În primăvara lui 1940, cu optzeci de ani în urmă, Uniunea Sovietică îndeplinea, cu acea cruzime metodică ce o definea, planul de lichidare al intelighenţiei poloneze.
„Rere” – nici o legătură, în mod normal, cu „VeVe”, deși mai jos, se va vedea, va exista totuși una… – se spunea (poate că se mai spune încă, deși eu nu am mai auzit cam demult formula aceasta) la restanțele „de pe toamnă”, la reevaluarea studenților leneși.
It îs happening again. Iar au început experţii şi formatorii să ne explice cum vine treaba în chestiuni internaţionale?! Iar ne explica cum e cu Brexitul, cu Anglia, cu democraţia, cu Makinson şi cu mama lui Makinson?
În babilonia campaniei electorale, care s-a încins înainte de a începe oficial, a mai rămas foarte puțin loc pentru rațiune.
Una peste alta, lipsa informaţiilor ar putea explica, măcar în parte, de ce multor români Ceauşescu le părea intangibil, iar comunismul le părea etern. O viziune fatalistă pe care am întâlnit-o la oameni cultivaţi şi inteligenţi chiar şi după căderea Zidului Berlinului.