UE abandonează Balcanii de Vest în brațele Chinei și Rusiei

DE Silviu Sergiu | Actualizat: 15.11.2019 - 08:12

Uniunea Europeană a refuzat să deschidă negocierile de aderare a Albaniei și Macedoniei de Nord. Nici primirea celorlalte țări din regiune nu face progrese semnificative.

SHARE

Când Serbia a anunțat, la sfârșitul lunii octombrie, că a semnat acordul de aderare la Uniunea Economică Euroasiatică (EEU), o alternativă gândită de Vladimir Putin la piața Uniunii Europene, foarte mulți au fost luați prin surprindere.

Decizia Belgradului nu este totuși o surpriză, ci o consecință a abandonării către Uniunea Europeană a Balcanilor de Vest. O abandonare de facto, prin voința aproape exclusivă a președintelui Franței, Emmanuel Macron, ce va permite Rusiei, dar, în special, Chinei, să umple golul creat.

Summitul Consiliul European din 17-18 octombrie a.c. trebuia să stabilească începerea negocierilor de aderare cu Albania și Macedonia de Nord, țări situate în Balcanii de Vest. Comisia Europeană o recomandase, deoarece cele două țări au făcut, în ultima perioadă, eforturi consistente pentru a îndeplini criteriile.

Macedonia de Nord a reușit chiar să ajungă la o reconciliere istorică cu Grecia, renunțând chiar la numele de Macedonia, lucru consfințit printr-un referendum chinuit.

Pentru moment, Emmanuel Macron a
lăsatBalcanii de Vest în voia sorții.
Și a lui Vladimir Putin.

Albania a demarat, la solicitarea UE, un amplu proces de verificare a tuturor judecătorilor și procurorilor, fapt care a băgat țara în cea mai gravă criză constituțională și politică din ultimii ani.

Cu toate acestea, deși li s-a promis din 2018 că vor începe negocierile, Franța a blocat procesul de extindere. Parisul s-a bucurat de susținerea parțială a Olandei și Danemarcei, țări care au propus decuplarea celor două state și deschiderea negocierilor doar cu Macedonia de Nord.

Decizia Bruxelles-ului a fost văzută de Belgrad drept un avertisment că primirea Serbiei în UE este foarte departe.

Drept pentru care această țară a dorit să dea un avertisment că se poate oricând reorienta către Rusia.

Serbia a depus cererea de aderare la UE în decembrie 2009 şi a obţinut statutul de candidat în martie 2012, după ce Belgradul şi Priştina au ajuns la un acord privind reprezentarea regională a Kosovo. Cu toate acestea, aderarea la UE este prevăzută pentru 2025. Pe hârtie.

Motivele lui Macron

Președintele francez, Emmanuel Macron și-a justificat refuzul prin faptul că Uniunea Europeană are nevoie de o mai mare integrare a statelor-membre, înainte să decidă un nou val de extindere.

El a optat și pentru regândirea mecanismului de extindere, fără a preciza exact ce are în vedere, lucru care a alimentat speculațiile că ne aflăm în fața unei decizii eminamente politice.

În realitate, Macron a vrut să dea satisfacție electoratului din țara sa, care nu vede cu ochi buni o extindere în Balcanii de Vest. În plus, a vrut să puncteze în fața Angelei Merkel, cancelarul Germaniei, cu care-și dispută poziția de lider al Europei.

Nu întâmplător, decizia lui Macron a fost catalogată drept „o greșeală istorică majoră“ de către președintele CE, Jean-Claude Juncker, un apropiat al Angelei Merkel.

VIITOR INCERT Premierul Albaniei, Edi Rama, președintele Serbiei, Aleksandar Vučić, și premierul Macedoniei de Nord, Zoran Zaev (de la stânga la dreapta), au foarte puține motive să fie optimiști

Mai mult, Kurt Bassuener şi Toby Vogel, experţi în cadrul Consiliului pentru Politica de Democratizare, un think-tank cu sediul la Berlin, au catalogat decizia lui Macron drept „o manifestare nemaiîntâlnită de vandalism politic“. 

