Cineastul iranian Hesam Eslami vorbeşte despre "obsesia" Iranului pentru controlul cetăţenilor
Cu scurtmetrajul "Citizen-Inmate" (Cetăţean-Deţinut), prezentat la Festivalul Internaţional de Film Documentar de la Biarritz, Franţa, care se încheie sâmbătă, regizorul iranian Hesam Eslami explorează modul în care un stat îşi controlează cetăţenii în Iran.
Acest scurtmetraj, lansat la Berlinală în 2025, este al patrulea film al cineastului în vârstă de 43 de ani, care locuieşte la Teheran. şi lucrează de câţiva ani cu persoanele marginalizate din societatea iraniană.
Cineastul iranian Hesam Eslami vorbeşte despre "obsesia" Iranului pentru controlul cetăţenilor
Subiectul filmului, a explicat el într-un interviu acordat AFP, i-a venit în urma represiunii brutale a mişcării de protest "Femeie, viaţă, libertate" din 2022. De asemenea, Eslami a declarat că rezonează deosebit de puternic cu recentele demonstraţii, a căror represiune a dus la mii de morţi.
"Citizen-Inmate" explorează sistemul de supraveghere a persoanelor aflate în arest la domiciliu cu brăţări electronice.
Citește și: Trump îndreaptă tunurile spre Iran. O „armadă” navală americană se îndreaptă spre Golful Persic
În urmă cu trei ani, "regimul a anunţat cu voce tare că va implementa o tehnologie care i-ar permite să identifice, prin intermediul camerelor de supraveghere, pe femeile care nu respectă interdicţia de a purta vălul pe stradă, să le găsească şi să le pedepsească. Ne-am dat seama puţin mai târziu că era un bluf, că Iranul nu are această tehnologie", povesteşte Hesam Eslami.
Citește și: Procurorul șef al Iranului respinge afirmațiile lui Trump despre scutirea a 800 de prizonieri de la execuție
Dar ideea unei lumi "în care eşti constant sub supraveghere" rămâne "terifiantă", a adăugat el.
Cineastul şi-a îndreptat atenţia şi asupra unui centru de control şi monitorizare de la distanţă pentru brăţări electronice de la Teheran. Cu suficient timp "şi bani", explică el râzând, a obţinut permisiunea de a filma acolo timp de două zile.
Condamnaţii vin să li se monteze brăţările şi sunt informaţi despre perimetrul lor de mişcare restricţionată. Apoi sunt monitorizaţi prin geolocalizare, dar nu fără unele probleme. "Un gardian mi-a spus că uneori brăţările funcţionează defectuos şi vibrează ore întregi, provocând zeci de apeluri de la oameni disperaţi", spune regizorul.
Angajatul pe care îl vedem în faţa ecranelor sale "nu are nicio putere, un salariu mic, multă presiune şi probabil nu crede în sistem", spune Hesam Eslami. "Este şi el un prizonier într-un fel, şi asta spune şi titlul filmului".
Filmul este un documentar critic, cu o nuanţă de umor negru, despre care susţine că l-a scos ilegal din Iran fără dificultate.
Deşi nu neagă "represiunea puternică" exercitată asupra cineaştilor din ţară, pentru el, cel mai mare obstacol apare de fapt în momentul proiectării filmelor. Pe de altă parte, spune el, "filmarea lor şi trimiterea lor în străinătate pentru festivaluri sau alte evenimente nu este chiar complicată".
El citează ca exemple filmele lui Jafar Panahi ("It Was Just an Accident", "Taxi") şi Mohammad Rasoulof ("The Seed of the Sacred Fig"), realizate "cu echipe mari, mulţi actori" şi despre care se credea că ar fi "imposibil de realizat".
Cum este posibil acest lucru? Tot Eslami explică, zâmbind: "Pentru că poţi scrie orice autorităţilor pentru a obţine un permis de filmare. Nu aş spune că suntem buni la minţit, dar ne-am obişnuit".
