Copiii ai căror părinți s-au despărțit trec, de cele mai multe ori, prin traume care îi vor afecta pe viață. Psihologul Keren Rosner a vorbit la Newsweek Life despre cum ar trebui să se comporte părinții despărțiți cu cu copiii lor pentru ca aceștia să aibă o viață normală.
Cum trebuie să se comporte părinții despărțiți cu copiii lor. Cine trebuie să cedeze
Newsweek Life: Haideți să vorbim și despre situația părinților, despre despre situația copiilor din care au părinții despărțiți.
Keren Rosner, psiholog: Da, vorbim despre situația dramatică a unor copii care trăiesc procesul despărțirii ca o traumă și, mai târziu, au o viață total dezordonată din cauza orgoliilor părinților, din cauza a ceea ce vor să obțină atunci când copilul este doar o monedă de schimb sau o modalitate de a-l pedepsi pe celălalt.
Citește și: VIDEO Mit și adevăr despre obezitatea la copii. Ce trebuie să știe părinții și bunicii
Am întâlnit copii care, foarte dureros, nu-și găsesc locul nicăieri, pentru că au varianta de a petrece o săptămână-două la un părinte, o săptămână-două la alt părinte sau în timpul săptămânii la un părinte, în weekend la celălalt părinte și nu-și găsesc locul lor. Eu am vorbit cu astfel de copii și adolescenți și ei mi-au spus că nicăieri nu se simt acasă pentru că nu au locul lor. Ei tot timpul sunt cu bagajul, sunt cu lucrurile pe care și le duc dintr-o parte în alta.
Citește și: VIDEO Cât de mult trebuie să se implice părinții în rezolvarea temelor copiilor?
Un copil trebuie să aibă un cămin în care să se simtă confortabil, să se simtă iubit, să se simtă ocrotit, să simtă că acolo este cetatea lui unde poate să găsească înțelegere și iubire. Și ei găsesc poate înțelegere și iubire, dar fragmentată când de la unul, când de la celălalt. Părinții se mai și ceartă, iar copiii asistă și încearcă să nu fie părtinitori, dar fără să să își dorească, devin părtinitori și încep să se îndepărteze de unul dintre părinți. Un părinte îl acuză pe celălalt că de fapt el influențează copiii și atunci copiii sunt prinși într-un joc foarte neplăcut și că care poate să ducă la foarte multă suferință și nesiguranță.
Citește și: VIDEO Cât de nocive sunt pedepsele în educația copiilor? Ce trebuie să știe părinții și bunicii
Majoritatea copiilor pe care i-am întâlnit în situația asta sunt copii care nu au încredere în sine, care pretind a fi ambițioși, pretind a fi determinați. Dar sunt determinați pe anumite paliere, nu în general, abandonează foarte ușor, pentru că așa au învățat, că renunță la un loc și merg la altul, renunță la o activitate și trec la alta. E foarte dificil și uneori sunt chiar traume și suferințe care mai târziu se manifestă poate într-o formă mascată și care cu greu pot să fie vindecate.
Citește și: VIDEO Cum convingi un copil de până în 3 ani să se spele, să se îmbrace și să meargă la grădiniță
Și ce ar trebui să facă părinții?
În primul rând părinții trebuie să înțeleagă că problema lor este separată de relația cu copiii lor și să găsească varianta care este cea mai bună pentru copii, nu pentru ei. Pentru că părintele vine și spune: dar vreau și eu să petrec timp cu copiii. Părintele are dreptate, își dorește, își iubește copilul, dar trebuie să facă și sacrificii pentru binele copilului. Adică ești cu copilul, dar îl lași să aibă locul lui, nu încerci să te răzbuni pe celălalt părinte prin copil, nu îl vorbești de rău pe celălalt părinte.
Copilul își iubește părinții indiferent cum sunt buni, răi, frumoși, urâți. Atunci când sunt puși în fața unei situații de părtinire, pentru copii este extraordinar de dureros pentru că nu pot să facă echipă cu un părinte, fiind conștienți că celălalt părinte va suferi.
Copilul nu-și dorește nici să-l rănească pe celălalt, dar nici să piardă afecțiunea și suportul părintelui care îi cere să ia poziție împotriva celuilalt. E foarte dificil pentru copii.
Părinții trebuie să se gândească la cea mai bună variantă pentru copil. Să nu fie în în centrul certurilor sau al disputelor sau al problemelor și al etichetelor pe care și le pun părinții în urma divorțului, când sunt supărați sau mai ales în prima fază, când încă supărarea este activă și reproșurile sunt la îndemână.
