Vântul ionic și avionul fără piese în mișcare

În martie 1906, avionul inventatorului român Traian Vuia s-a ridicat singur de la sol, după o accelerare de 50 de metri. Iar în octombrie 1910, aeroplanul cu „propulsor-turbină“ al inginerului român Henri Coandă deschidea calea către avioanele cu reacție. Acum însă, la 115 ani de la primul zbor, specialiștii de la Massachusetts Institute of Technology (MIT) sunt pe cale să revoluționeze aeronautica.

Primul avion „solid“, fără elice sau alt sistem de propulsie cu piese în mișcare, a zburat fără probleme pe o distanță de 60 de metri. Mai mult, aparatul nu depinde de nicio sursă de energie fosilă și este complet silențios. Secretul? Vântul ionic. Un câmp electric puternic generează ioni de azot încărcați care, apoi, sunt „expulzați“ în spatele avionului pentru a-l pune în mișcare.

„Acesta este primul zbor susținut al unui avion fără piese în mișcare în sistemul de propulsie. Este vorba despre deschiderea unor potențiale noi posibilități pentru dezvoltarea de avioane silențioase, mai simple din punct de vedere mecanic și care nu poluează“, a declarat Steven Barrett, profesor asociat de aeronautică și astronautică la MIT. De asemenea, Barrett a explicat că inspirația echipei sale de a dezvolta un aparat de zbor ionic a fost filmul și serialul de televiziune „Star Trek“.

Steven Barrett a început acum nouă ani să caute soluții pentru proiectarea unui sistem de propulsie pentru avioane fără piese în mișcare. După mai multe încercări, profesorul s-a oprit și s-a concentrat asupra „vântului ionic“, un principiu fizic cunoscut și drept forța electroaerodinamică, identificat pentru prima dată în anii 1920. Principiul se referă la o forță sau „vânt“ care apare la trecerea curentului electric între un electrod subțire și unul gros. Dacă voltajul este suficient de mare, aerul dintre electrozi poate produce o forță suficient de puternică pentru a propulsa o aeronavă mică.