Cum ne apără "străinii", puși la zid de Călin Georgescu, în cazul unui atac iranian. Ce apărare are România
Imediat ce România a primit o solicitare din partea SUA privind dislocarea unor trupe și a unor avioane la baza aeriană Mihail Kogălniceanu, în contextul războiului din Iran, în spațiul public românesc s-a instalat teama că am putea fi atacați și atrași în războiul "străinilor".
Escaladarea conflictului din Orientul Mijlociu și solicitarea de ultimă oră Statelor Unite de a disloca trupe și avioane militare la Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu au alimentat în spațiul public românesc temeri că țara noastră ar putea deveni o țintă pentru Iran.
În realitate, americanii ar dori să desfășoare la baza Kogălniceanu doar avioane-cisternă, care ar urma să fie folosite pentru alimentarea în aer a aeronavelor de război.
Cum ne apără "străinii", puși la zid de Călin Georgescu, în cazul unui atac iranian. Ce apărare are România
În dezbaterea publică au apărut inclusiv temeri potrivit cărora România ar putea fi atrasă într-un „război al străinilor”, însă realitatea militară este mult mai complexă.
Apărarea României nu se bazează doar pe resursele proprii, ci pe întregul sistem de apărare integrată al NATO, construit tocmai pentru a intercepta amenințările balistice provenite din Orientul Mijlociu.
Citește și: Generali SUA împotriva lui Trump: „Baza Kogălniceanu, cel mai bun loc la Marea Neagră pentru noi”
În cazul unui atac iranian, România ar fi apărată de mai multe „straturi” de apărare: detectare timpurie, interceptare în spațiu și distrugere la reintrarea în atmosferă.
Citește și: Ce obiective privind Iran ar putea viza SUA de la baza Mihail Kogălniceanu. Există riscuri pentru România?
Baza de la Deveselu, în centrul arhitecturii defensive NATO
În centrul acestei arhitecturi defensive se află Baza militară Deveselu, unde funcționează sistemul american Aegis Ashore, proiectat special pentru interceptarea rachetelor balistice cu rază medie și lungă provenite din Orientul Mijlociu.
În scenariul unui atac, reacția ar începe imediat după lansarea rachetei din Iran. Sateliții americani de avertizare timpurie ar detecta instantaneu semnătura termică a motorului rachetei balistice.
Practic, în doar câteva minute, radarul NATO din Kürecikar ar prelua traiectoria și ar transmite datele către sistemele de comandă ale apărării antirachetă din Europa, inclusiv către Deveselu.
Distanța dintre Iran și România, estimată la aproximativ 2.000 - 2.500 de kilometri, oferă un avantaj strategic important, adică sistemele de apărare NATO au aproximativ 10 - 15 minute pentru a reacționa.
Citește și: România, lider militar regional în ierarhia Global Fire Power. Ungaria, Bulgaria și Serbia, în urmă
După detectarea inițială, radarul SPY-1 instalat la Deveselu ar urmări racheta și ar calcula cu precizie traiectoria acesteia. Dacă sistemul stabilește că racheta ar putea lovi o țintă din Europa sau România, se activează procedura de interceptare.
Din lansatoarele verticale ale sistemului Aegis Ashore ar fi lansată o rachetă interceptor SM-3. Spre deosebire de rachetele clasice, interceptorul nu are încărcătură explozivă. El funcționează ca un proiectil kinetic care distruge racheta inamică prin impact direct, la viteze uriașe.
Interceptarea are loc în afara atmosferei Pământului, în așa-numita fază „midcourse” a zborului balistic. Impactul se produce la viteze combinate de peste 15.000 - 20.000 km pe oră, iar energia cinetică este suficientă pentru a pulveriza complet racheta atacatoare. Fragmentele rezultate ard de obicei la reintrarea în atmosferă, fără a mai reprezenta o amenințare.
În arsenalul Iranului există câteva tipuri de rachete balistice care ar putea, teoretic, să ajungă până în sud-estul Europei.
Citește și: Scutul aerian al NATO pentru Europa împotriva Rusiei, punct forte în România. Cum funcționează?
