COP 17 la Erevan: o alegere dificilă pentru o țară aflată în fața propriilor provocări ecologice

Situația, însă, nu este lipsită de ironie: este oare Armenia capabilă să se ridice la nivelul așteptărilor, în condițiile în care propria sa ecologie ridică îngrijorări serioase? Potrivit proiectului The Revelator, doar 13% din teritoriul Armeniei – o țară cu o floră și faună extrem de bogate – se află în regim de arii protejate, ceea ce este mult sub standardele internaționale. În același timp, EU4Environment relatează că pădurile din Armenia acoperă doar 11,1 % din teritoriul său, reducându-se rapid din cauza exploatării forestiere ilegale, a mineritului și a colectării lemnului de foc.

Smogul deasupra Erevanului

Una dintre cele mai evidente probleme cu care s-ar putea confrunta participanții la conferință – și la care locuitorii capitalei armene s-au obișnuit din păcate – este poluarea aerului. Principalul depozit de deșeuri al țării – Nubarashen – arde în mod regulat, răspândind fum toxic deasupra capitalei. Proiectele Băncii Mondiale și ale BERD privind gestionarea deșeurilor stagnează de ani buni, la fel ca și inițiativele de responsabilizare a producătorilor.

Potrivit datelor IQAir, în anul 2024 nivelul de PM2.5 în Erevan a depășit de cinci ori normele Organizației Mondiale a Sănătății. Ziarul Golos Armenii nota: „Avem cel mai poluat aer din regiune… Pentru a reduce efectele nocive ale prafului de construcție, este necesară respectarea normelor sanitare… Dar acestea sunt practic ignorate. Ca să nu mai vorbim de starea catastrofală a spațiilor verzi”.

Potrivit ONG-ului ecologic armean EcoLur, planul general de dezvoltare al capitalei este plin de deficiențe și nu conține soluții reale pentru reducerea poluării. În același timp, sondajele arată că majoritatea locuitorilor din Erevan raportează o deteriorare vizibilă a calității aerului în ultimii ani. Experții Universității de Medicină din Erevan avertizează chiar că situația ar putea deveni catastrofală.

Prin comparație, Egiptul – gazda COP 27 – a modernizat cu succes sistemele de monitorizare a aerului. China, pregătindu-se pentru COP 15 la Kunming, a închis și mutat întreprinderi industriale. Însă, în loc să caute soluții, primarul Erevanului preferă negarea problemei, numind discuțiile despre calitatea aerului „legende”.

Sevanul „înflorit”

Lacul Sevan – cel mai mare bazin de apă din Armenia, esențial pentru rezervele strategice de apă potabilă, irigații și hidroenergie – suferă, din 2018, de un fenomen anual de înflorire a algelor. Acesta generează un miros neplăcut și o deteriorare accentuată a calității apei. Potrivit mass-media locale și ONG-urilor, cauzele principale sunt apele uzate menajere și deversările necontrolate de deșeuri. În localitățile din jurul lacului există 27 de gropi de gunoi oficiale și alte zeci ilegale. În cele patru orașe de pe malul lacului s-au acumulat peste 1,3 milioane de metri cubi de deșeuri.

Ministrul ecologiei recunoștea încă din 2020 „exploatarea nemiloasă a resurselor piscicole”, ceea ce a dus la dispariția aproape completă a păstrăvului autohton din Sevan. În raportul Băncii Mondiale din 2024 se subliniază că lipsa unui sistem integrat de gestionare a deșeurilor din partea autorităților armene reprezintă o amenințare majoră la adresa durabilității lacului Sevan.

Ministrul ecologiei recunoștea încă din 2020 „exploatarea nemiloasă a resurselor piscicole”, ceea ce a dus la dispariția aproape completă a păstrăvului autohton din Sevan. În raportul Băncii Mondiale din 2024 se subliniază că lipsa unui sistem integrat de gestionare a deșeurilor din partea autorităților armene reprezintă o amenințare majoră la adresa durabilității lacului Sevan.

Ecologie în schimbul aurului?

Proiectul de exploatare a zăcământului de aur Amulsar – al doilea ca mărime din țară – a devenit simbolul conflictului dintre economie și mediu. Activitățile miniere, desfășurate cu participarea companiei americane Lydian Armenia, s-au lovit de o opoziție puternică din partea ecologiștilor și a locuitorilor din zonă, care încearcă să nu admită acestă întreprindere să otrăvească apele subterane ale stațiunii Jermuk și să distrugă lacul Sevan.

În 2020, confruntările dintre activiști și poliția armeană s-au soldat cu rețineri și violențe. În 2023, Consiliul Europei a cerut revizuirea evaluării de mediu a proiectului, avertizând că „planurile actuale amenință biodiversitatea și sănătatea populației”. Cu toate acestea, guvernul nu a renunțat la proiect, iar lansarea exploatării miniere este așteptată chiar până la sfârșitul acestui an.

Resursele de apă 

În valea Ararat, deficitul de apă este acut, în parte din cauza utilizării intensive de către fermele piscicole. Banca Mondială avertiza încă de acum zece ani că „exploatarea excesivă a resurselor de apă crește vulnerabilitatea climatică a țării și pune în pericol securitatea alimentară”. Între timp, problema s-a agravat din cauza microhidrocentralelor: multe râuri din Armenia au secat aproape complet din cauza construcției în mare parte necontrolate de mini-hidrocentrale.

Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) avertizează: „Ecosistemele montane din Armenia se numără printre cele mai vulnerabile din Eurasia”.

O problemă de încredere

Așadar, peste un an, cei mai importanți ecologiști ai lumii riscă să se reunească într-o țară unde gunoiul arde, aerul este periculos pentru sănătate, cel mai mare lac este acoperit de un strat verde toxic, iar o mină de aur amenință fauna locală. Toate acestea ridică o întrebare esențială: poate Armenia fi un loc credibil pentru un dialog onest despre ecologia globală?

Alte țări au folosit conferințele COP pentru a demonstra progres real: Egiptul – adaptarea la schimbările climatice, Canada – reîmpădurirea, Emiratele Arabe Unite – protejarea ecosistemelor marine. În acest context, simbolismul COP 17 de la Erevan riscă să devină ambiguu: un forum despre salvarea naturii va avea loc într-un loc unde însăși natura are nevoie urgentă de salvare.