Rusia comunistă a vrut să invadeze România condusă de Ceaușescu, în contextul ocupării Cehoslovaciei de către trupele Tratatului de la Varșovia - varianta sociaistă a NATO - în frunte cu Armata Roșie.
Liderul român nu doar că a refuzat participarea militară la invazie, ci a lansat și un atac public împtriva acestei acțiuni cu ocazie mitingului organizat în Piața Republiii - fosta Piața Palatului și actuala Piața Revoluției - cu sute de mii de români aduși la delir de poziția fermă, naționalistă a lui Ceaușescu.
Anul în care Rusia comunistă a vrut să invadeze România condusă de Ceaușescu. „Este o zi a rușinii”
În ultima vreme au apărut în spațiul pubic informații conform cărora URSS ar fi plănuit să invadeze România în 1961, în cadrul unei așa-zise „Operațiuni Nistru”. Deși acest lucru e susținut doar de una-două persoane cu competențe în istorie, informația s-a propagat drept un adevăr indubitabil.
Nimic mai fals, spun alți istorici, marea lor majoritate, de fapt. „E o prostie! N-a existat niciodată o asemenea operațiune, un asemenea plan.
Informația a fost preluată dintr-o însemnare făcută de Pacepa în cartea sa (n.r. - „Orizonturi Roșii”), dar acum se știe că 85% din afirmațiile sale sunt invenții de-ale sale”, a declarat un specialist, doctor în istorie, pentru Newsweek România, care a dorit să-și păstreze anonimatul.
Nici în căutările noastre pe internet nu am putut găsi nici cea mai mică referire la un asemenea moment, la operațiunea respectivă, în afară, firește, de declarațiile făcute de persoana care le-a lansat acum în spațiul public.
Citește și: Ce a fost Declarația de independență din 1964 a lui Dej? Ruptura de URSS, continuată de Ceaușescu
Dar, dincolo de această situație, a existat, într-adevăr, un moment - dar cu totul altul - în care URSS a părut la un pas de invadarea țării noastre. Iar acest moment a apărut pe fondul unei alte invazii.
În noaptea de 20-21 august 1968, URSS-ul condus de durul Leonid Brejnev, alături de țările din Tratatul de la Varșovia, cu excepția României și a Iugoslaviei mareșalului Tito, a invadat Cehoslovacia cu tancuri și aproximativ 250.000 de soldați.
Ceaușescu și ceilalți lideri PCR, în fața zecilor de mii de români veniți la marea adunare din 21 august 1968 din Piața Republicii, actuala Piața Revoluției - Foto: Fototeca online a comunismului românesc - cota 175/1968
Scopul era de a înăbuși efectele așa-numitei „Primăveri de la Praga”, o politică mai liberală de reforme și crearea unui „socialism cu față umană”, promovată chiar de șeful Partidului Comunist Cehoslovac, Alexander Dubček.
Ocuparea țării -Cehia și Slovacia formând un singur stat la acea vreme - s-a produs rapid, mai ales că populația, la îndemnul lui Dubček nu s-a opus cu violență, ci doar în forme pașnice acelei invazii.
În dimineața de 21 august, Ceaușescu s-a trezit cu un fior pe șira spinării: știa că Moscova avea destule motive ca să-l ia „în colimator”.
Se pare că el vedea invadarea Cehoslovaciei ca un prim pas, ce ar fi fost urmat de o invadare a României și o debarcare a sa de la conducerea țării.
Conform spuselor aceluiași Pacepa - dar care trebuie privite mereu cu circumspecție - după ce a aflat de intrarea trupelor Pactului de la Varşovia în Praga, Ceauşescu ar fi spus: „Acu-i rândul meu”.
Ceaușescu era convins că URSS invadează și România
Tot în 21 august, cu rapiditate, în Piața Republicii a fost organizată o imensă adunare populară unde Ceaușescu a rostit, probabil, cel mai cunoscut discrus al său, unul în care a condamnat în termeni duri acțiunile URSS și ale celorlalte țări din Tratatul de la Varșovia.
Citește și: „Primăvara de la Praga”, 54 de ani. Ceaușescu voia să fugă în Iugoslavia dacă rușii invadau România
Atunci, el a jucat o carte riscantă, periculoasă, dar a câștigat pentru mulți ani interesul și chiar sprijinul Occidentului, fiind perceput, total fără noimă de la un punct, drept „băiatul rebel din „lagărul socialist”, cel care n-a ezitat să „miște-n front” față de ordinele Moscovei.