Într-un comentariu pentru EUObserver.com, i-au reproșat că a ucis politica de extindere, văzută până acum drept principala funcţie a UE, și au acuzat Franța că a luat ostatic întregul proces de extindere, solicitând regândirea acestuia.

Cei doi au avertizat că, pentru statele care nu au început încă negocierile de aderare, viitorul poate fi definitiv compromis, iar pentru cele care au făcut-o, acesta ar putea deveni confuz.

Deși acceptă parțial motivul invocat de Franța, potrivit căruia Albania şi Macedonia de Nord nu sunt pregătite pentru începerea negocierilor de aderare, Bassuener şi Vogel punctează faptul că adevăratul motiv al Parisului este dorinţa de a se impune ca lider în UE, mai ales după Brexit.

În consecință, Albania și Macedonia de Nord sunt văzute drept „victime colaterale“ ale eforturilor Franţei de a-şi demonstra supremaţia.

Consecințe nedorite

Blocarea procesului de extindere de către Bruxelles poate genera consecințe negative, incertitudine în ceea ce privește evoluțiile politice din cele două țări.

Criza politică din Albania se poate adânci în absenţa unei perspective clare de aderare la UE, iar, în Macedonia de Nord, forţele de dreapta, care s-au opus vehement „Acordului de la Prespa“ cu Grecia, pot reveni pe cai mari la putere și pot încerca anularea documentului.

Cu atât mai mult cu cât, imediat după decizia Consiliului European, premierul de la Skopje a cerut organizarea de alegeri parlamentare anticipate.

Acestea vor avea loc pe 12 aprilie 2020. Victoria dreptei naționaliste poate determina Atena să blocheze integrarea Macedoniei de Nord în UE şi NATO.

Nu în ultimul rând, decizia Consiliului European de la mijlocul lunii octombrie poate periclita reluarea dialogului dintre Serbia și Kosovo și poate crea condiţii propice pentru (re)venirea Federației Ruse în regiunea Balcanilor de Vest, în special în Macedonia de Nord.

China, condusă de președintele Xi Jinping (sus), construiește o autostradă în Muntenegru (a doua fotografie de jos) care a aruncat în aer datoria publică a acestei țări. E unul din motive pentru care Jean-Claude Juncker (jos) consideră decizia Franței drept „o greșeală istorică majoră“.

 

Cu atât mai mult cu cât, în ultima vreme, s-au înregistrat progrese în privința construcției gazoductului „Balkan Stream“, o extensie în Bulgaria şi Serbia, până în Ungaria,  a gazoductului „TurkStream“, proiect care creşte influenţa economică a Moscovei în regiune.

Anul viitor se împlinesc 20 de ani de la lansarea Procesului de Stabilizare și Asociere, dedicat țărilor din Balcanii de Vest. Coincidența face ca evenimentul să aibă loc sub președinția rotativă a Croației, fostă republică iugoslavă ce a aderat deja la UE.

Este, din păcate, singurul exemplu de succes. După 20 de ani, incertitudinea domină peisajul politic din restul țărilor din regiune, candidate la aderarea europeană, sau pe cale să obțină acest statut. 

În Albania, Serbia și Muntenegru au avut loc ample mișcări de protest de stradă, prin care s-a încercat răsturnarea regimurilor aflate la putere, pe motiv că sunt corupte, nedemocratice și neperformante economic.

Lipsa unei perspective de aderare va determina instituțiile naționale să încetinească ritmul implementării reformelor solicitate de UE. 

O analiză publicată de European Council of Foreign Relations (ECFR) explică motivele din spatele deciziei lui Emmanuel Macron și posibilele consecințe.

„Fără un parcurs credibil de a obține statutul de membre UE, țările din Balcanii de Vest se pot scufunda în naționalism și pot da curs ofertelor generoase, în special economice, ale Rusiei, Turciei și Chinei“, scrie ECFR.

Potrivit analizei, opinia publică din Franța este îngrijorată de perspectiva unei extinderi a UE, proces și așa perceput drept disfuncțional, precum și de fragilitatea sentimentelor pro-UE.

