Scenariul care îngrijorează NATO: România, în prima linie într-un război cu Rusia. Constanța, punctul critic

Războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei s-ar putea extinde dincolo de actualele granițe ale conflictului fără să înceapă neapărat cu o invazie masivă.

Experții Atlantic Council analizează mai multe scenarii în care Moscova ar putea crește treptat presiunea asupra Europei, de la sabotaje, atacuri cibernetice și incursiuni cu drone până la o operațiune militară limitată, concepută inclusiv pentru a testa capacitatea și hotărârea NATO de a reacționa colectiv.

Scenariul care îngrijorează NATO: România, confruntată cu drone rusești și sabotaje. Constanța, punctul critic

România apare direct pe această hartă a riscurilor, în special prin poziția sa la Marea Neagră și vecinătatea cu Republica Moldova.

Statele baltice și Polonia se numără printre zonele cele mai expuse unei posibile escaladări, potrivit experților centrului american de analiză.

Pentru Lituania, Letonia și Estonia, amenințarea nu începe de la zero. Justina Budginaite-Freli, cercetătoare principală la Centrul pentru Europa și Inițiativa de Securitate Transatlantică al Atlantic Council, atrage atenția asupra unei presiuni ruse exercitate deja printr-un spectru larg de instrumente.

Acestea includ incursiuni cu drone, sabotaje asupra infrastructurii critice, incendieri, presupuse planuri de asasinat, operațiuni cibernetice, precum și bruiajul și falsificarea semnalelor GPS.

„Moscova va continua probabil să exercite presiuni până când va fi nevoită să suporte un preț real pentru acțiunile sale”, consideră Justina Budginaite-Freli, cercetătoare principală la Centrul pentru Europa și Inițiativa de Securitate Transatlantică al Atlantic Council.

Faptul că Rusia și-a concentrat o parte importantă a resurselor asupra războiului din Ucraina nu înseamnă, în evaluarea sa, că statele baltice sunt automat mai ferite.

Moscova ar putea avea interesul să crească presiunea tocmai asupra statelor care oferă un sprijin puternic Kievului, încercând să le determine să-și reducă implicarea.

Un moment de impas pe front, combinat cu eventuale semne de incertitudine politică în interiorul NATO, ar putea face escaladarea mai atractivă pentru Kremlin.

„Granița dintre o operațiune «hibridă» și o agresiune convențională poate fi extrem de subțire”, remarcă Budginaite-Freli.

Rusia pregătește escaladarea războiului hibrid

Sabotajele, atacurile cibernetice, războiul electronic și campaniile de dezinformare pot reprezenta acțiuni independente, dar pot fi utilizate și pentru pregătirea unor operațiuni militare.

Reacția inițială a aliaților ar deveni astfel esențială pentru calculele ulterioare ale Kremlinului.

„În ultimă instanță, ținta oricărei escaladări rusești în țările baltice va fi chiar NATO”, consideră experta Atlantic Council.

Miza ar fi testarea credibilității mecanismului de apărare colectivă și a disponibilității aliaților de a răspunde inclusiv unei agresiuni de amploare redusă.

Polonia reprezintă un alt punct sensibil al flancului estic. 

Aaron Korewa, directorul biroului Atlantic Council din Varșovia, ia în calcul inclusiv posibilitatea unui atac militar dinspre regiunea Kaliningrad sau de pe teritoriul Belarusului.

Varșovia răspunde acestui risc prin construirea liniei defensive „Scutul de Est” și printr-un amplu program de modernizare militară. Polonia alocă 4,8% din PIB apărării și și-a consolidat arsenalul cu tancuri Abrams și K2, sisteme HIMARS și Chunmoo, avioane F-35 și elicoptere Apache, dezvoltând în paralel capacitățile în domeniul dronelor.

„Polonia nu mai este o țară slab înarmată de pe flancul estic, care așteaptă ca NATO să-i vină în ajutor”, scrie Aaron Korewa, directorul biroului Atlantic Council din Varșovia.

Evaluarea sa este că forțele poloneze ar putea face față primei faze a unui atac, însă un război prelungit ar necesita sprijinul aliaților, în special capacități suplimentare de apărare antiaeriană.

În nordul Europei, atenția se îndreaptă către o serie de insule cu o importanță strategică disproporționat de mare în cazul unui conflict.

Anna Wieslander, directoarea Atlantic Council pentru Europa de Nord și șefa biroului din Stockholm, indică Gotland, Insulele Åland, Bornholm și arhipelagul Svalbard (Spitsbergen) printre punctele care ar putea deveni vulnerabile într-o escaladare.

Apropierea nordului Scandinaviei de bazele militare ruse de pe Peninsula Kola ar transforma regiunea într-o zonă crucială încă din primele momente ale unui eventual conflict.

„În faza inițială a războiului, Rusia ar fi interesată să limiteze capacitatea NATO de a-și transfera forțele în această regiune”, consideră Anna Wieslander, directoarea Atlantic Council pentru Europa de Nord.

Controlul asupra unor insule din Marea Baltică ar putea oferi Rusiei avantaje militare și ar complica operațiunile NATO.

„Controlul asupra oricăreia dintre insulele baltice i-ar permite Rusiei să-și extindă aria de acțiune a apărării sale antiaeriene, să îngreuneze acțiunile aliaților și să priveze NATO de baze pentru apărarea regiunii”, subliniază Wieslander.

Moldova, vulnerabilă dacă presiunea Rusiei se transformă într-un atac militar

Republica Moldova ocupă un loc aparte în analiza Atlantic Council. Spre deosebire de România, Polonia sau statele baltice, țara nu beneficiază de protecția Articolului 5 al NATO, iar capacitățile sale militare sunt mult mai reduse.

