Kamran Rasoolzadeh este regizor de film, cântăreț și poet. În 2013, a fost votat de jurnaliștii de profil artistul fenomen al muzicii pop din Iran.
A scris până acum patru cărți, prima ajungând la cea de a 17 ediție, un record la care scriitorii români doar visează. De fapt, volumele sale au fost timp de un deceniu în topul celor mai cumpărate din Iran.
După ce a scris și a cântat, Kamran Rasoolzadeh s-a apucat și de film. Așa a ajuns la Gura Humorului, orașul din Bucovina despre care nici nu știa că există până anul acesta.
În weekend s-a încheiat cea de a 41-a ediție a Festivalul Internațional de Film, Diaporamă și Fotografie „Toamnă la Voroneț”. Iar scurt metrajul „Gavchah” a primit premiul pentru cel mai bun film turistic.
Distincția a fost acordată de un juriu condus de regizorul francez de origine română Radu Mihăileanu, din care au mai făcut parte cineaștii Tereza Barta, Dana Duma, Laurențiu Damian și Adrian Sitaru.
„Gavchah” e parte dintr-un serial de 20 de episoade despre tradițiile iraniene care se pierd. Acest episod a fost apreciat de juriu pentru „portretizarea autentică a uneia dintre vechile metode tradiționale iraniene de irigații în agricultură, care se bazează pe interacțiunea dintre un om și vacă. O legătură puternică între animal și proprietarul său este stabilită prin propriul mod de comunicare.”
Cum a ajuns iranianul Kamran Rasoolzadeh în Bucovina
Organizatorii festivalului „Toamnă la Voroneț” au decis anul acesta, în premieră, să permită înscrierea în competiție a scurtmetrajelor și digiporamelor pe mai multe platforma specializate internaționale. Decizia a fost bună, pentru că până la final, au fost înscrise un număr record de 2.500 de pelicule din 107 țări.
Printre acestea și „Gavchah”. Filmul a trecut de preselecție și a intrat în competiție finală, alături de alte 50. Acela a fost momentul când Kamran Rasoolzadeh a decis să vină în România.
„Când am realizat că festivalul este cel mai vechi din România, de 41 de ani, am considerat că e important să particip. Asta a fost la început. Apoi m-am documentat și am văzut că România este un model pentru Europa în cinema.
Filmele românești sunt parte importantă din cinematografia europeană. De aceea am venit”, a declarat Kamran Rasoolzadeh pentru Newsweek România.
A căutat mai multe detali despre Gura Humorului pe Google, dar nu a găsit mare lucru în limba în persană. Nici în turcă, pe care de asemenea o cunoaște. Totuși, acest lucru nu l-a împiedicat să plece la drum.
„Venirea în Româna a fost ciudată pentru mine. Punctul de plecare a fost din Teheran spre un oraș necunoscut, Gura Humorului. Când am căutat pe Google, nu am găsit atât de multe lucruri, fiind un oraș mic.
Am plecat întâi la Istanbul. Nu este zbor direct. Am stat o zi în Turcia, unde am câțiva prieteni din cinema și cultură. Așa am aflat câteva lucruri despre istoria României și despre legăturile comune cu turcii.
Apoi, am mers la Iași și de acolo în Bucovina, cu mașina. Am văzut foarte multe peisaje comune și moduri de viață cu cele din Iran, mai ales nordul Iranului, care e mult mai verde”, a povestit Kamran Rasoolzadeh.
Legăturile ascunse dintre popoare
Kamran Rasoolzadeh este poet și consideră că acest lucru este un avantaj pentru un cineast. Mai ales pentru un cineast din Iran.
„Cred că atunci când vrei să obții un film bun, trebuie să pui aparatul de filmat în mâinile unui poet. În Iran, din cauza regulilor, trebuie să fii atent la unele limite care ți se impun. Dar asta poate avea și multe avantaje, pentru că trebuie să fii creativ și inovativ, pentru a reuși cu atât de multe limite”, a dezvăluit regizorul.
A filmat pentru serialul despre tradiții, din care face parte și scurtmetrajul premiat, timp de doi ani. Acum are planuri să se axeze tot pe tradiții. Dar, mai ales, pe legăturile nevăzute dintre popoare îndepărtate.
„Plănuiesc să abordez tema relațiilor dintre țări, inclusiv prin limbaj. Am descoperit în limba română câteva cuvinte comune cu persana, pe care noi încă le folosim în Iran. De exemplu, dușman.
Deși a ajuns să se refere la cineva cu care nu te înțelegi, rădăcina originală înseamnă iertare în persană. E atât de relevant pentru mine. Și cred că voi face filme despre aceste legături ascunse, care nu sunt clare pentru toate persoanele, despre legăturile care s-au întâmplat de-a lungul anilor”.
Iisus, un model
De altfel, Kamran Rasoolzadeh a descoperit mai multe lucruri în comun cu românii, de care nu știa și care l-au luat prin surprinde.
„Am putut vedea că românii au foarte multe în comun cu noi, iranienii, chiar și la mâncare. De exemplu, ciorba. Avem și noi la fel. Înseamnă că există atât de multe legături de care nu suntem conștienți. Și trebuie să arătăm asta”.
Regizorul, poetul și muzicantul a vizitat și două biserici din Bucovina, Voroneț și Sucevița, ocazie cu care a mâncat anafură și s-a rugat. Iar revelația a fost că, de fapt, ortodocșii și musulmanii nu sunt chiar atât de diferiți. Ca să confirme și vizual asta, și-a făcut o poză la Sucevița, cu un tricou pe care a fost imprimat un poem în persană.
„Am văzut slujbe religioase, am fost la două biserici și am văzut multe similitudini cu ce se întâmplă în Iran. În una dintre biserici era pâine, pe gratis, pâine sfințită, pe care am gustat-o. Am mâncat-o, m-am rugat și am simțit multă energie.
Există ceva similar și Iran, mâncăruri sfinte pe care le dăm oamenilor săraci. E doar umanitate comună, nu ține de naționalitate”, a menționat Kamran Rasoolzadeh.
Mai mult, artistul a spus că, pentru el, Iisus este un model, este iertare.
„Când vreau să iert pe cineva, mă uit la Iisus, la suferința lui, la faptul că i-a iertat pe cei care l-au crucificat. E esența umanității”, a înțeles regizorul musulman.
