: romania-actualitati.ro
Iar una dintre mărturiile relevante se găsește în lucrarea „Românii. Citire pentru popor”, redactat de pedagogul rus Feofil Feofilovici Puțîkovici și tipărit la Sankt Petersburg în 1898.
Lucrarea reflectă perspectiva etnografică a vremii, dar conține și numeroase inexactități, generalizări și chiar erori privind faptele istorice și demografice.
Rușii i-au invadat pe români de 12 ori
„În general, românii sunt oameni de statură medie, bine proporționați, puternici, rapizi și ușori în mișcările lor. În mare parte sunt bruneți, măslinii, cu ochi expresivi, dinți albi strălucitori, mâini și picioare mici.
Sunt înțelegători, virtuoși, ospitalieri, foarte moderați în nevoile lor, răbdători în fața greutăților vieții, curajoși în caz de nevoie și destul de veseli.
Bărbații le place foarte mult să poarte părul lung, care cade pe umeri în bucle. Mulți evită serviciul militar doar pentru a nu trebui să-și taie părul lung”, se scria în volumul respectiv.
Citește și: Cine a fost prințesa română care putea fi țarina Rusiei? A avut un fiu cu Petru cel Mare
Foarte interesante sunt și observațiile pe care autorul le face despre fetele și femeile românce, care ar ajunge „la dezvoltarea maximă”, la vârsta de 13-14 ani, fiind considerate apoi bătrâne, la 40-50 de ani.
„Fetele românce sunt zvelte, vesele și vorbărețe. La 13-14 ani, o româncă ajunge la dezvoltarea ei maximă, devenind grațioasă și frumoasă - cu părul negru strălucitor, ochii negri expresivi, gropițele din obraji și buzele subțiri.
La 15-16 ani, o româncă înflorește și se maturizează. De obicei, la treizeci de ani, româncele par deja femei mature, iar la 40-50 de ani sunt considerate bătrâne. Aceeași rată de îmbătrânire se aplică și bărbaților”.
Un lucru oarecum surprinzător e faptul că, cel puțin din observațiile sale, pedagogul rus era de părere că există puține popoare „care se înmulțesc și își extind teritoriile atât de repede precum poporul român”.
Iar unul dintre motive este faptul că românii n-ar fi avut nici „capacitate și nici dorință de a învăța limbi străine”. Un altul era constituit de frumusețea româncelor care ajuns să se mărite adesea cu bărbați de alte etnii, iar limba română devine „stăpâna” acelei noi familii.
Conform autorului rus, la 40-50 de ani, femeile române erau considerate bătrâne - Foto: romania-actualitati.ro
„Nepărăsindu-și pământul, românii se răspândesc singuri în țările vecine. Ei au populat deja jumătate din Bucovina vecină, în număr de două milioane trăiesc în Ungaria, un număr semnificativ s-au mutat în Basarabia și alte țări.
Pe pământ sunt puține popoare care se înmulțesc și își extind teritoriile atât de repede precum poporul român.
Citește și: Ce înseamnă „boala lui Calache”, de fapt? Personajul era să devină domnitor al Țării Românești
În sine, liniștiți și pașnici, românii se stabilesc mereu ferm și astfel reușesc să își răspândească identitatea națională, astfel încât oamenii de altă naționalitate, trăind cu ei, își pierd treptat identitatea.
Astfel, ei au reușit să românizeze un număr mare de sârbi, bulgari, unguri. Această remarcabilă capacitate de românizare a oamenilor de altă naționalitate este explicată în principal prin faptul că românii nu au capacitate și nici dorință de a învăța limbi străine.
Fără necesitate extremă, românii nu fac nici cel mai mic efort pentru a se înțelege cu vecinii lor.
Ei preferă ca cei din jur să vorbească cu ei în română. Vecinii într-adevăr cedează și încep treptat să învețe limba română și să comunice cu românii. Treptat, această limbă devine o limbă comună acolo unde anterior ea nu s-a auzit.
Românizarea oamenilor străini se realizează mult datorită româncelor, care datorită frumuseții se căsătoresc adesea cu vecinii slavi și unguri.
„Și merită doar ca o româncă să intre într-o familie de alt neam, că toată casa devine românească”, spune un proverb sârb”, se mai arată în lucrarea menționată.
Citește și: Rusia a accesat 1.000 de camere video din România. Au spionat transporturile către Ucraina
Dincolo de alte interpretări subiective ale firii, calităților sau defectelor românilor, rămâne paradoxul unei idei anume: reprezentantul unui imperiu aflat mai mereu în expansiune și „foame” de noi pământuri considera că românii ar fi cei care își extind cel mai rapid teritoriile, favorizați de frumusețea femeilor de aici.
