Putin amenință constant Occidentul cu lovituri nucleare de mai bine de doi ani și jumătate, de când a eșuat „Operațiunea Militară Specială” menită să anexeze Kievul în două săptămâni, iar armata lui s-a împotmolit în Ucraina.
Recent, tiranul de la Kremlin a anunțat o nouă doctrină nucleară a Rusiei, extinzând circumstanțele în care folosirea armelor nucleare ar fi considerată necesară.
Deși mulți experți consideră că probabilitatea utilizării armelor nucleare în războiul din Ucraina este mică, Moscova încearcă să intimideze astfel Occidentul. Totuși, amenințările tot mai agresive ale Moscovei nu ar trebui să influențeze deciziile politice ale Statelor Unite, Marii Britanii, Franței, Germaniei sau ale altor țări NATO care sprijină Kievul. Șantajul nuclear al lui Putin nu trebuie lăsat să aibă succes.
Citește și: Cum a ajuns interviul cu atentatorul la viața lui Trump din Newsweek România, viral în Occident
Toate liniile roșii au fost depășite
Ucrainenii au demonstrat că temerile privind depășirea liniilor roșii au fost nefondate, încălcând toate presupusele limite. Ei au atacat aerian adânc în teritoriul rus și chiar au cucerit 1300 km pătrați în regiunea Kursk. Cu toate acestea, Rusia nu a răspuns cu atacuri nucleare.
Războiul convențional nu a mers deloc bine pentru Putin după 24 februarie 2022, planul său de a controla Ucraina și de a-i bloca parcursul euro-atlantic fiind anihilat de rezistența ucraineană. Mitul că armata rusă este a doua cea mai puternică din lume s-a prăbușit o dată cu scufundarea unei treimi din flota de la Marea Neagră și cu decimarea trupelor Moscovei printre ruinele localităților atacate în valuri, cu pierderi uriașe.
Citește și: Interviul din Newsweek România cu atacatorul lui Trump, vedetă în presa internațională
Conform mai multor estimări acestea ar fi în jurul a 600.000 de soldați morți și răniți, iar pierderile în tehnică de luptă se ridică la peste 8000 de tancuri, 17.000 de transportoare blindate, 18.000 de piese de artilerie, 1200 de lansatoare de rachete si 360 de avioane. Astfel că retorica nucleară e ultima carte propagandistică a lui Putin de a încerca să rămână relevant la nivel internațional ca actor militar.
Citește și: VIDEO CORESPONDENȚĂ DE RĂZBOI. Campus universitar, lovit de o rachetă rusească, în Kiev
Cum se declanșează Războiul Nuclear care distruge omenirea. Am fost în centrul de comandă
Majoritatea capacităților militare nucleare terestre ale Rusiei de astăzi provin din perioada sovietică. Pentru a înțelege pe ce își bazează Moscova amenințările, am vizitat Muzeul Forțelor Strategice de Rachete din Ucraina (Strategic Missile Forces Museum), situat lângă localitatea Pobuzke.
Este unul dintre cele nouă centre de comandă pentru lansarea rachetelor nucleare din perioada sovietică, aflate pe teritoriul Ucrainei. Dintre acestea, opt au fost distruse, iar cel din Pobuzke, a fost transformat în muzeu. Mai există doar două muzee asemănătoare în lume: unul din perioada sovietică, în Lituania, la Plokštinė (Cold War Museum), și unul în Arizona, Statele Unite (Titan Missile Museum).
După prăbușirea Uniunii Sovietice, în 1991, Ucraina a devenit a treia putere nucleară ca mărime din lume. Prin Memorandumul de la Budapesta, Ucraina și-a cedat arsenalul de peste 1900 de focoase nucleare Federației Ruse în schimbul unor asigurări de securitate din partea Moscovei, Washingtonului și Londrei. Ironia istoriei este că tocmai unul dintre acești garanți, Rusia, a atacat Ucraina în 2014, când Putin a anexat ilegal Crimeea și a declanșat războiul din Donbas. Deși Rusia s-a angajat prin Memorandum să respecte independența, suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei, această promisiune și semnătura pe acel document internațional nu au contat deloc. Iar în 24 februarie 2022, Rusia a inițiat o invazie pe scară largă.
Structura bazei de comandă și lansare a rachetelor de la Pobuzke este similară în mare măsură cu bazele actuale ale Rusiei. În 1991, Moscova deținea între 35.000 și 40.000 de focoase nucleare. De atunci, majoritatea acestora au fost dezafectate prin tratate internaționale sau au expirat și au fost demontate.
Potrivit Federației Oamenilor de Știință Americani (Federation of American Scientists – FAS), în 2024, Rusia mai deține 5.889 de focoase nucleare, dintre care 1.674 sunt montate pe rachete balistice, 2.815 se află în depozite sau așteaptă să fie dezafectate, iar 1.500 sunt în curs de dezasamblare.
Gradul de degradare a acestui arsenal este probabil semnificativ, întrucât nu au fost realizate investiții considerabile în construirea de noi facilități nucleare. Acest lucru a fost dovedit recent de explozia unui siloz de la Cosmodromul Plesețk, în nordul Rusiei, în timpul unui test cu o rachetă balistică Sarmat.
Deasupra păcii globale planează amenințarea nucleară
La muzeul ucrainean din Pobuzke sunt expuse mai multe tipuri de rachete balistice și arme din perioada sovietică, însă cel mai impresionant lucru este faptul că poți coborî la nivelul 12 în adâncime, până la Centrul de Comandă.
