Vituperările împotriva statului paralel care face să se nască noi partide sunt destinate să mobilizeze un electorat pentru care fantasmele toxice ale posturilor tv de propagandă sunt unica realitate cotidiană. Mobilizarea sentimentului anti- occidental, cu o violenţă ce evocă primiii ani fesenişti ai noii lupte de clasă, face parte din aceeaşi strategie cu care regimul Dragnea ne obişnuise deja.
Dincolo de toate acestea, însă, se află realitatea inamicilor cu care domnul Dragnea şi complicii lui trebuie să se confrunte. Istoria îşi are ironiile sale, iar cei pe care domnul Dragnea i-a executat politic, cu iscusinţă de aparatcik comunist, se întorc spre a-l hărţui: de la Victor Ponta la Mihai Tudose, lista este una însemnată şi creşte, zi după zi.
Această hemoragie de cadre este de natură să ameninţe un regim pentru care solidaritatea clientelară este valoarea centrală. Rivalitatea dintre Victor Ponta şi Liviu Dragnea o aminteşte pe aceea, nu mai puţin tenace, dintre diferitele grupuri din cadrul PMR sau PCR. De această dată, excluderile nu mai pot fi urmate de execuţii, degradări sau exil. De aici, tensiunea ce se acumulează, zi după zi.
Reinventarea domnului Ponta ca apostol al social- democraţiei moderne şi autentice este o altă probă în dosarul grotesc al politicii de la noi. După imunda campanie prezidenţială din 2014 şi tragedia de la „Colectiv”, Victor Ponta revine, atacând pe domnul Dragnea cu aceleaşi arme cu care a fost atacat, la rândul său.
Citește întregul comentariu al lui Ioan Stanomir pe platforma de dezbateri Marginalia
