Educația copiilor între 1 an și 3 ani este foarte importantă pentru evoluția ulterioară, iar părinții trebuie să știe că există metode cu ajutorul cărora îi pot convinge pe cei mici să se spele singuri, să se îmbrace și să meargă la grădiniță.
Psihologul Keren Rosner a vorbit la Newsweek Life despre toate acestea și a explicat ce ar trebui să facă părinții.
Cum convingi un copil de până în 3 ani să se spele, să se îmbrace și să meargă la grădiniță
Newsweek România: Față de copilăria noastră lucrurile s-au schimbat mult. Părinții sunt mult mai ocupați, sunt mult mai conectați, la fel și bunicii. Tocmai de aceea aș vrea să discutăm despre perioada de educație a copilului între 1 și 3 ani, o perioadă foarte importantă.
Keren Rosner, psiholog: Într-adevăr, este perioada poate cea mai importantă, pentru că este perioada celor 7 ani de acasă care definesc viitorul adult. Chiar dacă copilul este foarte mic, tot ceea ce i se întâmplă și tot ceea ce interiorizează, va avea efect mai târziu. Vorbeați despre părinții de astăzi că sunt diferiți de părinții de altădată.
Citește și: Unde poți suna gratuit un medic de copii la orice ora?
Da, sunt diferiți și ceea ce este diferit și pozitiv este că sunt foarte interesați să aibă o relație bună cu copiii lor și să îi educe astfel încât, la rândul lor, să nu aibă traume. Probabil, este generația care a înțeles că perioada copilăriei este foarte importantă și generează foarte multe probleme viitoare, probleme de echilibru psihic și atunci sunt interesați ca ai lor copii să nu treacă prin aceleași traume sau situații care să îi dezechilibreze.
Citește și: Schimbarea orei afectează somnul și apetitul copiilor. Ce să facă părinții cu câteva zile înainte
Sigur că acest interes este binevenit, însă și excesul acestui interes poate să fie nociv, la fel ca orice lucru care este prea mult.
Adică să nu cocoloșim prea tare.
Așa ar trebui, să nu fie cocoloșit. Adică și momentele de cocoloșire și de tandrețe sunt necesare, pentru că orice copil are nevoie de iubire și de sentimentul de siguranță, pentru că acestea sunt nevoile lui de bază. În ceea ce privește educația, părinții se plâng foarte adesea că nu știu cum să îi determine pe copii să facă anumite lucruri.
E adevărat, este foarte greu ca un copil între un an și 3 ani, să luăm această perioadă, să fie determinat să facă lucruri și să învețe să aibă o repetitivitate a programului zilnic. Sigur că părinții sunt foarte adesea sfătuiți să aibă dialog, să vorbească, să comunice cu copiii lor și acest îndemn este înțeles greșit de foarte multe ori. Adică, părintele încearcă să explice unui copil de un an sau de trei ani ca și cum ar fi un adult sau un adolescent, iar copilul nu înțelege.
Citește și: Care sunt semnele că un părinte este indisponibil emoțional. Cum sa fii mai apropiat de cel mic
Copilul înțelege cel mai bine prin joc. Pentru asta e necesar ca părintele să aibă răbdare, să aibă disponibilitate și lucrurile pe care vrea să le inducă copilului să le facă prin joc și prin transpunerea unor personaje. Orice și-ar dori părintele să îl determine pe copil să facă, ar trebui să ia lucrurile ca și cum ar fi într-o poveste, ca și cum ar fi într-un loc de joacă și să aducă foarte adesea personajele preferate ale copilului în discuțiile lor pentru a-l determina să facă baie, să se spele pe dinți, să se îmbrace, să meargă la grădiniță. De multe ori, părinții vin cu acest argument: trebuie să faci!
În momentul în care copilul este amenințat, el poate să facă lucrurile, dar le va face de frica amenințării sau de teama că se va întâmpla ceva rău, dar nu va înțelege de ce trebuie să facă acel lucru. Și aici intervine acea comunicare la nivelul de înțelegere al copilului. Sigur că sunt momente în care copilul refuză să facă lucruri. Acesta este un moment critic pentru părinți pentru că, de multe ori, simt că nu mai știu ce să facă.
Am trecut și eu prin momentele în care copilul nu voia să meargă la grădiniță, eu trebuia să ajung la serviciu și nu mai știam ce să fac. Cum ar putea fi rezolvată o astfel de situație?
De exemplu, părintele poate să ia un personaj sau o jucărie preferată și să vorbească în numele acelei jucării care vrea să plece la grădiniță, care are nevoie să se îmbrace și să se pregătească și e îngrijorată. Copilul va imita ceea ce face jucăria lui sau personajul lui preferat. Totul trebuie să fie un joc.
Dar să nu omitem și situațiile în care copilul refuză să meargă la grădiniță pentru că i s-a întâmplat ceva rău, deci trebuie să observăm dacă există și alte componente și alte schimbări în comportamentul copilului care să ne indice că s-a întâmplat ceva și din acest motiv el refuză să meargă la grădiniță.
La 1 an - 3 ani e foarte dificil ca el să ne povestească clar că a fost abuzat sau a fost împins sau poate nu s-a simțit confortabil, sau s-a simțit singur. Și pentru adulți e dificil uneori să-și exprime emoțiile. Un copil nici nu știe încă să le definească. Din nou, prin mijlocirea jocurilor părintele poate să afle ce s-a întâmplat. Părintele poate să ia niște jucării pe care să le investească ca personaje și aceste personaje merg la grădiniță și întreabă cine este jucăria X-Y, ce face acolo, cum se joacă, cum este tratat. Dacă părintele sesizează că e ceva în neregulă trebuie să intervină și să soluționeze problema, să îi arate copilului că ceea ce i s-a întâmplat nu i se va repeta.
Mai este și cazul în care copilul refuză pur și simplu pentru că este și el obosit sau nu are dispoziție.
