Dacă până pe la jumătatea anilor 1970, Nicolae Ceaușescu prefera mașinile străine, modelul său „de suflet” fiind o limuzină Mercedes-Benz 600 Landaulette, care, printre altele, era dotată cu trei seifuri, televizor și player video, când Aro 244, prima marcă auto și model 100% românești, a apărut în planuri, dictatorului i s-a dezvoltat brusc latura patriotică și mai mult, după „rețeta” omologilor săi din China și Rusia, de exemplu, și a comandat să i se facă o limuzina Aro. Așa că inginerii de la Câmpulung-Muscel s-au dat peste cap și, în 1977, i-au pus la dispoziție primul model special Aro 304.
Aro 304 avea o caroserie alungită de Aro 244, pusă pe un șasiu de utilitară cu benă Aro 320. Pentru ca spațiul prezidențial să fie mai mare și mai confortabil, stâlpul situat între portiera față și cea spate a fost lățit și acoperișul mașinii, înălțat. În locul banchetei spate de Aro obișnuit, a fost montată o canapea. Iar în spatele acesteia, în portbagaj, cum ar veni, au fost puse două băncuțe, pentru gărzile de corp. Securiștii urcau prin spate, pe o portieră ca la utilitara Aro 243.
Limuzina Aro a lui Ceaușescu dispunea de dotări în premieră pentru o mașină românească, precum interior îmbrăcat în piele, capitonaj din mochetă groasă, aer condiționat, trapă și sistem suplimentar de încălzire, pentru că cel de serie nu făcea față nici la 244, care era mai mic.
Atenție, însă, sistemul suplimentar de încălzire era inedit: un godin, o sobă, pe motorină, care, la nevoie, se monta în portbagaj, lângă securiști.
Motorul și transmisia nu erau de Rolls, ca în legendele urbane, ci de Aro banal: motor pe benzină de 2.5 litri, care dezvolta 83 de cai putere, și cutie de viteze manuală, cu 4 trepte.
Prin urmare, se poate spune că Aro 304 era 99% românesc. De ce 99%? Pentru că sistemul de aer condiționat Sanden Rotary, montat central era, importat din Statele Unite, iar specialiștii români nu au reușit să-i facă mașinii trapa electrică comandată de Nicolae Ceaușescu pentru a putea ieși, sta în picioare și face cu mâna oamenilor aduși să-l aplaude la evenimente. Așa că, au luat una de Mercedes (de fapt, două), de la Webasto.
Cu ani în urmă, Gheorghe Baciu, inginerul proiectant care a făcut trapa pentru Aro 304, a povestit că „m-am angajat să proiectez una şi n-am reuşit cu antrenarea ei electrică, adică s-o deschizi, pentru că n-aveam elemente din acestea în ţară, n-aveam de unde să luăm acest sistem”, potrivit Evenimentul Muscelean.
Așa că specialistul de la Aro a fost trimis într-o delegație în Germania Federală, la fabrica în care erau produse trapele pentru modelele Mercedes-Benz.
„Ajungând acolo, mi-au dat sarcină să merg şi la Webasto, care se ocupa cu trapele de aerisire la Mercedes. Şi le aveau destul de mari, pentru că maşina era mare. Se preta, ne-am gândit noi, la ce ne trebuia în țară. M-am dus la firma care le executa, la Webasto, pe lângă München, şi acolo am contractat elementele necesare: cablu de acţionare motoraşe, cu reductor, cu garnituri de etanşare pe margine. De fapt, am luat trapa lor completă, cu ghidaje, cu tot. Şi aici am modificat-o, am mai lăţit-o… făceam din două una”, a explicat Gheorghe Baciu.
În total, pentru Ceaușescu se știe că au fost făcute 4 limuzine Aro, două 304 în 1977-1978 și două 306 (un fel de facelift), în 1985-1986. Primele aveau tracțiune 4x4, dar Aro 306 a rămas doar cu roți motoare spate. Niciuna dintre mașini nu era blindată.
