Gazul rusesc, din nou pe agenda Europei? Dilema energetică a UE în eventualitatea păcii în Ucraina

Deși UE merge înainte cu planul de eliminare completă a importurilor până în 2027, scenariile post-conflict încep să fie analizate atent de piețe și decidenți, potrivit CNBC.

Gazul rusesc, din nou pe agenda Europei? Dilema energetică a UE în eventualitatea păcii în Ucraina

Europa și-a asumat oficial obiectivul de a renunța definitiv la gazul rusesc până la finalul anului 2027.

Totuși, perspectiva unei păci între Moscova și Kiev ridică întrebări majore despre viitorul energetic al continentului, inclusiv despre posibilitatea reluării fluxurilor de gaze prin conductele Nord Stream, afectate de sabotajul din 2022 și aflate, de atunci, într-o zonă de incertitudine tehnică și juridică.

Înainte de invazia declanșată în 2022, Rusia furniza aproximativ 45% din consumul de gaze al Europei.

Citește și: Europa ajunge la un acord pentru eliminarea treptată a importurilor de gaze ruseşti. Care e data limită?

În 2025, această pondere a scăzut la circa 13%, pe fondul accelerării diversificării energetice și al investițiilor masive în gaze naturale lichefiate din SUA, Norvegia și Qatar. Chiar și în acest context, o parte a continentului rămâne vulnerabilă, iar industria europeană continuă să fie afectată de costurile ridicate ale energiei.

Speculațiile privind o eventuală reluare a gazului rusesc sunt alimentate de discuțiile, extrem de lente, privind un armistițiu între Rusia și Ucraina.

Deși negocierile sunt blocate de refuzul ambelor părți de a face concesii teritoriale, oficiali americani au avertizat că o soluție pașnică nu este garantată, însă piețele energetice analizează deja posibilele scenarii post-conflict.

Citește și: Ungaria amenință Ucraina din cauza gazelor rusești. Aderarea la UE, un "vis interzis" pentru Kiev

Nord Stream și Nord Steam 2

Conductele submarine Nord Stream 1 și 2, proiecte evaluate la miliarde de dolari, au fost printre primele infrastructuri energetice afectate de conflict. Nord Stream 2 nu a fost niciodată autorizată pentru operare, iar exploziile din 2022 au deteriorat grav porțiuni ale rețelei.

Potrivit lui Sergey Vakulenko, expert în energie la Carnegie Russia Eurasia Center, segmentele avariate ar necesita înlocuirea câtorva mile de conductă, un proces estimat la aproximativ un miliard de dolari, costisitor, dar fezabil din punct de vedere tehnic. Una dintre conducte ar fi, teoretic, aproape operațională, însă nu este întreținută sau conservată în prezent.

În ianuarie, Agenția Daneză pentru Energie a aprobat lucrări de conservare pentru segmentul Nord Stream 2 aflat în zona economică exclusivă a Danemarcei, pentru a preveni coroziunea. Cu toate acestea, lucrările nu au început, iar repunerea în funcțiune ar necesita noi aprobări oficiale, pentru care nu există, deocamdată, solicitări.

Revenirea gazului rusesc ar fi o decizie politică profund controversată. Ucraina ar putea percepe un astfel de pas drept o recompensare a agresorului, în timp ce Polonia a cerut explicit „distrugerea” conductelor Nord Stream pentru a elimina orice tentație de revenire la dependența energetică față de Moscova.

Situația este însă mai nuanțată. În trecut, Ucraina a obținut venituri importante din taxele de tranzit pentru gazele rusești, însă expirarea acordului de tranzit la finalul lui 2024 a eliminat această sursă financiară. Conductele Nord Stream au fost construite tocmai pentru a ocoli Ucraina, iar renegocierea fluxurilor ar putea deveni un element de negociere într-un eventual cadru diplomatic post-conflict.

Între timp, industrii-cheie din Europa, în special din Germania, continuă să resimtă presiunea prețurilor ridicate la energie. Pe piața TTF din Olanda, prețurile gazului au rămas în 2025 la niveluri duble față de perioada pre-conflict, în timp ce dezvoltarea accelerată a infrastructurii pentru inteligență artificială amplifică cererea de energie.

Legislația UE, un obstacolul major

În decembrie, Consiliul și Parlamentul European au ajuns la un acord preliminar pentru eliminarea completă a gazului rusesc: GNL-ul ar urma să fie interzis din 2026, iar gazul transportat prin conducte din 2027. Deși există excepții limitate pentru state puternic dependente, precum Ungaria și Slovacia, acestea sunt prevăzute doar pentru situații de urgență.

Această legislație ar face extrem de dificilă orice revenire a gazului rusesc, chiar și în cazul unui acord de pace. Uniunea Europeană a justificat măsurile ca reacție la utilizarea energiei de către Rusia ca instrument de presiune geopolitică.

Deși Rusia și-a redirecționat exporturile către Asia, consolidând cooperarea cu China prin gazoductul Power of Siberia, poziția sa de negociere rămâne fragilă. Gazul neexportat reprezintă o resursă blocată, iar în eventualitatea unor discuții cu UE, Moscova ar putea fi forțată să accepte prețuri mai mici.

Chiar și așa, analiștii consideră că, în cel mai optimist scenariu, Europa ar putea accepta doar volume limitate, aproximativ 27,5 milioane de metri cubi, jumătate din capacitatea unei conducte Nord Stream și doar în condiții politice radical diferite, inclusiv o schimbare majoră la vârful puterii în Rusia.

În contextul noilor terminale de GNL din SUA, al strategiei energetice europene pe termen lung și al riscurilor de securitate persistente, revenirea gazului rusesc în Europa rămâne, cel puțin deocamdată, un scenariu mai degrabă teoretic decât realist.