Ghidul nostru, un colonel în retragere care a servit într-o astfel de bază în tinerețe, ne-a arătat structura acestei facilități și ne-a oferit ocazia de a participa la o simulare de lansare a unor rachete nucleare. A fost o experiență cutremurătoare care te face să realizezi cât de fragilă este pacea globală.
După ce m-am așezat pe locul operatorului, colonelul a dat comanda: „Atenție! Lansează (Apasă)!”. Am executat ''ordinul'', iar ce a urmat a fost tulburător! Mai întâi panoul de control s-a luminat cu diverse indicatoare colorate, însoțite de un sunet de alarmă.
Pe ecran, am vizionat lansarea simulată a unor rachete balistice și imagini cu orașe americane distruse de explozii. În perioada sovietică, Occidentul ar fi fost ținta acestor atacuri. În secvența video care însoțește articolul, puteți vedea câteva momente de pe monitorul din centrul de comandă, ilustrând consecințele dramatice ale unui asemenea ordin.
Fiind într-o astfel de bază militară și observând rezultatele unei lansări de rachete, realizezi mai profund cât de fragilă este viața și siguranța pe planeta noastră. Deși nu ne gândim des la acest lucru, spectrul utilizării unor asemenea arme devastatoare, capabile să distrugă civilizația în doar câteva ore, planează asupra tuturor.
Pacea mondială actuală nu se bazează doar pe declarații frumoase, pe principii general acceptate de către state sau pe tratate internaționale. Ea depinde și de existența unor arsenale nucleare, menite să descurajeze agresiunile altor posesori de astfel de arme. Paradoxul este că aceste mașinării, create pentru a preveni un război devastator, pot extermina viața pe planetă.
Soarta păcii globale ori a războiului suprem depind de folosirea sau nu a acestor arme. Fiecare zi de pace pe care o trăim există pentru că rachetele stau în așteptare până la expirarea lor.
Dar altele noi ar putea fi construite. Pentru moment însă, pacea și viața sunt menținute ferecând moartea balistică în silozuri nucleare, ca pe un duh rău într-o lampă fermecată.
Realitatea este că noi continuăm să trăim doar pentru că aceste duhuri nu au fost lăsate să se dezlănțuie. Iar viitorul nostru este al unei lumi care supraviețuiește pentru că militarii nu au primit încă ordinul de lansare pe care l-am primit și executat eu.
Adio, pace! (Peace, good bye!)
După 1945, au mai fost momente istorice asemănătoare cu cel din ultimii 2 ani și jumătate, dar niciodată atât de explozive și însoțite de ciocniri militare pe scară largă precum cele de acum din Ucraina și Orientul Mijlociu.
Spre exemplu, în 1956, când Nikita Hrușciov declama la adresa Occidentului celebra frază: „We will bury you!” (Vă vom îngropa). Această amenințare a inspirat și excepționala piesă „Russians” a lui Sting. Hrușciov a recidivat menționând chiar perspectiva unei noi Hiroșime în timpul crizei Berlinului (1958-1961).
La fel s-a întâmplat și în timpul crizei rachetelor din Cuba (1962), sau când liderul sovietic Leonid Brejnev a amenințat Statele Unite cu un atac nuclear în cazul sprijinirii Israelului în timpul războiului de Yom Kippur (1973). De-a lungul timpului, au existat și alte incidente care au amplificat riscurile unui conflict nuclear. Putin are, așadar, înaintași de la care să se inspire, resuscitând acest tip de retorică belicoasă specifică regimului sovietic.
Experiența de a asista la un scenariu simulat de lansare din interiorul unui centru de comandă al unei baze de rachete nucleare este extrem de intensă. Nu constă doar într-o simplă derulare de imagini ca într-un film sau joc video, ci este vizualizarea unei eventualități care ar fi putut deveni realitate. Iar viitorul conține încapsulat în el această posibilitate, ce planează constant asupra noastră. Probabilitatea de a se împlini crește în perioadele de exacerbare a tensiunilor internaționale și conflictelor militare.
În tăcerea de câteva clipe care a urmat după ce am văzut întreaga planetă cuprinsă de explozii nucleare, colonelul a lăsat să cadă aceste cuvinte, cu rezonanțe foarte puternice în context: „Peace, good bye!” (Adio, pace!). Am resimțit o apăsătoare tristețe gândindu-mă că specia noastră nu a găsit deocamdată o altă cale de conviețuire a popoarelor decât amenințându-se pe ea însăși cu extincția.
Avertismentele din Cernobîl și Energodar (Zaporojie)
Am ieșit de acolo cu mintea copleșită de multe astfel de gânduri. În ultimii ani cam săptămânal apar știri despre amenințări nucleare, fie că este discuția despre amenințările și eventuale atacuri nucleare din partea Rusiei, fie că sunt vizate facilități nucleare civile. Președintele Volodimir Zelenski a declarat în fața Adunării Generale a ONU de la New York că Rusia ar avea în plan să atace centralele nucleare ucrainene.
Accidentul de la Cernobîl din 1986 și situația precară a centralei nucleare din Energodar, ocupată de ruși în Regiunea Zaporojie, sunt realități ce reprezintă avertismente serioase.
Singura cale viabilă de a gestiona aceste probleme este susținerea masivă a Ucrainei și intensificarea presiunii asupra lui Putin, pentru a-l izola și a-l face să plătească scump pentru invadarea Ucrainei și încălcarea regulilor stabilite de Carta ONU și de alte tratate internaționale menite să prezerve pacea. A-i permite lui Putin să triumfe ar însemna să aruncăm lumea într-o perioadă de haos militar global, imposibil de gestionat fără costuri uriașe și consecințe catastrofale.
Remus Cernea este corespondentul Newsweek România în Ucraina
