Mircea Mihăieș: „Discursul urii” pe înțelesul cimpanzeilor
Cenzura corectitudinii politice nu lovește doar prin oameni, ci și prin mașinării. Facebook, de pildă, se folosește de imense motoare de căutare pentru a identifica abaterile lingvistice de la calea cea dreaptă a newspeak-ului și le sancționează pe loc.
Deocamdată, predomină cenzura umană, dar nu e departe ceasul când soft-urile ne vor decide comportamentul și limbajul.
Am o experiență limitată a social media, dar suficientă cât să aflu despre suspendarea drastică a unor utilizatori.
Cazurile la care mă refer (mă rezum doar la cele din România) sunt ale unor intelectuali cu vederi conservatoare. Ei au fost pedepsiți la presiunea stângiștilor, care i-au „raportat”, iritați că au avut îndrăzneala să-și susțină ideile și să ironizeze aberațiile neo-comuniștilor.
N-a contat nici faptul că era vorba despre poziții ce nu depășeau cadrul democratic, n-a contat nici ideea de libertate a cuvântului. În „brava lume nouă”, doar elita autoproclamată a extremei stângi are dreptul la cuvânt.
Pentru a subjuga, ea a început prin a mutila limbajul, autorizând, ca în experimentul Yerkish, doar cuvintele-imagini prin care savanții din Atlanta i-au învățat pe cimpanezi să comunice.
Citește mai departe comentariul lui Mircea Mihăieș pe Marginalia.
