Poate statul român să gestioneze rafinăria şi benzinăriile Lukoil? De unde aduce ţiţeiul?

Lukoil deține trei rafinării în Europa, printre care una în România (Petrotel Ploiești) și una în Bulgaria (Neftochim Burgas).

De asemenea, deține participații în rafinării și câmpuri petrolifere din alte țări, precum Kazahstan, Uzbekistan, Irak, Mexic, Ghana, Egipt și Nigeria.

Compania își vinde activele internaționale, ceea ce ar putea duce la o scădere a numărului de rafinării active, în viitor.

Poate statul român să gestioneze rafinăria şi benzinăriile Lukoil?

Vorbim aici despre rafinăriile Lukoil Neftochim, de la Burgas, și Lukoil Petrotel, de la Teleajen, lângă Ploieşti.

Cele mai mari cantități de ţiţei importat de România provin din Kazahstan – 3,3 milioane de tone, Azerbaidjan – 879.000 de tone, Libia – 405.000 t, Guyana – 233.000 t și Norvegia – 185.000 t.

România a mai importat ţiţei din Coasta de Fildeș – 70.000 t, Arabia Saudită – 40.000 t şi Republica Moldova – 1,5 mii tone.

Citeşte şi: Nu doar Lukoil e problema. 60% din importurile de țiței ale României vin din țări prietene cu Rusia

Lukoil este acționar în Kazahstan în două perimetre extractive petroliere: Tengiz (5%) și Karachaganak (13,5%).

În Kazahstan, există un "production sharing agreement", în baza căruia fiecare acționar își ia cantitatea de țiței produs.

Aşadar, Lukoil îşi ia 5% din ţiţeiul produs în perimetrul Tengiz şi 13,5% din perimetrul Karachaganak. Odată cu embargoul impus Rusiei, Lukoil nu a mai avut voie să importe ţiţei din Rusia, în România sau Bulgaria.

Citeşte şi: Trump scutește Bulgaria de la sancțiunile impuse Lukoil. Nicio vorbă despre România unde motorina este 8 lei

Aşa că a început să-și trimită acest țiţei kazah, din cele două perimetre, către Marea Neagră și, implicit, către cele două rafinării.

Acest țiţei vine pe cele două conducte care fac legătura cu zăcămintele. Prima este Caspian Pipeline Consortium (unde Lukoil e acţionar cu 12,5%), care face legătura directă între Atyrau și Novorossisk - portul rusesc de la Marea Neagră, iar a doua variantă este Atyrau – Samara – Novorossisk.

Aşadar, în România s-a vehiculat mult timp că importăm încă petrol rusesc volens - nolens. Realitatea e că importăm ţiţei kazah şi azer, via un terminal plutitor din faţa portului rusesc Novorossisk.

Citeşte şi: Sancțiunile SUA sugrumă Lukoil. Bolojan: „Compania nu va mai putea opera în România”

Pe CPC vine blendul CPC, care este un pic mai dulce, cu un conținut mai scăzut de sulf, iar pe cealaltă conductă vine blendul KEPCO, care are un conținut mai ridicat de sulf și care este în apropierea blendului Ural.

Cele două tipuri de petrol ajung la Novorosisk şi de acolo vapoarele se duc către Burgas și către un terminal, unde se încarcă și se pompează către rafinărie.

Ei folosesc mai mult ţiţei cu un conținut ridicat de sulf, iar ţiţeiul mai ușor este folosit în diferite variante şi rețete, în funcție de randamentele de producție pe care doresc să le obțină.

Ponderea cea mai mare: KEPCO

Adică de exemplu să scoată mai multe benzină, să scoată mai multă motorină, să scoată combustibil pentru avioane sau alte produse de după procesare.

Ponderea cea mai mare oare acest KEPCO cu sulf. Ruşii mai au nişte înţelegeri cu azerii. Din țițeiul din Rusia, se duce la rafinăria STAR, în vestul Turciei, la Aliaga, se face swap și, în contrapartidă, ţițeiul din Azerbajian ajunge în România sau în Bulgaria.

Cu azerii - pentru că Lukoil de asemenea deţine aproape 20% din câmpul gaze Shah Deniz, operat de BP (BP.L), în sectorul azer al Mării Caspice.