Un sondaj recent comandat de ECFR a relevat că Germania, Austria, Olanda, Danemarca și Franța sunt cele mai refractare țări la ideea aderării statelor din Balcanii de Vest.

„Există o contradicție între resetarea relației UE - Rusia propusă de Emmanuel Macron în august, prezentată ca fiind necesară în contextul reapropierii sino-ruse, care nu este în favoarea Europei, și atitudinea sa față de Balcani, unde președintele francez a facilitat redeschiderea luptei pentru influență“, a punctat ECFR.

Pe de altă parte, analiștii atrag atenția asupra faptului că președintele Serbiei, Aleksandar Vučić, a declarat „Finnancial Times“ că decizia Bruxelles-ului a lăsat țările din regiune cu impresia că nu se pot baza pe aliații lor occidentali.

El a sugerat că a fost îndreptățit să permită Rusiei preluarea sectorului energetic al Serbiei și să o invite la ample exerciții militare comune cu țara sa. Rachetele rusești S-400 vor fi prezente în Serbia pentru a participa la „Slavic Shield 2019“.

„Se poate ajunge la o rearanjare geopolitică, care să nu mai lase loc Uniunii Europene, cu regiunea împărțită influențelor sârbe și albaneze.

Asta înseamnă revenirea Albaniei Mari, un proiect de unire a albanezilor din Kosovo, Macedonia de Nord și din împrejurimi. Pentru Macedonia de Nord, destabilizarea prin intermediul minorității albaneze este ultimul lucru de care are nevoie“, scrie ECFR.

Potrivit analizei, contextul de securitate se poate deteriora rapid în regiune, dacă forțele politice naționaliste vor crește în influență.

Influența Chinei și Rusiei

„Nu doar Rusia oferă perspective mai atractive decât UE țărilor din Balcanii de Vest. Investițiile Chinei în infrastructura regiunii, criticate de Bruxelles, par să umple golul lăsat de UE, fără ca Europei să-i pese prea mult“, mai avertizează ECFR.

Un avertisment prezent și într-o analiză publicată de revista „Foreign Policy“. Potrivit publicației, Serbia este principala destinație a investițiilor chinezești în Europa de Est, inclusiv prin contribuții majore în sectorul de securitate.

În Bosnia și Herțegovina, China este responsabilă pentru construcția unei centrale pe cărbune în orașul Tuzla, care, deși este cel mai mare proiect de investiții de după război, a stârnit deja numeroase temeri în sânul opiniei publice legate de mediu, sănătate publică și orientare politică.

În Muntenegru, firmele chinezești construiesc o autostradă ce traversează țara, în valoare de 1,5 miliarde de dolari, care a făcut ca datoria publică să crească la un procent aproape neverosimil: 80% din PIB.

„China se poate să fi fost subestimată de Uniunea Europeană“, a declarat comisarul European pentru Vecinătate și Extindere, Johannes Hahn, într-un interviu publicat în luna martie.

El a insistat asupra practicii unor țări din Balcani de a se împrumuta masiv de la China pentru a moderniza infrastructura, unele împrumuturi fiind atât de mari încât nu pot fi restituite prea curând.

Acest lucru acordă Chinei un avantaj important în fața UE, investițiile sale fiind comparabil mai mari decât cele ale țărilor europene.

„Acolo unde China asigură o infuzie de capital în infrastructură și alte proiecte la scară largă, Rusia își exercită influența în domeniul energetic și prin legăturile culturale, în special cele ortodoxe.

Gazprom sponsorizează echipa de fotbal Steaua Roșie Belgrad, Sputnik și alte 20 de instituții media ale propagandei rusești promovează mesajele Moscovei.

În plus, investițiile chinezești și rusești vin întotdeauna cu puține condiționări legate de corupție și drepturile omului“, scrie „Foreign Policy“.

Publicația avertizează că influența Chinei și Rusiei în regiune va crește, va deraia țările de la direcția lor pro-occidentală și democratică și va submina procesul de pace în fosta Iugoslavie.

Comentarii

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te
© 2019 NEWS INTERNATIONAL S.A.