Shelby Magid, director adjunct al Centrului Eurasiatic al Atlantic Council, arată că presiunea Moscovei asupra Republicii Moldova există de ani întregi.

Prezența militară rusă în regiunea separatistă Transnistria, tentativele de influențare a alegerilor, dezinformarea, finanțarea politică și presiunile energetice sunt enumerate printre instrumentele prin care Rusia ar încerca să împiedice apropierea Chișinăului de Uniunea Europeană.

După invazia pe scară largă a Ucrainei, riscurilor existente li s-au adăugat incidente provocate de drone și atacurile rusești asupra infrastructurii ucrainene aflate în apropierea frontierei Republicii Moldova.

„Agresiunea rusă se face deja simțită în Moldova și oferă tot mai multe motive de îngrijorare cu privire la extinderea unui război armat”, consideră Shelby Magid, director adjunct al Centrului Eurasiatic al Atlantic Council.

Experta remarcă însă și rezistența politică manifestată de Republica Moldova în fața presiunilor exercitate de Kremlin.

În ciuda resurselor investite de Rusia pentru influențarea politicii interne, electoratul moldovean a continuat să susțină orientarea europeană la ultimele scrutinuri.

Vulnerabilitatea militară rămâne însă problema majoră într-un scenariu de escaladare.

„Moldova nu este membră a NATO sau a UE. Forțele sale armate rămân limitate, ceea ce face țara vulnerabilă la un atac militar convențional”, consideră Magid.

O asemenea evoluție ar avea implicații imediate și pentru România, care împarte cu Republica Moldova o frontieră de peste 600 de kilometri.

România, în prima linie. Constanța și Marea Neagră, în centrul scenariului de risc

Pentru România, amenințarea rusă nu mai poate fi analizată exclusiv ca un scenariu îndepărtat, arată Alex Șerban, directorul biroului Atlantic Council din România.

Războiul purtat în imediata apropiere a granițelor țării a adus incidente cu drone, riscul minelor marine, amenințări asupra navigației civile și o presiune suplimentară asupra infrastructurii energetice din regiunea Mării Negre.

Potrivit analizei, scenariul cel mai probabil al unei noi escaladări împotriva României nu ar începe însă printr-o invazie terestră.

„Cea mai probabilă escaladare din partea Rusiei nu va începe cu un atac cu blindate”, consideră Alex Șerban.

În schimb, Moscova ar putea intensifica încălcările spațiului aerian și ar putea utiliza drone maritime sau mine pentru perturbarea navigației în zona Constanței.

Scenariul prezentat de expert include și posibile sabotaje împotriva infrastructurii critice de pe platoul continental al Mării Negre, atacuri cibernetice și operațiuni informaționale concepute pentru erodarea încrederii populației în NATO.

O eventuală agresiune rusă împotriva Republicii Moldova ar adăuga o presiune majoră asupra Bucureștiului.

„Marea Neagră devine astfel un spațiu de confruntare de o importanță crucială”, scrie Șerban.

Una dintre vulnerabilitățile identificate nu ține doar de forța militară disponibilă, ci și de viteza cu care NATO ar putea reacționa. Într-un scenariu de criză limitată și rapidă, Rusia ar putea încerca să creeze o situație de fapt înainte ca aliații să reușească să mobilizeze suficiente forțe.

„Pentru Moscova, adevărata probă va fi dacă o astfel de criză va putea scoate la iveală discrepanța dintre angajamentele politice ale NATO și capacitatea sa de a reacționa rapid și colectiv în zona de frontieră”, consideră Șerban.

Germania, o țină pentru atacurile hibride rusești

Germania reprezintă o altă zonă asupra căreia experții Atlantic Council atrag atenția, în special din perspectiva amenințărilor hibride.

Phyllis Berry, cercetătoare principală la Centrul pentru Europa și Inițiativa de Securitate Transatlantică al Atlantic Council, observă că asemenea operațiuni au devenit mai frecvente și mai periculoase după 2022.

Berlinul tratează cu o atenție tot mai mare incidentele cu drone, atacurile cibernetice, sabotajele și presupusele operațiuni îndreptate împotriva industriei europene de apărare.

„Germania consideră aceste acțiuni hibride o amenințare serioasă la adresa securității sale”, subliniază Phyllis Berry.

Pentru Europa Occidentală și Statele Unite, Atlantic Council identifică o amenințare de altă natură: exploatarea tensiunilor politice și sociale existente.

John Sipher, cercetător principal la Centrul Eurasiatic al Atlantic Council și fost ofițer CIA, estimează că politica internă occidentală ar putea deveni o țintă tot mai importantă pentru operațiunile de influență ale Moscovei.

„Mă aștept ca Moscova să acorde o atenție din ce în ce mai mare câmpului de luptă în care condițiile îi sunt deosebit de favorabile – politica occidentală”, consideră John Sipher, cercetător principal la Centrul Eurasiatic al Atlantic Council.

Polarizarea din Statele Unite și Europa, neîncrederea în instituții și tensiunile transatlantice ar putea fi exploatate prin mesaje diferite, adaptate fiecărui public.

În Statele Unite, narațiunile ar putea urmări prezentarea NATO drept o alianță depășită și a sprijinului pentru Ucraina drept o povară, în timp ce în Europa ar putea fi alimentată percepția Statelor Unite ca un aliat nesigur.

„Aceste mesaje și acțiuni pot fi contradictorii. Nu contează. Scopul este divizarea”, subliniază Sipher.