Pompat direct prin Conpet

De asemenea, operează câmpul gazeifer South-West Gissar, din Uzbekistan, și deține o participație de 90% în dezvoltarea câmpurilor Kandym, situate lângă granița Rusiei cu Turkmenistanul, care are zăcăminte de gaze uriaşe.

La noi, revenind, ţiţeiul brut ajunge în Oil Terminal, în portul Constanţa, se descarcă, apoi, de aici, la Teleajen, pompat direct în rafinărie, prin Conpet, care este operatorul național de conducte.

Deci: avem țițeiul din Kazahstan, cotă parte a lui Lukoil, avem ţiţei din Azerbaijan, în contrapartidă, în baza swapurilor ruşilor cu azerii. La acesta, tu îmi dai două mere, eu îţi dau două mere. Schimb de mărfuri. Troc.

De unde mai aducea Rusia petrol

Ca soluție, ruşii de la Lukoil mai foloseau petrol din Irak și Tunisia, de unde extrăgeau țiței cu proprietăți similare (conţinut ridicat de sulf). În principiu, ei erau însă interesați de țițeiul care venea din Kazahstan, în terminalul plutitor din Novorosisk, ca și de cel din Azerbaijan.

Motivul este simplu, evident, clar: ca să treci prin strâmtorile Bosfor şi Dardanele, te costă în acest moment vreo 5 dolari pe tonă.

Litasco este compania de trading a grupului Lukoil în România. În România, există sistemul de tolling. Este ca un sistem de lohn. Litasco vine cu materia primă, o procesează aici, în România, și ia marfa, plătind un cost de procesare, au declarat Newsweek surse experte din piaţă.

Ce va pompa acum Conpet?

Pentru statul român, contează cel mai mult sursa de țiței. Să ai acces la țiței este esenţial. Unde vei contracta acum? E greu de spus în acest moment care variantă e mai viabilă, dar trebuie un ţţiţei de acelaşi tip ca acela folosit acum: cu conţinut ridicat de sulf.

Rafinăria Lukoil Petrotel are o capacitate de 2,4 milioane de tone. Cine ar fi interesat să o cumpere, pe de altă parte, ar trebui să o cumpere cu tot cu benzinării, pentru a-și asigura desfacerea la producţie.

Singura soluție viabilă pentru rafinărie este aceasta: să îşi susțină o rețea de benzinării, în țară. Germania a preluat în administrare specială rafinăria Rosneft.

Putem să facem asta?

Asta înseamnă că o echipă supervizează toate activitățile rafinăriei, toate relațiile contractuale, asigurându-se că portofoliul de contracte opune pe profit, dar şi că banii respectivi, veniturile, profitul nu ajung la entități din Rusia.

Se pune întrebarea: putem noi să creăm un portofoliu de contracte, prin care Lukoil să continue să funcționeze, ca rafinărie de stat?

Experienţa anilor 90 arată că nu. Înainte de privatizarea cu OMV, SNP Petrom era pe profit. Dar guvernul de atunci a avut grijă ca lucrurile să stea prost.

"Afacerea" SNP Petrom

Vechea Petrom a fuzionat cu Compania Română de Petrol şi rezultatul a fost un mamut pe pierderi, care, ulterior, a fost vândut la austriecii de la OMV, în condiţiile în care, dacă era pe profit, Petrom ar fi putut, teoretic, să cumpere OMV, faţă de care era de vreo trei ori mai mare.

Statul român nu pare să aibă capacitatea de a gestiona sau de a administra un astfel de asset. Este unul foarte complex. Trebuie să aduci materie primă, să ai bani de finanțare, de mentenanță.

Este foarte bine că embargiul asupra activelor Rusiei, care-şi finanţează astfel efortul de război, se extinde, dar trebuie să ai capacitatea de management să reacţionezi coerent. 

Tu n-ai fost în stare să pui la punct guvernanță corporativă ca lumea decât la câteva companii din Energetică, cum sunt Transgaz, Romgaz sau Hidroelectrica și în rest...

De exemplu, la Tarom, iarăşi o afacere foarte complexă, este de decenii un dezastru, iar tu vrei să te ocupi de Lukoil?

E destul de greu. În mod normal, ar trebui să ajungă la o altă companie privată, care să cumpere rafinăria şi reţeaua de benzinării. Care va fi acea companie, vom vedea.