Printre acestea se numără racheta Khorramshahr-4, cu o rază de aproximativ 2.000 km și un focos de până la 1.500 kg, racheta Sejjil cu rază de până la 2.500 km, racheta hipersonică Fattah-1 și modelul mai vechi Shahab-3. Aceste sisteme sunt monitorizate constant de radarele NATO și de sateliții de avertizare timpurie.
Al doilea "strat" al apărării României
Dacă, în mod excepțional, o rachetă ar reuși să treacă de interceptarea exoatmosferică, ar intra în funcțiune al doilea strat de apărare. Practic, ca să ajungă o rachetă balistică iraniană în România, ar trebui să treacă de sistemul de apărare din Turcia, ceea ce este puțin probabil, după ce deja două astfel de proiectile au fost doborâte zilele de NATO.
Într-un scenariu ipotetic, dacă totuși o rachetă balistică iraniană ar trece cumva și de apărarea Turciei, Greciei sau Bulgariei, în acest moment ar interveni bateriile MIM-104 Patriot desfășurate în România.
Aceste sisteme americane pot intercepta rachete balistice în faza finală a zborului, după ce reintră în atmosferă. Patriot este considerat unul dintre cele mai eficiente sisteme de apărare antirachetă din lume, fiind capabil să distrugă ținte la altitudine mică, în ultimele momente înainte de impact.
Sistemul american Patriot, completat de sistemul francez SAMP/T MAMBA, desfășurat la Capu Midia
În paralel, apărarea aeriană a NATO din România este completată de sistemul francez SAMP/T MAMBA, desfășurat la Capu Midia. Acesta oferă protecție suplimentară pentru bazele militare și poate intercepta rachete, avioane sau alte amenințări aeriene la distanță medie.
Pentru amenințările care zboară la altitudine joasă, precum dronele sau rachetele de croazieră, România utilizează deja mai multe sisteme defensive.
Printre acestea se numără sistemele Gepard, foarte eficiente împotriva dronelor, inclusiv a celor de tip Shahed, dar și sistemele moderne Skynex, concepute special pentru interceptarea dronelor și a rachetelor de croazieră.
În completarea apărării României ar putea fi utilizate sistemele de rachete cu rază scurtă Mistral 3 și sistemele portabile MANPADS, precum și sistemele românești CA-94 și CA-95.
Când intră în "scenă" avioanele de război americano-europene
Apărarea aeriană este sprijinită și de aviația militară. România operează avioane F-16 Fighting Falcon, care sunt integrate în sistemul de poliție aeriană al NATO.
În cadrul misiunilor de Air Policing, spațiul aerian românesc este protejat periodic și de aeronave aliate, precum F-16, Eurofighter Typhoon sau Rafale, care pot opera inclusiv de la baza Mihail Kogălniceanu.
În același timp, România găzduiește și un Grup de Luptă NATO condus de Franța, format din militari francezi, belgieni, luxemburghezi, spanioli și polonezi.
Prezența acestor trupe are un rol important de descurajare strategică, deoarece orice atac asupra României ar implica automat mai multe state membre ale alianței.
Practic, propaganda și valul de dezinformare împrăștiat de personaje toxice pentru securitatea României, precum Călin Georgescu, care a declarat în mai multe rânduri că "străinii, în principal occidentalii - ne țin sclavi, că ne fură și trebuie izgoniți din țară, NATO este cea mai slabă alianță și că el ar scoate țara noastră dintr-un "astfel de club" - se dovedește din nou o minciună sfruntată, întrucât în realitate, România este una dintre cele mai bine protejate zone din regiune împotriva unui atac balistic provenit din Orientul Mijlociu.
În plus, față de toate argumentele apărării prezentate mai sus, în cazul unui atac direct asupra României ar intra automat în vigoare articolul 5 al alianței NATO, ceea ce ar însemna un răspuns colectiv devastator, iar Iranul nu e capabilă să ducă un război cu toate statele europene, plus Statele Unite și Israelul în același timp.
Newsweek România vă sfătuiește să aveți încredere în NATO și să nu mai plecați urechea la toți propagandiștii intereselor dictaturilor, precum Rusia, Coreea de Nord, sau Iran din România, sau de pe rețelele de socializare.
