Primii oameni au migrat pe acest continent venind din Siberia, după ce au traversat actuala Strâmtoare Bering, în intervalul cuprins între anii 30.000 î.e.n. şi 11.000 î.e.n.
Istoria omului modern est strâns legată de istoria celui mai bun prieten al său necuvântător, iar studierea ADN-ului câinilor este folositoare pentru a dobândi mai multe informaţii despre primele colonii umane.
Cercetătorii de la State University of New York din Buffalo au analizat ADN-ul extras dintr-un fragment osos provenit din scheletul unui câine descoperit în sud-estul statului Alaska. La început, oamenii de ştiinţă americani au crezut că era vorba despre un fragment care provenea din scheletul unui urs.
O examinare aprofundată a dezvăluit însă că era vorba despre o parte din femurul unui câine care a trăit în acea regiune în urmă cu aproximativ 10.500 de ani. El avea o secvenţă genetică în comun cu alţi câini americani, denumiţi "câini de pre-contact", care au trăit înainte de sosirea pe continent a primelor rase europene, care i-au însoţit pe primii colonişti.
„Câine de pre-contact”
Din acei "câini de pre-contact" s-au desprins, în urmă cu aproximativ 16.000 de ani, aşa-zisele rase siberiene, într-o epocă în care, potrivit datărilor efectuate de cercetători, a existat posibilitatea ca oamenii să urmeze o rută costieră ce le-a permis să ajungă pe continentul nord-american venind din actuala Siberie.
"Întrucât câinii sunt asociaţi cu ocuparea unor teritorii de către oameni, datele noastre ne ajută să precizăm nu doar un moment în istorie, ci şi un loc anume ce a marcat pătrunderea câinilor şi a oamenilor în cele două Americi", a declarat Charlotte Lindqvist, o specialistă în biologie evoluţionistă şi profesoară la Universităţile din Buffalo şi din South Dakota.
Studiul, publicat în revista Proceedings of the Royal Society B, susţine teoria conform căreia oamenii au păşit pe continentul nord-american venind din Siberia, folosind o rută costieră.
"Credem că primele migraţii umane din această regiune au fost mai ample decât am crezut până acum", a adăugat Charlotte Lindqvist.
„Câine de coastă”
Analiza fragmentului de os a arătat că animalul avea un regim alimentar "marin", bazat pe resturi de peşti, foci şi balene.
Câinii au venit apoi în zonă în valuri succesive, mai spune Charlotte Lindqvist. Primii dintre ei proveneau din Asia de Est şi au venit odată cu populaţia Thule, fiind urmaţi de exemplarele de Husky siberian aduse în Alaska în timpul goanei după aur din secolul al XIX-lea.
Studiul a adus totodată informaţii noi într-o dezbatere mai veche legată de faptul dacă, odată străbătută actuala Strâmtoare Bering, primii oameni au înaintat pe continentul nord-american printr-un culoar continental sau printr-o rută costieră de-a lungul Pacificului.
Rămăşiţe fosilizate ale unor "câini de pre-contact" găsite pe culoarul continental s-au dovedit a fi mai tinere decât cele identificate de echipa coordonată de Charlotte Lindqvist pe ruta costieră. Acest detaliu favorizează teoria potrivit căreia primii oameni care au păşit în America de Nord au utilizat o rută costieră.
"Câinele de coastă este un descendent al câinilor care au participat la migraţia iniţială", a adăugat coordonatoarea studiului, scrie Agerpres.