În fața a sute de mii de români entuziasmați și gata să ia o armă în mână pentru a lupta contra unei posibile invazii sovietice, Ceaușescu a vorbit aspru, așa cum nimeni nu și-ar fi imaginat până atunci că s-ar putea vorbi, la adresa URSS și intervenției în Cehoslovacia.
Mulțimea adunată pe 21 august 1968 pentru a susține opoziție lui Ceaușescu în privința invadării Cehoslovaciei de către URSS și alte țări din Tratatul de la Varșovia - Foto: Fototeca online a comunismului românesc - cota 171/1968
„Invadarea Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varșovia constituie o mare greşeală şi o amenințare pentru pacea în Europa, pentru soarta socialismului în lume şi este o zi a rușinii pentru mișcarea internaţională.
Nu există nici o justificare şi nu există nici un motiv care să facă admisibilă, fie şi numai pentru o clipă, ideea unei intervenții în treburile interne ale unui stat socialist frățesc (…)
Nici un străin nu are dreptul de-a spune ce formă trebuie să capete construirea socialismului”, declara Nicolae Ceaușescu, potrivit amintiridincomunism.wordpress.com, în fața unei mulțimi de români în delir, chiar și-n fața televizoarelor, sau a aparatelor de radio.
Peste ani, după Revoluție, Ion Gheorghe Maurer, prim-ministrul de la acea dată, recunoștea că discursul lui Ceaușescu i-a surprins chiar și pe liderii PCR, pentru că nu se discutase înainte despre ce urma să spună, în acei termeni.
Citește și: Cine trebuia să conducă România în locul lui Nicolae Ceaușescu? A murit în 2010, la 97 de ani
Se pare, astfel, că Ceaușescu, simțind că e o situație de „totul sau nimic” și-a pariat toată cariera politică pe cartea criticării dure a URSS, discursul, cel puțin în părțile lui cele mai dure, fiind o improvizație de moment.
Dar a câștigat, până la urmă, cel puțin până în decembrie 1989, când tot o mare adunare din aceeași Piață a Republicii avea să-i aducă prăbușirea și, ulterior, execuția.
Între timp, la Bucureşti soseau informaţii cu privire la o iminentă invazie din partea Ungariei, Bulgariei şi URSS-ului.
Interesat de ipoteza refugierii pe teritoriul iugoslav, de unde, în cazul unei invazii, să conducă rezistenta naţională, Ceauşescu s-a întâlnit pe 24 august cu Iosip Broz Tito în Vârşeţ, o localitate apropiata de graniţa româno-iugoslavă.
Tito l-a asigurat că se poate retrage oricând pe teritoriul iugoslav, cu condiţia să o facă fără trupe înarmate.
Demonstrația oamenilor muncii din 1968, cu ocazia paradei de 23 august, ziua națională a României la acea vreme - Foto: Fototeca online a comunismului românesc - cota 184/1968
Ceauşescu a luat apoi o serie de măsuri care ar fi complicat o posibilă invazie a trupelor ţărilor din blocul estic în România.
În primul rând, a înfiinţat Gărzile Patriotice, apoi, pe 13 noiembrie, Marea Adunare Naţională a votat o lege privire la Pregătirea Tineretuluipentru Apărarea Patriei, introducând obligativitatea urmării de cursuri de pregătire militară pentru toţi elevii.
Pe 23 august 1968, Ceauşescu s-a întâlnit cu doi acivisti cehoslovaci de rang înalt, în vederea formării unui eventual front comun de apărarea împotriva Moscovei.
Securitatea a analizat modul în care se desfăşurase invadarea Cehoslovaciei pentru a anula posiblitatea repetării unui asemenea scenariu şi în România.
Ceaușescu își asigurase refugierea în Iugoslavia lui Tito
Aeroporturile au fost puse sub pază strictă, iar numărul turiştilor sovietici a fost atent monitorizat.
Deja, exista o neîncredere profundă între cei trei lideri de la Bucureşti, Ceauşescu, Bodnăraş, Maurer şi autorităţile de la Moscova.
Refuzul autorităţilor române de a permite operaţiuni militare ale Tratatului de la Varșovia pe teritoriul sau a făcut și mai dificil de pus în practică un scenariu că cel aplicat în Cehoslovacia.
Citește și: VIDEO Acum 55 de ani, pe 20 august 1968, URSS a invadat Cehoslovacia. Discursul lui Ceaușescu
Mai trebuie remarcat că de parada de 23 august - Ziua Națională a României, pe atunci - sărbătorită cu mare fast în Bucureşti, s-a produs o schimbare sugestivă de program..
