De ce situaţia din Franţa seamănă cu cea din România? Criză economică şi politică majoră

Aşa cum vom vedea, există date care diferă, dar fundătura în care intră şi Franţa, şi România, este cam aceeaşi.

Michel Barnier, un respectat politician european, fost preşedinte al Comisiei Europene, a fost numit prim-ministru în septembrie, anul trecut, dar a fost demis în numai trei luni.

Barnier a fost numai primul om serios numit de Emmanuel Macron, care voia să facă treabă (vom vedea imediat ce anume), dar un Parlament divizat, cu o majoritate imposibil de constituit, l-a subminat.

De ce situaţia din Franţa seamănă cu cea din România?

Guvernul succesorului său, François Bayrou, a fost de asemenea respins prin vot, după nouă luni, după ce Parlamentul a refuzat să susțină bugetul său de austeritate.

Acesta viza reducerea cheltuielilor guvernamentale cu 44 de miliarde de euro (adică 51 de miliarde de dolari, ori 38 de miliarde de lire sterline), conform BBC.

A urmat acum Lecornu cel efemer, care voia să facă aceleaşi reduceri drastice de cheltuieli care sunt necesare şi la noi. Evident, la ei, la scară mult mai mare, cifric.

Citeşte şi: 

Deficitul bugetar al Franței a ajuns la 5,8% din PIB, în 2024, ceea ce, faţă de deficitul bugetar excesiv al României, de 8,64%, pare o dulce poezie.

Dar datoria publică națională este de 114% din PIB, în timp ce a României frizează 55%. Parisul are a treia cea mai mare datorie publică din Zona Euro.

Urmează Grecia și Italia. Pentru Franţa, este echivalentul unei datorii de aproape 50.000 de euro pe fiecare cetățean francez. Enorm.

Citeşte şi: 

Situaţia pare diferită, dar nu este. România, cu o datorie publică sub jumătatea celei a Franţei, are cam aceleaşi probleme, dacă ţinem cont că forţa economică a Bucureştiului nu suportă comparaţie cu a Parisului.

Alexander Hurst scrie pentru The Guardian că "cheltuielile guvernului francez (57,3% din PIB), cât și încasările fiscale (51,4% din PIB) sunt printre cele mai mari din lume (n. red.: deci, ca şi la noi, şi francezi ce iau pe mere dau pe pere).

Inclusiv cheltuielile sociale, care le depășesc pe [cele de la] oricare dintre vecinii săi europeni". Aici iar semănăm cu sora mai mare Franţa.

Citeşte şi: 

Aceasta are o lungă tradiţie de guverne de stânga, care au mizat politic pe cheltuieli sociale foarte mari, de care, până la Macron şi premierii săi, nu a îndrăznit să se atingă nici o cuplă preşedinte-premier din Franţa.

Reformistul Ilie Bolojan, un liberal în fruntea unei largi coaliţii - Foto: INQUAM PHOTOS/George Călin

Situaţia seamănă cu aceea din România. PSD a mărit sarcina bugetară pe cheltuielile sociale, de-a lungul anilor, ranforsând constituţional aceste cheltuieli, despre care CCR a stabilit ori că nu pot fi tăiate, ori că pot fi tăiate, dar şi asta foarte greu.

Cupla Nicuşor Dan - Ilie Bolojan cam seamănă puţin cu cea dintre Macron şi Barnier/Bayrou, cărora li se adaugă acum efemerul Sebastien Lecornu.

Misiuni ingrate

Şi Ilie Bolojan are misiunea ingrată să taie sarcinile bugetare excesive şi pare să o facă acum încercând să nu se atingă de cheltuielile sociale (pensii şi bugetul de asistenţă socială, foarte amplu).

În Franţa, nu există o majoritate (sunt trei blocuri politice care efectiv se vânează reciproc), în Adunarea Naţională, care să ranforseze un premier reformist, în timp ce în România această majoritate aparent reformistă există.

Declarativ, ea susţine reforma, dar, când Ilie Bolojan vrea să o facă, cel puţin unul dintre partide sare şi se opune, susţinut când şi când de UDMR.

Criza bugetară

Franţa se adânceşte tot mai mult într-o criză bugetară fantastică şi aici iar seamănă cu România, care pare că nu mai găseşte drumul spre o reformă rapidă, foarte necesară.

Să vedem ce mai spune Hurst, pe The Guardian. Asemănarea cu România este iarăşi izbitoare (între paranteze, oferim în oglindă situaţia din România, în câteva cuvinte):

"Este imposibil să fi petrecut ultimul deceniu în Franța fără să te confrunți cu percepția și acuzația larg răspândite că serviciile publice sunt în declin. (n. red.: la noi a fost un continuu declin)

Similitudini

Medicii și asistentele medicale denunță o lipsă de forță de muncă în spitalele publice (n. red.: la noi, criza sistemului de sănătate este cronică. Practic, din 1990, un sistem de sănătate foarte bun se tot descompune);

Oamenii care locuiesc în zonele rurale denunță închiderea liniilor de tren rurale (n. red.: fenomenul acesta este cronic la noi, iarăşi. CFR -  orice înseamnă asta - nu au fost niciodată capabile să izoleze zonele cu pierderi şi să constituie entităţi, unde e nevoie, pe liniile perdante de cale ferată, necesare totuşi social);

Studenții și cadrele universitare denunță lipsa resurselor pentru universitățile publice, multe dintre ele având probleme cu infrastructura învechită, și pentru cercetare. (n. red.: La noi, cei mai buni universitari au plecat de când erau studenţi, în Occident, iar cei ce au rămas excelează prin mediocritate, într-un sistem clientelar).

Sebastien Lecornu, premierul francez cu cea mai scurtă viaţă în funcţie - Foto: Profimedia Images

Să adăugăm aici mai vechea problemă a pensiilor şi pensionarilor. Se pare că, temporar, Macron a reuşit să impună creşterea vârstei de pensionare, dar probabil că primul guvern socialist care va veni va reversa lucrurile, ceea ce va duce probabil, la orizontul anilor 2030, la falimentul sistemului de pensii de stat.

Tot spre falimentul sistemului de pensii de stat se îndreaptă şi România, exact din acelaşi motiv: pasul demografic negativ. Atunci când Raluca Turcan a încercat ceva, cu mărirea vârstei de pensionare, a ieşit scandal.

Până la urmă, s-a ajuns la următoarea soluţie de compromis: Vârsta de pensionare în România se ajustează treptat, urmând ca în 2035 să fie atinsă vârsta-standard de 65 de ani, atât pentru bărbați, cât și pentru femei.

Există anumite excepții, precum reducerea vârstei pentru mamele cu mulți copii (ca şi cum ar avea sens ca o mamă cu mulţi copii să se pensioneze mai repede) sau modificări specifice pentru magistrați, care urmează să fie pensionați la 65 de ani, conform unor proiecte recente.