Cea mai bântuită pădure din lume se află în România. Vizitatorii sunt îngroziți: „Înghite oameni”
În România se află un loc plin de mistere. Se spune că cine intră acolo nu mai iese. Cu toate acestea, locul înfricoșător atrage mulți turiști.
Pădurea nativă din Hoia-Baciu, România, este un loc unde imaginația umană poate dăinui.
Un tur ghidat nocturn este modalitatea perfectă de a-i descoperi farmecele de neuitat.
Cea mai bântuită pădure din lume se află în România. Vizitatorii sunt îngroziți: „Înghite oameni”
The Guardian a publicat un reportaj despre această pădure „înspăimântătoare”.
„Se numește acest loc Triunghiul Bermudelor din Transilvania”, spune ghidul turistic Marius Lazin, respirația lui alungând o procesiune de fantome ca vata în aerul rece al serii.
„Atâția oameni au dispărut aici, unii spun că este un portal către o altă dimensiune.” Marius mă conduce într-o plimbare nocturnă prin ceea ce este adesea descrisă drept cea mai bântuită pădure din lume: Hoia-Baciu, o milă pătrată de pădure nativă seculară la periferia orașului românesc Cluj-Napoca.
Vine aici trei nopți pe săptămână în ultimii 12 ani, dar chiar și el pare puțin neliniștit în timp ce își arcuiește lanterna ca un reflector pe zidurile înnodate de ulmi și fagi care ne îmbrățișează din toate părțile, arătând atât de deși încât ar putea fi granița lumii cunoscute.
Marius arată cu lanterna spre câteva perechi de fagi subțiri, stranii în simetria lor, cu crengile împletite în arcade – portaluri sau porți stelare, ați putea specula, dacă ați poseda o imaginație deosebit de febrilă. „Mulți au intrat aici și nu au mai ieșit. Dar nu vă faceți griji”, adaugă el, întorcându-se spre mine cu un rânjet. „Turneele noastre au o rată de returnare de 100%.”
Relatările despre întâmplări stranii de aici datează de secole în urmă – pădurea este numită după un păstor local despre care se spune că a dispărut în trecutul îndepărtat, împreună cu 200 dintre oile sale.
Dar Hoia-Baciu a intrat în atenția internațională în 1968, când un tehnician militar pe nume Emil Barnea a fotografiat ceea ce a descris ca un OZN plutind deasupra unei poiane circulare din centrul pădurii. În deceniile care au trecut de atunci, Hoia-Baciu a atras yoghini, șamani, ufologi și investigatori paranormali din întreaga lume, curioși să experimenteze energiile stranii despre care se spune că răsună prin pădure.
Poate fi unul dintre principalele locuri de pelerinaj din lume pentru iubitorii de paranormal, dar pădurea este amenințată. Suburbiile vestice ale orașului Cluj-Napoca – un centru tehnologic modern cu peste 400.000 de locuitori, descris drept Silicon Valley a Europei de Est – invadează zona, iar dezvoltatorii insistă să obțină permisiunea de a defrișa copacii pentru a construi blocuri de apartamente. Cu excepția câtorva hectare care adăpostesc stejari mediteraneeni rari la nivel local, pădurea nu este protejată oficial, dar Marius speră că firma pe care a co-fondat-o – Proiectul Hoia-Baciu – va ajuta la schimbarea acestei situații, încurajând autoritățile să recunoască valoarea pădurii ca atracție turistică. Compania oferă plimbări de zi și de noapte în pădure, sesiuni de yoga, prelegeri despre paranormal, vânătoare de comori și jocuri de evadare – și chiar, pentru cei deosebit de neînfricați, camping peste noapte.
Legenda fetiței dispărute
În timp ce crenguțele și frunzele de toamnă pocnesc și scrâșnesc sub cizmele noastre, Marius povestește câteva dintre poveștile populare și presupusele întâmplări paranormale de aici.
O poveste faimoasă descrie o fetiță de cinci ani care a dispărut în timpul unui picnic în familie, doar pentru a se rematerializa cinci ani mai târziu, fără nicio amintire a ceea ce i se întâmplase, neîmbătrânind nici măcar o zi, hainele ei fiind lipsite de cea mai mică urmă de murdărie.
Relatări mai frecvente descriu telefoane mobile și echipamente foto care se opresc inexplicabil la intrarea în pădure, în timp ce reacțiile emoționale variază de la o frică totală la stări de extaz.
Unii oameni relatează că văd erupții ciudate pe piele, aud șoapte fără trup printre copaci sau simt mâini care îi apucă sau îi împing, chiar și atunci când sunt siguri că sunt singuri.
