Europa trebuie să fie pregătită pentru un război până în 2030. Apărarea UE rămâne dependentă de SUA

Uniunea Europeană a accelerat masiv investițiile militare după invazia Rusiei în Ucraina, dar capacitatea Europei de a susține independent un conflict de intensitate ridicată rămâne incertă.

Europa trebuie să fie pregătită pentru un război până în 2030. Apărarea UE rămâne dependentă de SUA

Un raport al Curții Europene de Conturi avertizează că obiectivul privind pregătirea pentru apărare până în 2030 este amenințat de fragmentarea sistemelor naționale, blocajele industriei militare și, mai ales, de dependența persistentă de Statele Unite pentru o parte dintre capacitățile esențiale.

Evaluarea vine într-un moment în care Europa încearcă să-și reconstruiască industria de apărare și să se pregătească pentru un mediu de securitate radical diferit de cel existent înaintea invaziei ruse din februarie 2022, relatează The Guardian.

Curtea Europeană de Conturi (CCE) constată că situația s-a îmbunătățit considerabil în ultimii ani, însă avertizează că drumul până la atingerea obiectivelor stabilite pentru sfârșitul deceniului rămâne dificil.

„Atingerea pregătirii de apărare în UE până în 2030 rămâne o provocare. Există încă dificultăți majore, precum sistemele naționale fragmentate sau blocajele industriale. De asemenea, ne bazăm în continuare pe Statele Unite”, a declarat Marek Opioła, membru al Curții Europene de Conturi care a coordonat analiza politicii de apărare a UE.

Citește și: The Telegraph: Alertă maximă în Europa: Rusia ar pregăti un atac asupra Poloniei pentru a testa reacția NATO

Oficialul consideră că Europa mai are însă suficient timp pentru a recupera o parte importantă din decalaje.

Într-un interviu pentru The Guardian, Opioła a afirmat că UE ar putea „încă să înregistreze progrese majore”, cu condiția unei creșteri semnificative a investițiilor în apărare și a unei extinderi rapide a capacității de producție a muniției.

Schimbarea produsă după declanșarea războiului din Ucraina este deja vizibilă în bugetele militare. Între 2020 și 2025, cheltuielile pentru apărare ale statelor membre UE au crescut cu 79%, atât pe fondul amenințării reprezentate de Rusia, cât și al presiunilor pentru atingerea obiectivelor NATO.

Creșterea bugetelor nu a eliminat însă problemele de producție.

Un exemplu este angajamentul european privind furnizarea către Ucraina a unui milion de proiectile de artilerie. Obiectivul a fost atins în noiembrie 2024, dar cu aproximativ opt luni mai târziu decât termenul stabilit inițial.

UE și-a fixat anul trecut obiectivul de a atinge un nivel adecvat de pregătire pentru apărare până în 2030, pe fondul avertismentelor serviciilor de informații potrivit cărora Rusia ar putea dobândi, în jurul acelui orizont, capacitatea de a declanșa un conflict militar de amploare în Europa.

Asta nu înseamnă că UE consideră inevitabil un război în 2030. Obiectivul este ca Europa să dispună până atunci de capacitățile necesare pentru descurajarea și, dacă va fi necesar, gestionarea unei confruntări militare de mare intensitate.

Europa cumpără încă masiv armament din SUA

Una dintre cele mai mari vulnerabilități identificate este fragmentarea apărării europene. Statele membre operează numeroase sisteme militare diferite, dezvoltă programe naționale paralele și nu cooperează suficient în domeniul achizițiilor și al producției.

Potrivit auditorilor, această situație crește riscul ca statele europene să cheltuiască de mai multe ori pentru capacități similare, în timp ce alte domenii esențiale rămân insuficient acoperite.

Un exemplu al dificultăților cooperării europene, deși nu este menționat în raportul CCE, îl reprezintă problemele proiectului franco-german pentru dezvoltarea unui viitor avion de luptă, estimat la aproximativ 100 de miliarde de euro, afectat de dispute între companiile implicate privind conducerea și controlul programului.

Raportul scoate în evidență și o dilemă mult mai dificilă. Europa vrea să-și dezvolte propria industrie militară prin principiul „Buy European”, dar nevoile imediate de securitate pot obliga guvernele să cumpere armament disponibil rapid din afara Uniunii.

Cifrele arată amploarea dependenței.

Între februarie 2022 și iunie 2023, 78% din achizițiile de apărare realizate de guvernele statelor UE au provenit din afara Uniunii, potrivit unui studiu citat de Curtea Europeană de Conturi.

Statele Unite au reprezentat singure 63%.

Creșterea achizițiilor americane după invazia Rusiei a fost explicabilă prin necesitatea găsirii rapide a unor capacități militare disponibile, potrivit auditorilor.

Raportul identifică „primele semne de îmbunătățire” în ceea ce privește această dependență, însă datele disponibile nu sunt încă suficiente pentru concluzii definitive.

UE încearcă acum să orienteze o parte mai mare din cheltuielile comune către industria europeană de apărare sau către producători din state strâns asociate, precum Ucraina și Norvegia.

Regulile permit însă excepții atunci când industria europeană nu poate furniza suficient de repede echipamentele militare considerate critice.

Patriot arată cât de dificil este pentru Europa să renunțe la armamentul american

Ucraina oferă chiar acum unul dintre cele mai clare exemple ale acestei dileme.

După o vară marcată de atacuri rusești cu rachete și drone, Kievul solicită o derogare de la regulile europene de achiziții pentru a putea cumpăra rachete interceptoare Patriot fabricate în Statele Unite, folosind finanțarea pusă la dispoziție prin împrumutul european de sprijin în valoare de 90 de miliarde de euro.

Președinta Comisiei Europene a confirmat amploarea solicitării. Ucraina a cerut finanțare „în valoare de câteva miliarde de euro” pentru apărarea aeriană, inclusiv pentru sistemele Patriot, a declarat Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene.

Problema este că folosirea acestor bani pentru interceptoare americane necesită o excepție de la regulile care favorizează conținutul european în achizițiile militare finanțate prin mecanism.

„Decizia finală aparține statelor membre și, desigur, speranța noastră este ca aceasta să fie acordată în curând”, a declarat un purtător de cuvânt al Comisiei Europene, referindu-se la derogarea solicitată de Ucraina.

Auditorii europeni admit că asemenea achiziții pot fi inevitabile în situații urgente.

Atunci când o capacitate militară este necesară imediat și industria europeană nu o poate furniza, cumpărarea echipamentelor din afara UE „poate fi logică”, potrivit oficialului citat de The Guardian.

Problema apare dacă soluția temporară se transformă într-o dependență permanentă.

„Chiar dacă achiziționați ceva ce nu aveți la dispoziție la nivel intern, ar trebui să aveți întotdeauna un plan privind modul în care să dezvoltați acea capacitate critică pe termen lung în cadrul Uniunii Europene”, a explicat auditorul principal citat de publicația britanică.