Dacă la o sută de ani de la Marea Unire, România se chinuie să atingă pragul psihologic de opt sute de kilometri de autostradă și nu dispune de niciun circuit de curse la standarde internaționale, în Marea Britanie pasionații de mașini și motorsport aniversează 122 de ani de la „Marșul Emancipării“. În 1896, prima cursă de automobile de la Londra la Brighton a marcat creșterea limitei de viteză, de la 6,5 km/h (4 mph), la 22,5 km/h (14 mph), și abolirea legii potrivit căreia în fața fiecărui vehicul trebuia să meargă un om cu un steag roșu în mână. De atunci, cu mici excepții, evenimentul „London to Brighton Veteran Car Run“ pentru autovehicule produse înainte de 1905 a avut loc în fiecare an, în prima duminică din luna noiembrie.
Vedeta incontestabilă a cursei de 87 de kilometri, în cadrul căreia viteza medie maximă admisă este de 32 km/h, iar la sfârșit toți participanții sunt câștigători, este un Panhard-Levassor 12 CP din anul 1898 care a luat primul start de la Londra către Brighton în 1928, cu Richard Shuttleworth la volan, și, timp de 90 de ani, nu a ratat aproape nicio ediție. Povestea mașinii este extrem de incitantă. Se spune că este primul model cu patru cilindri produs de Panhard-Levassor și că a fost făcut inițial pentru a participa la cursa de la Paris la Amsterdam din 1898. Condusă de Chevalier Réné de Knyff, mașina a parcurs cei peste 1.400 de kilometri cu o viteză medie de 38 km/h, terminând pe locul patru. Apoi, în 1901, când automobilul aparținea familiei lordului Rochschild, Panhard-ul a fost recarosat de Morgan & Sons, în stil Broughton. De asemenea, se spune că mașina a fost pilotată în tradiționala cursă de la Ascot de însuși Regele Edward al VII-lea.
După ce a intrat în posesia lui Richard Shuttleworth, mașina a rămas în familie până în ziua de astăzi, când face parte din Colecția Shuttleworth de avioane și mașini de epocă. Iar, conform datelor existente, nu a ratat startul de la Londra decât în 1935, când Richard nu a apucat să depună actele de înscriere la timp.
O marcă uitată în civilie, dar cunoscută de militari
Panhard a dispărut de pe piața auto acum mai bine de 50 de ani, ultimul model de stradă, Panhard 24, ieșind de pe banda de asamblare în 1967. Însă constructorul nu s-a vaporizat. A continuat să facă vehicule militare. Înființată de René Panhard și Émile Levassor în 1887, firma Panhard et Levassor s-a numărat printre pionierii automobilului, producând primul model în 1890, pe baza unui patent Daimler, și impunând noi standarde. De exemplu, primele vehicule Panhard dispuneau de pedală de ambreiaj pentru operarea cutiei de viteze antrenată prin lanț și radiator montat în față, pentru o răcire mai bună. Iar, în 1895, Panhard et Levassor este creditat pentru introducerea primei transmisii moderne.
Din 1910, Panhard a început să lucreze la motoare fără supape convenționale, cu valve-mașon după patentul americanului Charles Yale Knight. Iar în mandatul președintelui francez Raymond Poincaré (1913 – 1920), modelele Panhard 18CV și Panhard 20CV au fost alese mașini prezidențiale.
Panhard 20CV a devenit mașină prezidențială în mandatul lui Raymond Poincaré
În timpul primului Război Mondial, ca majoritatea constructorilor de automobile, Panhard et Levassor a început să producă camioane militare, motoare V12 pentru avioane și componente pentru arme. De exemplu, generalul francez Joseph Jacques Cesaire Joffre, comandatul forțelor franceze pe Frontul de Vest, utiliza un Panhard Type X35s cu motor în patru cilindri de 7.360 de centimetri cubi.
Panhard 178 este o automitralieră de recunoaștere proiectată în 1935 pentru armata franceză
Între cele două conflagrații mondiale, constructorul s-a întors la automobile. La Salonul Auto de la Paris din 1919, de exemplu, a prezentat patru modele cu motoare în patru cilindri, cel mai puternic fiind Type X29 (4.850 cmc și 20 de cai putere). Iar, în 1926, a lansat Panhard 16CV, primul său model cu propulsor cu șase cilindri. În timpul Celui De-al Doilea Război Mondial, Panhard et Levassor s-a reorientat către vehicule militare. Iar, după încheierea conflictului, firma a fost rebranduită simplu Panhard și a dezvoltat mai multe mașini de stradă până în 1967.
Din 1968, Panhard a rămas prezent doar în industria militară. În 2004, după ce a pierdut o licitație pentru noile vehicule ușoare blindate ale armatei franceze în fața Auverland, Panhard a fost cumpărată de acestă firmă. Iar, din 2012, Panhard își continuă povestea sub tutela diviziei militare Renault Trucks Defence. Dar singurul loc în care mai apare scris clar „Panhard“ este pe sistemele de suspensie spate cu bară Panhard utilizate de numeroase modele, precum Opel Astra J.
Panhard 24 a fost ultimul model de stradă produs de Panhard în 1967
