`Există totuși și jobul de mamă. Se numește „asistent maternal”. Face cam aceleași lucruri descrise mai sus, inevitabil se atașază de copilul pe care îl crește și, probabil, ajunge să îl iubească ca pe propriul copil. Toate astea cu o diferență. Are un salariu. Primește bani pentru asta. Are un contract semnat, în care una din obligații sună exact așa: „Să contribuie la pregătirea reintegrării copiilor în familia lor naturală sau la integrarea acestora în familia adoptiva, după caz;” Ce o însemna asta? Eu zic că înseamnă că atunci când iei un copil în grijă, ca asistent maternal, să fii pregătit pentru momentul în care copilul va fi adoptat. Să fii o punte de legătură între copil și noua familie. Să fii un fin psiholog și să faci tranziția cât mai ușor. Să-i explici că îi va fi bine, să participi la întâlnirile cu noua familie etc. În niciun caz să-i spui copilului că urmează să fie răpit și îi vor fi recoltate organele`, a arătat Marian Godină.
Godină le face și o propunere celor care îi apără pe asistenții maternali: `Le-aș propune celor care semnează petiția online pentru ca fetița să rămână în România, odată cu semnătura, să-și ia și angajamentul că se va interesa săptămânal de starea copilei. Nu de alta, dar poate ajunge iar internată cu malnutriție.
Acum voi primi mii de înjurături, culmea, tocmai de la oamenii sensibili și emotivi.
Vor fi argumente de tot felul, de la faptul că fetița a fost vândută pentru organe, la scrisoarea aceea apărută pe net, în care însăși copila scrie cu mânuța ei că vrea să se adresese „autorităților statului”. Măi, să fie, cum a știut ea să scrie de autoritățile statului…
În final, nu pot decât să-i urez mult succes în viață și sper să devină unii dintre copiii adoptați cărora li s-a dat cu adevărat o șansă în viață. Pentru că, dacă mă întrebati pe mine, sunt convins că acolo va avea o viață mult mai bună. Dar asta numai timpul ne va arăta`.
