Încă plutește, dar este o chestiune de ore (la nivelul istoriei timpului nostru) până când va ajunge pe fundul oceanului. Apelul Alexandrei la 112 a ridicat și ultimul voal de pe incompetența criminală a acestui regim și, probabil, inclusiv marii profitori ai acestei guvernări au înțeles iminența sfârșitului. Probabil, Viorica Dăncilă este singura care nu știe că a fost desemnată candidat la președinție doar pentru a fi umilită public și pentru a i se pune în spinare cât mai mult din nota de plată a acestei guvernări sinistre.
Cum arată România la capătul guvernării PSD-ALDE? Nu mai pun la socoteală anii USL, în care semnele ticăloșiei deveniseră evidente, dar nu se activase încă forța de distrugere rapidă, pe care Liviu Dragnea a numit-o cinic „Programul de guvernare al PSD”.
Punctul central al programului de guvernare al PSD a fost fără îndoială justiția. Domeniul în care reușita este aproape deplină.
Cu ajutorul larg al Curții Constituționale și al Avocatului Poporului, cu sprijinul mai discret, dar eficient al Președintelui României (a refuzat, în al unsprezecelea ceas să sesizeze Comisia de la Veneția, s-a străduit în primii ani de mandat să-și convingă partenerii externi că în România situația e sub control și că ar trebui ridicat MCV, nu a avut reacție în cazuri strigătoare la cer, i-a cerut demisia Laurei Codruța Kovesi, după care, așa cum îi promisese, a demis-o el, a acceptat fără o vorbă linșajul mediatic și demisia lui Augustin Lazăr), PSD și ALDE au produs o adevărată revoluție: au schimbat mai multe legi, au elaborat altele noi și au fost la un pas să mutileze codurile penale (acțiune, deocamdată doar amânată), au dezincriminat fapte, au golit pușcăriile de corupți, tâlhari, criminali, infractori de tot felul, au impus reluarea de la zero a unor procese soldate cu condamnări, prin deciziile CCR privind completele de judecată (multe intră în faza de prescripție, ceea ce înseamnă, practic ștergerea lor și disculparea definitivă a celor în cauză), au anulat probele obținute cu ajutorul SRI, precum și protocoalele SRI cu anumite instituții, mai ales în scopul obținerii de probe, au înființat Secția Specială (SS) de anchetare a magistraților, au instituit obligația aberantă a Președintelui României de a destitui sau numi în funcțiile de conducere din parchete magistrații propuși de ministrul politic al justiției, chiar dacă aceștia au primit aviz negativ din partea CSM, au impus în fruntea CSM, SS, Inspecției Judiciare, DIICOT și, foarte curând, ICCJ, apropiați ai partidului de guvernământ. Un bilanț excepțional care, pe fondul creionării unei majorități confortabile la CCR și a existenței unui Avocat al Poporului de la ALDE (mă rog, există și șansa ca acest partid de buzunar să schimbe oportunist tabăra) va face ca PSD să dețină controlul asupra justiției multă vreme după ce nu va mai fi la guvernare. Piedicile pe care le va putea pune viitoarei guvernări sunt ușor de imaginat, de la incompetenții, piloșii și ticăloșii care vor deschide procese dacă se va pune problema eliminării lor din sistem, la contestarea legilor votate de viitoarea guvernare, a OUG-urilor, a deciziilor de tot felul și blocarea lor în instanțe cu lunile sau cu anii, la care se vor adăuga plângerile în cascadă la CEDO și UE.
