Încearcă să ne facă să uităm că au fost nişte slugi. Ei bine, eu sper că votul din 26 mai este şi un vot împotriva uitării.
Scena se încadra perfect în categoria „pupat piaţa Endependenţi”: noul preşedinte al Camerei deputaţilor era înconjurat de colegii de partid care îi strângeau mâna, îl îmbrăţişau cu putere, îi aplicau săruturi tandre pe amândoi obrajii, se fotografiau cu el, totul într-o exuberanţă care a durat minute bune, până când toţi deputaţii pesedişti (plus câţiva simpatizanţi de la alte partide) au îndeplinit ritualul, marcând jurământul de credinţă faţă de noul om forte.
Faptul că PSD l-a desemnat pe Marcel Ciolacu mi se pare în cel mai înalt grad simptomatic: acest partid nu ne poate propune decât personaje mediocre, rudimentare, dubioase, cu „studii” făcute pe sponci, la universităţi improvizate, inşi incapabili să treacă dincolo de limbajul de lemn.
Uitaţi-vă pe cine trimite PSD în Parlamentul European: pe Rovana Plumb, cu dreptate asemuită Anei Pauker, pe un traseist ce pare căzut de pe altă planetă, Tudor Cihodaru, (ce ruşine pentru Iaşi!), pe o marionetă de la Antena 3, Carmen Avram, cunoscută pentru ieşirile ei isterice, pe un popă răspopit, Chris Terheş, specialist în delaţiuni şi recomandat de Aurelian Pavelescu, megalomanul care a reuşit performanţa să transforme agonia unui partid istoric într-o farsă.
Şi să nu o uităm pe Maria Grapini, patrioata care stâlceşte limba română şi care a fost prinsă încercând să fure voturi chiar la Parlamentul European! Astea sunt, prin urmare, “vârfurile”, persoanele menite a ne reprezenta la cel mai înalt nivel.
Ar fi putut partidul să găsească altceva, are o “rezervă de cadre” ofertantă? Nici vorbă. Toată nomenklatura pesedistă e alcătuită pe acelaşi calapod, baronii locali sunt fie săraci cu duhul, fie ticăloşi, fie şi una, şi alta. PSD e un partid al nulităţilor agresive şi e un partid nereformabil.