Programate inițial să defileze după parada militară, Gărzilor Patriotice li s-a schimbat traseul pentru a trece ostentativ prin faţa ambasadei sovietice, scrie historia.ro.
Era încă un semnal clar pe care Ceaușescu voia să-l transmită la Moscova și anume că românii se vor opune și vor rezista până la unu oricărei intervenţii.
Pentru organizarea rezistenţei, în caz de invazie sovietică, s-a elaborat chiar și un plan în cadrul Securităţii.
Planul a fost elaborate de Direcţia a XI-a (Direcţia Tehnică) a Consiliului Securităţii Statului, fiind încheiat abia în 1970.
Purtând numele de cod Rovine-IS-70, planul prevedea antrenarea întregii populaţii pentru apărarea teritoriului naţional. În acel moment, situaţia lui Ceauşescu și a României părea încă foarte complicată, nesigură.
După unele date ale Securităţii, la graniţele României cu Uniunea Sovietică fuseseră masaţi 235.000 de soldaţi aparţinând Comandamentelor Odessa, Lvov şi Kiev.
În dreptul gurilor Dunării şi al litoralului românesc al Marii Negre staţionau nave ale flotei sovietice.
Dean Rusk, şeful Departamentului de Stat, i-a înmânat o notă lui Anatoli Dorînin, ambasadorul sovietic la Washington, prin care cerea să nu invadeze România, întrucât consecintele vor fi impredictibile.
La rândul său, iderul Chinei, Ciu En-Lai, a afirmat că România poate conta în apărarea independenţei sale pe sprijinul poporului chinez sau cel puţin aşa îi transmitea Ceauşescu lui Tito.
Nicolae Ceaușescu, într-o discuție mai relaxată din 1976 cu liderul de la Krmlin de atunci, Leonid Brejnev, cel care conducea URSS și în 1968 - Foto: Fototeca online a comunismului românesc - cota 128/1968
De asemenea, Corneliu Mănescu, reprezentantul României la ONU, i-a cerut reprezentantului american, George Bol, ajutor din partea guvernului SUA, în forma unei declaraţii din partea preşedintelui american.
În acest sens, preşedintele Lyndon Johnson a făcut faimoasa sa declarație către sovietici: „Nu asmuţiţi câinii războiului”.
Citește și: Cum a pierdut Ceaușescu clauza națiunii celei mai favorizate? „Democrația noastră e superioară”
În interiorul forţelor sovietice şi a statelor membre ale Pactului de la Varşovia care participaseră la invadarea Cehoslovaciei era larg răspândită ideea că România va fi invadată şi ea.
Aceeași temere continua să fie transmisă și de cancelariile Occientale către București. Dar - și mai grav - dincolo de declarațiile formale, de principiu, o ipotetică invadare a României era considerată „o problemă internă a Tratatului de la Varşovia”.
Istoricul Ovidiu Bozgan susţine, tot potrivit Historia, că interesul Occidentului era, de fapt, să reducă tensiunea dintre România şi URSS.
Ambasadorii occidentali care au trecut în această perioadă pe la Ministerul de Externe, aducând avertismentul unei invazii iminente, ar fi urmărit nu să-i facă pe romani să-şi pregătească armata, ci să-i facă să calmeze situaţia. Să-i determine aşadar să încheie conflictul cu Moscova
Pe 25 august a avut loc întâlnirea dintre Ceauşescu şi ambasadorul sovietic la Bucureşti, Ivan Basov.
Nu se cunosc detaliile discuțiile, dar după această dată, tonul propagandei româneşti a devenit semnificativ mai blând când se referea la acţiunile Moscovei.
Citește și: De câte ori a invadat Rusia teritoriul României? Ecaterina cea Mare, prima care a intrat în Moldova
Gheorghe Lupeş, tânăr diplomat, pe atunci, în Ministerul de Externe român, susţine că, după discuţia cu Ceauşescu, Basov ar fi folosit un telefon public, evident ascultat de Securitate, pentru a transmite la Moscova mesajul: „Am vorbit cu comandantul, nu va mai lătra, nu va mai lătra!”.
Dincolo de legendele despre presupusa armă-minune cu laser cu care armata română ar fi distrus câteva tancuri sovietice la granița de nord-est cu URSS și care ar fi determinat Moscova să se răzgândească în privința invaziei, cert este că lucrurile s-au calmat, în cele din urmă.
