"Multă vreme, pentru autorităţile din Germania, eu am fost considerat mort. Mie mi s-a făcut autopsie", ne povestea trist si revoltat Niculescu Păun in februarie anul acesta, la un an după ce îşi pierduse singurul copil, pe Vili Viorel, în atacul rasist de la Hanau. Durerea familiei Păun din judeţul Giurgiu, care se afla din 2015 în Germania şi care reuşise să se integreze, a fost amplificată de multe erori din ancheta autorităţilor germane.
În noaptea de 19 februarie 2020, Vili se întorcea acasă de la serviciu şi căuta un loc de parcare, ne explică tatăl lui, contrazicând astfel ipotezele iniţiale ale anchetatorilor, care spuneau că tânărul se oprise să îşi cumpere ceva de la un chioşc, atunci când a fost împuşcat de criminalul care a ucis în acea noapte 9 tineri cu origini străine, şi-a executat propria mamă şi, în final, s-a sinucis.
Niculescu Păun a crezut iniţial varianta poliţiei. Dar, la câteva luni distanţă, când a primit de la poliţie hainele altei victime dar telefonul lui Vili a început să caute singur răspunsuri la multele întrebări care încă îl frământau. De la început nu a crezut că Vili s-ar fi dus de bună voie în acel cartier din Hanau şi nici că ar fi încercat să acţioneze de unul singur într-o situaţie extremă precum cea din noaptea fatidică.
Ultimele apeluri de pe telefonul lui Vili fuseseră către linia de urgenţă a poliţiei. Patru apeluri nepreluate, pentru că, după cum avea să afle ulterior domnul Păun, poliţia nu dispunea de personal suficient pentru a interveni.
„Vili trăia. Sută la sută trăia, dacă i se răspundea la telefon". Domnul Păun a refăcut singur traseul fiului său din acea noapte şi a înţeles că Vili l-a întâlnit pe atacator pe stradă, după ce împuşcase trei tineri şi se îndrepta către următoarele victime. L-a urmărit cu maşina lui şi a încercat în paralel să sune la linia de urgenţă a poliţiei. Niciunul dintre apelurile lui nu a fost preluat. Pentru că, aşa după cum recunoaşteau mult mai târziu şi autorităţile, personalul era insuficient.
De altfel, ministrul federal de Interne, Horst Seehofer recunoştea într-o discuţie ulterioară cu familia Păun că „tehnologia v-a ucis fiul".
Dacă centrala ar fi funcţionat cum trebuie, dacă un profesionist i-ar fi spus tânărului să înceteze urmărirea şi ar fi preluat misiunea, Vili Viorel ar fi trăit astăzi. Aceasta este convingerea domnului Păun, care, în dosarele anchetei primite de la Procuraura din Hanau, figurează ca fiind victimă. Cu toate datele personale, Niculescu Păun a fost vreme de 7-8 luni el însuşi victima haosului, care a urmat atentatului de la Hanau.
Poate că în acte greşeala a fost remediată. Procuratura a refuzat să ofere mai multe informaţii la solicitarea DW, întrucât "ancheta este încă în desfăşurare." În condiţiile în care însă criminalul s-a sinucis, este greu de crezut că se vor obţine informaţii noi şi că vor fi condamnaţi alţi vinovaţi.
Ancheta pe care Niculescu Păun a făcut-o mai mult singur, uneori sprijinit însă de Iniţiativa 19 Februarie, constituită de familiile victimelor atentatului, a scos la iveală faptul că Vili a încercat să îl oprească pe criminal. Nu a vrut să facă acte de vitejie, a sperat în ajutorul poliţiei. Care însă nu a fost de găsit în acele minute fatidice.
„Acum pot să mor liniştit", spune domnul Păun. S-a luptat mai bine de un an cu autorităţile şi a dovedit că Vili Viorel nu a fost o victimă din întâmplare. El a avut curaj civic. Şi acest curaj a fost răsplătit vineri de premierul landului Hessa, Volker Bouffier, prin acordarea Medaliei pentru Curaj Civic.
„Vili a procedat corect. Pentru mine şi pentru mama lui însă nu. Mă bucuram mai mult, dacă Vili era acum aici cu noi. Dar a fost decizia lui şi o respect", spune domnul Păun cu câteva ore înainte de ceremonia de la Wiesbaden.
Respect! Acesta este cuvântul prin care Niculescu Păun a mulţumit vineri, după ce a primit distincţia în numele fiului său.
Respect pentru familia Păun, din satul Singureni, judeţul Giurgiu, care şi-a pierdut unicul fiu, pe Vili Viorel, în atentatul rasist din Germania. Şi care a dovedit, contrazicând autorităţile, că tânărul de 22 ani a plătit cu viaţa pentru multe erori ale autoriţăţilor din Germania.
