Când a fost inventat căruciorul de cumpărături din supermarket? De ce lumea nu voia inițial să le folosească?

A fost o vreme când cumpărătorii puteau achiziționa doar atât cât puteau duce în mână.

Și, pe cât de omniprezente sunt cărucioarele de cumpărături astăzi, inițial a fost nevoie de multă muncă de convingere pentru ca oamenii să le folosească.

Primele cărucioare de cumpărături, introduse oficial în 1937

Sylvan Goldman, un om de afaceri originar din Oklahoma, lucra pentru un comerciant cu ridicata din California după Primul Război Mondial, când a devenit fascinat de noile „supermarketuri” care adunau totul sub același acoperiș. 

Cu toate acestea, a observat o problemă: clienții cumpărau doar ceea ce puteau căra în sacoșe și coșuri. 

În 1920, el și fratele său, Alfred, au adus conceptul de supermarket înapoi în Oklahoma, unde și-au înființat propriul lanț de magazine. 

Citește și: Banda tip arici cu care ne încheiem încălțămintea, inventată din întâmplare. A ajuns și în spațiul cosmic

Însă Goldman continua să se îngrijoreze din cauza problemei persistente a cumpărătorilor limitați de capacitatea brațelor lor.

Primul prototip al lui Goldman pentru un cărucior de cumpărături, realizat în 1936, era minunat de rudimentar. 

Acesta consta din două scaune pliante plasate șezut în șezut, cu roți atașate în partea de jos și un coș deasupra. 

El a introdus primul cărucior de cumpărături oficial pe 4 iunie 1937, la magazinul alimentar Humpty Dumpty din Oklahoma City.

Cu toate acestea, Goldman a fost profund dezamăgit când a văzut că clienții nu voiau să aibă de-a face cu noile invenții. 

Femeile, mai ales, care se săturaseră deja de împins cărucioare pentru copii, refuzau să mai împingă un alt obiect prin magazin. 

La rândul lor, bărbații considerau că acele cărucioare le știrbeau masculinitatea și spuneau că plimbarea lor prin magazin este „muncă de femei”, conform afirmațiilor lui Alyson Atchison, directoare de galerii și colecții la Science Museum Oklahoma. 

Inventatorul a angajat modele care să se plimbe cu cărucioarele prin magazin

Muzeul găzduiește acum primul cărucior pe care Goldman l-a pus în uz public - și care și-a petrecut primele zile abandonat și nefolosit în partea din față a magazinului său.

Soluția lui Goldman a fost una elegantă și foarte simplă: a angajat modele atrăgătoare care să facă cumpărături în magazin în timp ce împingeau cărucioarele cu încredere, arătându-le direct celorlalți clienți cât de convenabile și la modă puteau fi acestea. 

Cumpărătorii au înțeles avantajul și au început să îi imite pe acești bărbați și femei arătoși. 

Citește și: Cuptorul cu microunde, un aparat inventat dintr-un accident. Primul model costa 5.000 $ și cântărea 340 kg

Alți băcani au început curând să ceară cu insistență aceste cărucioare, însă mulți au fost nevoiți să aibă răbdare.

Până în 1940, proprietarii de magazine care doreau să cumpere cărucioare noi de cumpărături se confruntau, conform rapoartelor, cu o listă de așteptare de șapte ani. 

În același an, 1940, Goldman a început să producă modelul mai familiar de cărucioare care se întrepătrund, rezolvând astfel problema aglomerării spațiului cu toate acele cărucioare între clienți.
Producătorii de alimente au început să ofere ambalaje de dimensiuni mai mari în magazine, știind că clienții puteau acum să transporte cu ușurință produse voluminoase. 

Citește și: Invenția secolului pentru crescătorii de oi. Sistemul inedit creat de un austriac contra atacurilor lupilor

Invenția lui Goldman, deși pare modestă, a ajutat la punerea bazelor peisajului comercial de astăzi, format din magazine uriașe pline cu produse supradimensionate. 

După cum subliniază Alyson Atchison, acele roți „au schimbat și au revoluționat cumpărăturile pentru totdeauna”.