”În scenariul nostru de bază, România își va menține ratingul de țară neschimbat”, spune Valentin Tătaru, economist șef al ING Bank.
Adrian Codirlașu, șeful CFA România, arată însă că șansele ca România să intre în "junk", categorie nerecomandată investitorilor, sunt de 30-40% și că schimbarea opiniei agențiilor de rating depinde de alegeri și de credibilitatea politicii fiscale a viitorului Guvern.
O schimbare de rating nu ar putea avea loc mai devreme de sfârșitul acestui an (în perioada septembrie – noiembrie ar avea loc anunțul decisiv al agențiilor de rating).
De ce cresc şansele ca România să dea faliment? Anul bugetar 2025 a început cu stângul
Moody’s a arătat deja că o retrogradare este posibilă doar dacă nu vom avea în câțiva ani o consolidare bugetară, precizează Valentin Tătaru de la ING.
Decizia Moody’s era în bună măsură așteptată și vine ca o consecință firească a deteriorarii situației privind deficitul bugetar în 2024.
”Faptul că în acest moment toate cele trei mari agenții de rating au schimbat perspectiva ratingului României de la stabilă la negativă crește desigur riscurile unei retrogradări.
Citeşte şi: Cod Roșu pentru economie! Moody's a retrogradat perspectiva României la „Negativă”. Cum ne afectează
Scenariul nostru de bază este că România își va menține ratingul de țară neschimbat”, precizează economistul șef al ING Bank.
Pe de altă parte, Adrian Codirlașu, președintele CFA România, susține că șansele ca ratingul suveran al României să fie coborât în toamna acestui an au crescut la 30-40%, conform Economica.net.
”Faptul că agențiile de rating (Fitch și S&P) s-au grăbit să reducă perspectiva înainte de termenele la care o făceau de obicei arată o îngrijorare a acestora față de evoluțiile economice ale României.
Citeşte şi: Pensii reduse cu sute de lei, dacă va ajunge Călin Georgescu președinte. Banii dispar rapid
Agențiile au văzut un risc și au venit mai devreme cu modificarea perspectivei”, spune acesta.
Valentin Tătaru precizează:
”În principiu, indicatorii menționați ca fiind cei mai importanți de către toate agențiile (dintre care deficitul bugetar este indicatorul-cheie) necesită o perioadă de observare de cel puțin șase luni sau chiar mai mult pentru a trage niște concluzii.
Nu anticipăm o schimbare de rating mai devreme de finalul acestui an. Moody’s oferă chiar un indiciu cu privire la un orizont de timp posibil, menționând că o retrogradare ar fi posibilă dacă consolidarea bugetară nu va fi atinsă „în următorii câțiva ani” („next few years” în textul original)”.
Citeşte şi: Cum a micșorat Guvernul milioane de pensii? Urmează o nouă veste rea, pentru pensionari
Codirlașu arată cel mai mult în ochii agențiilor de rating vor conta rezultatele alegerilor din luna mai și credibilitatea politicii fiscale care va fi promovată de viitorul guvern.
Riscurile care pot duce la intrarea României în categoria junk sunt legate de asemenea de un posibil șoc extern care ar afecta capacitatea de împrumut a țării pe piețele externe.
Întrebat despre ce ar putea reprezenta un șoc extern, Codirlașu a spus că aici poate fi încadrată apariția unui război tarifar, extinderea războiului dus de Rusia (către o țară baltică, de exemplu) și, bineînțeles posibilitatea ca România să evolueze către politici eurosceptice.
De ce cresc şansele ca România să intre faliment? Deficit mare în ianuarie
Valentin Tătaru precizează însă că acum toate agențiile de rating estimează pentru 2025 un deficit bugetar de cel putin 7,5% din PIB.
”Acest lucru ar însemna că o atingere a țintei oficiale de 7.0% din PIB pe care guvernul și-a propus-o pentru acest an ar reprezenta o surpriză pozitivă și credem că ar contribui decisiv la schimbarea percepției cu privire la traiectoria și credibilitatea reducerii deficitului bugetar”.
De ce cresc şansele ca România să dea faliment? Anul bugetar 2025 a început cu stângul - Foto: Freepik/CC0
În ceea ce privește cheltuielile, anul 2025 a început cu stângul, cu o surpriză negativă de 0,6 % din PIB în ceea ce privește deficitul din ianuarie.
Cheltuielile reportate de anul trecut și, eventual, angajarea unor cheltuieli greu de oprit brusc ar putea însemna că după primul trimestru s-ar putea trage concluzii mai bune cu privire la orientarea politicii fiscale.
