Incursiunea Turciei în Kurdistanul sirian este ultima dintr-o serie de rupturi în țesătura relațiilor transatlantice, primită cu critici energice din partea liderilor lumii.
Turcia
La aniversarea de 70 de ani, Alianța Nord-Atlantică adaptează celebrul dicton al Lordului Acton: Rusia a luat locul Germaniei ca țară ostilă, ce trebuie ținută aproape pentru a fi supravegheată, iar, în viitor, pericolul major este China.
„NATO este cel puțin la fel de esențială astăzi ca în timpul Războiului Rece”, a declarat miercuri cancelarul Angela Merkel, reînnoind un angajament de a continua să crească cheltuielile cu Apărarea.
Preşedintele francez, Emmanuel Macron, susţine că "ceea ce experimentăm în prezent este moartea cerebrală a NATO". El a adus drept argumente dezangajarea SUA şi comportamentul Turciei, stat membru al Alianţei Nord-Atlantice.
Potrivit unui sondaj, germanii se pronunţă în majoritate pentru excluderea Turciei din Alianţa Nord-Atlantică. Mulţi politicieni susţin ideea. Dar cât de realistă este ea?
Forţele Democrate ale Kurzilor Sirieni (SDF) au anunţat duminică decizia de a se retrage la o distanţă de peste 30 de kilometri de graniţa cu Turcia, anunţ salutat de Damasc, care a afirmat că Turcia trebuie să pună capăt agresiunii din nord-estul Siriei.
Preşedintele turc a respins o propunere americană de a interveni pentru un armistiţiu în nordul Siriei și a spus că intrarea armatei siriene în Minbej nu este o problemă „foarte negativă” pentru ţara sa, având în vedere că regiunea este golită de luptători sirieni.
Politica destul de vagă a guvernului german în ceea ce privește exporturile de arme către Turcia arată cât de complicată și, totodată, cât de strânsă este relația dintre cele două țări, crede Jens Thurau.
