Publicația americană New York Times scrie despre una din pădurile virgine ale României. Aflată în apropiere de Nucșoara, în Argeș, pădurea a fost descoperită de un primar care voia să își limpezească inima și sufletul după moartea soției.
Citește și: Ţara în care va fi oprită tăierea pădurilor. “Vom scoate ferăstrăul din pădure!”
El, alături de o asociație non-profit, au decis să permită - în schimbul unei sume mici de bani - ca oamenii să adopte un copac. Au făcut-o campioni olimpici - precum Ana Maria Brânză -, dar și români simpli.
Povestea apărută în New York Times o găsiți integral mai jos:
Citește și: Ministerul Mediului: România va avea încă 40.000 de noi hectare de păduri virgine şi cvasi-virgine
„Povestea Pădurii Poveștilor Nemuritoare începe nu cu mult timp în urmă, în 2019, când Elena-Mirela Cojocaru, soția a lui Ion Cojocaru, primarul cătunului Nucșoara, s-a stins din viață după o luptă cu cancerul. În scurt timp, însuși domnul Cojocaru s-a îmbolnăvit de o afecțiune cardiacă.
New York Times scrie despre „Pădurea poveștilor nemuritoare” din România unde poți adopta un copac
Drept remediu, doctorul i-a spus să meargă pe jos la țară, 6.000 sau mai mulți pași pe zi.
Citește și: Ministrul Mediului: Suprafaţa pădurilor virgine protejate s-a dublat
Nucsoara și cei 1.222 de locuitori ai săi locuiesc pe versanții împăduriți ai Munților Carpați din România. Carpații sunt un tărâm al ceții, al vampirilor fictivi și al lupilor din viața reală, precum și al câtorva mii de urși bruni. Ei reprezintă aproximativ două treimi din pădurea virgină rămasă în Europa.
Domnul Cojocaru crescuse în Nucșoara, dar abia când a mers pe dealurile și pășunile străvechi a observat copacii: fagi, giganți noduroși în mod fantasmagoric, unii dintre ei vechi de 500 de ani.
Frumusețea și forța copacilor l-au înviorat pe domnul Cojocaru, iar acesta s-a simțit ca și cum aceștia l-ar fi adoptat. "Copacii m-au salvat", a spus el recent.
Unii fagi vechi seamănă cu niște mături răsturnate, sute de ramuri mici care se ridică brusc dintr-un trunchi gros, nu mai înalt decât o persoană. Formele întruchipează istoria locală. Până când regiunea a fost declarată protejată, generații întregi de săteni au adunat lemne de foc din acești copaci.
"Mergeam în pădure să adun lemne, flori și mâncare", a spus Silvia Dan, în vârstă de 80 de ani. "Să cresc aici a fost ca o oază. Pădurea era o sursă de viață pentru noi, un mod de a ne asigura traiul.
Acolo unde copacii au fost tăiați, au răsărit lăstari noi, s-au ramificat, au crescut și au fost tunși din nou, an de an, timp de secole. Această practică a permis ca arborii să continue să producă fructe de fag, pe care sătenii le dădeau sătenilor pentru a-și îngrășa porcii toamna.
"Măreția acestor copaci este uluitoare", a declarat Christoph Promberger, director executiv al Fundației Conservation Carpathia, o organizație non-profit care lucrează pentru a crea un parc național în regiune.
Cinci mii de fagi seculari solitari cresc încă în jurul Nucsoarei, cea mai mare concentrație din Europa. Dar exploatarea forestieră și schimbarea utilizării terenului reprezintă o amenințare. Gândacii de scoarță se instalează și ei.
Dl Cojocaru și grupul non-profit au început să discute un plan de protejare a fagilor și, poate, să atragă ecoturismul la Nucșoara. Au fost identificați două mii cinci sute patruzeci și patru de arbori.
Domnul Cojocaru a ales 2.544 deoarece este înălțimea în metri a Vârfului Moldoveanu, cel mai înalt munte din România și aflat la o zi de mers pe jos de Nucșoara. Fiecare a primit o plăcuță cu un număr de identificare, a fost fotografiat de-a lungul anotimpurilor și marcat pe o hartă cu coordonatele sale GPS. Copacii sunt oferiți spre adopție pe un site web - deși, după cum insistă domnul Cojocaru, copacul adoptă persoana, nu invers.
La un moment dat, o echipă de la Forest Design, o firmă de silvicultură din Brașov, a venit cu scanere portabile care folosesc o tehnologie cu laser, și a generat imagini tridimensionale ale multor arbori vechi.
Capturat digital, fiecare copac apare ca o amprentă digitală, iar oamenii de știință pot urmări cu precizie creșterea și schimbările sale.
"Am vrut să vedem cum evoluează și cum se mișcă copacii în timp", a declarat Sergiu Florea de la Forest Design.
Așa a început Pădurea Poveștilor Nemuritoare
Pentru o sumă modică, o persoană își poate atașa propria poveste la un copac. Atunci când este vizitat personal, copacul citește povestirea printr-un cod QR. Numărul 44 este Ana Maria Branza, o campioană română la scrimă care a câștigat primul său titlu național la vârsta de 15 ani.
Numărul 2224 este o expresie a recunoștinței unei fiice în numele mamei sale care, în 1944, la vârsta de 16 ani, "s-a refugiat de naziști ascunsă printre copacii bătrâni".
Numărul 22 este un cadou de la un prieten la altul, un fragment dintr-un poem al poetului pakistanez Faiz Ahmed Faiz: "Dă-i din nou unui copac darul de a fi verde. Lasă o pasăre să cânte."
Numărul 2544 l-a adoptat pe Ion Cojocaru.
"Am un sentiment de reciprocitate", a spus domnul Cojocaru despre copaci. "Învăț de la ei. Am sentimentul că sunt niște bătrâni foarte înțelepți și că vor să fac binele."
Comentarii 0