OZN în pădurea misterioasă
Marius scoate un iPad din rucsac și îmi arată imaginile OZN care au catapultat Hoia-Baciu în atenția internațională în anii 1960. Granulate și monocrome, acestea par să înfățișeze o farfurie zburătoare asemănătoare unui buton plutind deasupra copacilor. Răsfoiește zeci de alte fotografii făcute în anii precedenți și de atunci, cu obiecte similare asemănătoare farfuriilor, sfere strălucitoare sau apariții asemănătoare fantomelor.
Fotografiile enigmatice de acest gen au fost un element central al cercetărilor paranormale timp de mai bine de un secol, nefiind prea utile ca dovezi, dar merită menționat faptul că Barnea nu a profitat de pe urma publicării fotografiilor sale - dimpotrivă, și-a pierdut locul de muncă în armată, guvernul comunist neprivind cu ochi buni orice are o tentă supranaturală. „Mulți dintre vechii cercetători care au investigat pădurea au ajuns în secții de psihiatrie”, spune Marius. „I-a pus regimul comunist acolo? Sau li s-a întâmplat ceva cu adevărat, aici, în pădure?”
Deși multe dintre povești pot fi neverificabile, există multe lucruri în fața ochilor mei care sunt incontestabil ciudate. De jur împrejur sunt copaci ale căror trunchiuri sunt îndoite și răsucite în forme fantastice.
Unii se umflă spre exterior la bază, coroanele lor dispărând în noaptea neagră, astfel încât seamănă cu niște cârlige gigantice pentru carne atârnate de cer. Alții se apleacă ca lumânările topite sau sunt îndoiți în modele ciudate, spiralate. Au fost oferite diverse sugestii pentru a explica deformarea copacilor: vânturile de uragan ar fi putut îndoi puieții sau nivelurile natural ridicate de radiații din sol explică creșterea lor strâmbă. Dar investigațiile științifice nu au scos la iveală nicio dovadă satisfăcătoare.
Tururile lui Marius le permit vizitatorilor să ia parte la o mică investigație științifică proprie. Pe măsură ce ne apropiem de poiană dintre copaci unde Barnea și-a făcut celebrele fotografii cu OZN-uri, îmi înmânează un aparat de măsurare a câmpurilor electromagnetice, un set de kituri de vânătoare de fantome care măsoară câmpurile electromagnetice. „Intrăm în cea mai activă parte a pădurii”, spune el. „Să vedem ce găsim.”
Poiana ciudată
Copacii se opresc brusc în loc când ieșim într-un cerc perfect. Singura verdeață este iarba scurtă de sub picioarele noastre; e clar că nu a fost cosită și se pare că această poiană ciudată este naturală, nu opera mâinilor omului.
Mânuind contorul meu EMF, mătur poiana ca un detector, entuziasmat pentru o clipă când acul începe să ticăie frenetic înainte și înapoi, doar pentru ca telefonul meu care vibrează să indice că perturbația electromagnetică era doar un mesaj text primit. Deși am petrecut câteva ore în pădure și am fost sincer uluit de copacii contorsionați și de poiană ciudată, nu am văzut nimic ce aș descrie ca fiind supranatural. Poate că pădurea este o pânză albă, pe care oamenii își proiectează propriile temeri și dorințe.
Transilvania este, în general, un loc care stârnește imaginația, unde granița dintre realitate și folclor este estompată. În comunitățile rurale românești persistă credința în strigoi („țipători”) - nemuritori, sugători de sânge care își schimbă forma, care se ridică din morminte pentru a teroriza comunitățile locale.
Celebrul vampir Contele Dracula, creat de Bram Stoker, este asociat pentru totdeauna cu Transilvania, iar Castelul Bran – un monolit saxon cocoțat pe un afloriment stâncos din Munții Carpați, la aproximativ patru ore de mers cu mașina la sud de Hoia-Baciu – este promovat cu entuziasm drept „Castelul lui Dracula”. Deși seamănă puțin cu ruina întunecată descrisă ca fiind locuința lui Dracula și nu există dovezi că l-ar fi inspirat pe Stoker, este totuși o atracție majoră pentru fanii a tot ceea ce este gotic și macabru – în special în preajma Halloweenului, când castelul găzduiește petreceri costumate.
Dar chiar și Transilvania învăluită în mituri – literalmente, „locul de dincolo de pădure” – pare solidă și previzibilă în comparație cu aceste păduri stranii, care par a fi, din motive radioactive, atmosferice sau pur și simplu folclorice, un punct de legătură pentru puterea imaginativă umană. „În Hoia-Baciu”, spune Marius, „linia dintre realitate și imaginație este foarte subțire”.
Un tur pietonal de trei ore seara în pădurea Hoia-Baciu de la 300 RON / 50 de lire sterline . Un tur nocturn de cinci ore costă 500 RON / 85 de lire sterline.
