Partidul Studiilor la Distanță. Controversatele diplome ale miniștrilor și baronilor PSD

Zece miniștri, jumătate din actualul Executiv, și-au făcut studiile în timp ce aveau slujbe cu normă întreagă și program strict. Majoritatea au urmat cursurile unor facultăți care se aflau în alte localități decât cele în care își desfășurau activitatea politică. Jumătate din membrii cabinetului condus de Viorica Dăncilă vor să ne convingă că au reușit să străbată sute de kilometri, făcând naveta între locul de muncă (adesea la stat) și facultățile pe care la urmau.

V-o închipuți pe Viorica Dăncilă în timpul zilei consilier PSD la Videle, fugind de la partid pentru a fi prezentă la cursurile de master de la SNSPA din București? Pe ministru pentru Disapora, Natalia Intotero, profesor și consilier PSD la Brad, străbătând 600 de kilometri pentru a ajunge la facultate în Capitală? Dar pe fostul ministru al Justiției, Florin
Iordache, făcând naveta între Senat și Chișinău unde era doctorand sau în Craiova unde urma Dreptul?

Vi-l puteți imagina pe baronul de Neamț, Ionel Arsene, lăsându-și baltă afacerile, repezindu-se spre București, drum de șase ore, pentru a deveni inginer agronom?

Nicio logică din lume nu poate explica modul în care miniștrii și baronii PSD au obținut diplome la sute de kilometri distanță de locul în care erau politicieni, directori prin ministere sau conduceau afaceri. Decât cu complicitatea universităților care au închis ochii la nivelul de pregătire al politicienilor și la prezența acestora la cursuri.

Dacă, într-o singură zi, toți miniștrii PSD și-ar fi lăsat baltă slujbele cu normă întreagă pentru a ajunge la cursuri, ar fi avut de străbătut 3.000 de kilometri. De trei ori distanța de la București la Arad. Despre Marius Budăi, Răzvan Cuc, Ioan Deneș sau despre Marian Oprișan am aflat că au urmat facultatea la seral sau „la distanță“.

Toată această impostură academică se reflectă în modul execrabil în care e administrată țara. Și o ultimă mențiune. Newsweek România a trimis întrebări legate de studiile miniștrilor (persoane publice, ale căror decizii influențează viața oamenilor) unui număr de 15 universități. Doar cinci ne-au oferit informații extrem de lacunare. Restul au invocat protecția datelor.