Un grec a ajuns domnitor al Moldovei și al Ucrainei, după ce a izbutit o căsnicie reușită, având parte și de o soacră ambițioasă. Poate că ar mai fi avut zile, dacă averea pe care a strâns-o nu i-ar fi adus și mulți dușmani.
Cine a fost grecul care a ajuns domnitor al Moldovei și al Ucrainei? A murit în temniță, în Polonia
Voievodul la care ne referim astăzi era un grec dintr-o familie modestă, originar din Rumelia (Anatolia), născut la 1620. Numele său: Gheorghe Duca.
A ajuns pe plaiurile moldave de copil, împreună cu părinţii săi, dar cu ambiție a reușit să-și croiască un drum până în preajma domnitorilor țării.
Astfel, în timpul domniei lui Vasile Lupu (1634 - 1653) îl întâlnim printre tinerii slujitori de la curtea domnească, după care dă lovitura.
Citește și: Câte războaie a purtat Ștefan cel Mare, domnitorul Moldovei? „Am fost învingător în 34”
Aceasta a luat forma unei căsătorii etrem de reușită cu Anastasia, fiica Dafinei și a viitorului domnitor, Eustatie Dabija.
Legătura de rudenie îi asigură ulterior dregătoria de mare vistiernic chiar în timpul domniei lui Dabija Vodă (1661 - 1665).
După moartea acestuia, Doamna Dabija, rămasă văduvă, reuşeşte, prin vechile sale cunoştinţe greceşti din Istanbul, să obţină firmanul domniei Moldovei pentru ginerele ei.
Așa se face că Gheorghe Duca a fost domn al Moldovei de trei ori: septembrie 1665 - mai 1666; noiembrie 1668 - august 1672 și noiembrie 1678 - decembrie 1683, dar și al Țării Românești: noiembrie 1674 - noiembrie 1678.
Biserica Cetățuia din Iași, locul unde este înmormântat Gheorghe Duca - Foto: iassium.ro
La prima urcare pe tron, Duca s-a străduit să repopuleze ţara, ordonând să se caute și să se aducă oameni străini de principat, pentru a întemeia noi sate, proaspeţii sosiţi urmînd să se bucure de înlesniri fiscale.
Citește și: Ce domnitor a fost văzut de turci ca un al doilea Mihai Viteazul? A ridicat cele mai multe biserici
„Le era tuturor cu bine, fiind şi el din boierii ţării domnit, cît nu se plînge nime nici de o strîmbătate”, scrie cronicarul Ion Neculce, conform unitischimbam.ro.
Totuși, prima domnie n-a ținut mult, Duca fiind mazilit în mai 1666, după ce a fost acuzat de otomani, pe nedrept, de trădare.
A domnit și în Țara Românească
De fapt, chiar marele vizir îl pusese să pretindă că e interesat de o alianță cu țarul Moscovei, pentru a-l prinde în capcană pe hanul tătarilor, fiind mazilit în mai 1666.
În a doua domnie, pe care o obține cheltuind mari sume de bani prin labirintul puterii Imperiului Otoman, Duca s-a confruntat cu o revoltă a locuitorilor din ținuturile Orhei, Soroca și Lăpușna, nemulțumiți de numărul mare de greci din anturajul său.
Nevoit să se retragă la sud de Carpați, în 1672 a înăbușit răscoala cu ajutorul tătarilor. Dar, în același an, reclamațiile unor boieri i-au adus o nouă mazilire, de către sultanul Mehmed al IV-lea, aflat în trecere prin Moldova în timpul unei campanii contra Poloniei, scrie galeriaportretelor.ro.
Citește și: Cine a fost domnitorul fanariot ce a vrut crearea Regatului Daciei? Ce țări ar fi făcut parte din el
După alți doi ani petrecuți „în rezervă”, ajutat de intervențiile la Poartă ale Cantacuzinilor, Gheorghe Duca este numit din nou numit domn, dar, de această dată, în Țara Românească.
S-a menținut în scaunul domnesc vreme de patru ani, până în noiembrie 1678. Dar răcirea relației sale cu puternica familie a Cantacuzinilor a avut consecințe, Șerban Cantacuzino dorind tronul țării pentru sine.
Gheorghe Duca a primit drept „compensație”, în același an, pentru a treia oară, conducerea Moldovei. Dacă la început s-a arătat îngăduitor cu țara și boierii, din vara lui 1679 domnitorul „schimbă placa” mărind impozitele și introducând dări noi.
Fostul domnitor a murit în temniță, în Polonia
Boierul și cronicarul Nicolae Costin - fiul lui Miron Costin - considera că Duca Vodă era supărat pe Moldova, căci „îi făcuse ruşine de-l gonise din domnie; a doua, că şi din firea lui era rău şi pismătoru, îndelungăreţu la mînia şi lacomu la avuţie".
Pe de altă parte, Duca avea nevoie de mari sume de bani cu scopul de a acoperi cheltuielile pentru nunta fiicei sale, dar și pentru a mijloci dobândirea domniei Ucrainei căzăcești, pe care turcii o cuceriseră de curând.
Iar strategia dă roade, în 1681 otomanii numindu-l hatman al Ucrainei, el având curțile domnești peste Nistru: la Nemirov, pe Bug și la Țigănauca, în fața Sorocii.
Începând din acel moment, Gheorghe Duca se intitulează „domn al Ţării Moldovei şi al Ţării Ucrainei".
Stăpânirea sa în această regiune a durat puțin, doar doi ani, până la sfârşitul anului 1683, perioadă suficientă, însă, pentru ca multe familii de moldoveni să se strămute aici, întemeind sate noi și refăcând localitățile distruse în timpul ostilităților ruso-turce.
În aprilie 1683, vrând-nevrând, Duca merge la Viena pentru a-i ajuta pe turci la asediul cetății, aceștia încercând să facă ceea ce nu reușise nici măcar Suleyman Magnificul, cu 150 de ani înainte.
În lipsa lui din Moldova, dar și din cauza insuccesului turcilor în fața zidurilor Vienei, boierii se răscoală, la îndemnul lui Ștefan Petriceicu, iar polono-lituanienii și cazacii invadează țara.
Gheorghe Duca are parte de un sfârșit trist. Este prins la întoarcerea în Moldova de la asediul Vienei, la 25 decembrie 1683 și dus în Polonia, la Lvov, unde moare în închisoare, în aprilie 1685.
Fostul domnitor al ambelor Țări Române, dar și al „Țării Ucrainei”, își doarme somnul de veci în Biserica Cetățuia din Iași.
