Doi ani, la pas, prin Amazon

DE Petre Bădică | Actualizat: 27.12.2019 - 21:43

Luminița Cuna a călătorit, timp de doi ani, prin pădurea amazoniană străbătând Columbia, Ecuador, Peru, Brazilia, Bolivia.

SHARE

Newsweek România: Cum ați ajuns să călătoriți în Amazon?

Luminița Cuna: De când mă ştiu, îmi doream să ajung în Amazon. Mă fascina misterul acelei păduri îndepărtate, incredibil de verde, clocotind de viață.

Ca prim pas în pregătirile de călătorie, a trebuit să las toate fricile acasă. Omul modern este plin de frici: frica de a-și pierde slujba, de a nu avea destui bani, de pericole mai mult sau mai puțin imaginare, de ce vor zice alții, de instabilitate. Dacă ascultam de toate fricile mele și ale celor din jur, nu ajungeam niciodată în Amazon.

Într-o călătorie în Amazon este important să porneşti la drum cu respect deosebit față de pădure și față de localnicii ei.

Pădurea te va trata exact așa cum o tratezi și tu – cu respect sau cu aroganță, cu drag sau cu indiferenţă.

Poveștile din junglele amazoniene au fost strânse în cartea „Desculţă în Amazon“, aparută la Editura Paralela 45

Indigenii trebuie priviţi ca egali; dacă ai haine și locuiești într-un apartament șic la oraș nu înseamnă că ești mai bun decât oamenii aceia care umblă aproape goi prin pădure.

Uneori ei îți vor da lecții de civilizație. Atitudinea cu care pornești la drum este crucială și va defini experiența pe care o vei avea.

Unde ați călătorit?

Am făcut cunoştinţă cu pădurea amazoniană şi cu indigenii ei în Ecuador, în pădurile din jurul oraşului Tena.

Apoi m-am afundat în zone mai îndepărtate, în Parcul National Yasuni, considerată zona cu cea mai mare biodiversitate de pe planetă.

Am fost în provinciile Napo, Orellana și Pastaza. Apoi am ajuns în Peru, în zona orașului
Iquitos, unde am văzut prima dată fluviul Amazon.

AVENTURĂ Demonstrație de folosit sarbacană

În Columbia am circulat în zona triplei frontiere, acolo unde Columbia se întâlneşte cu Brazilia şi Peru, în Bolivia în regiunea Beni şi în Brazilia în statele Amazonas şi Mato Grosso.

Care au fost cele mai puternice impresii?

Indigenii care locuiesc în jungla atât de crudă, dură, dar deopotrivă darnică, m-au impresionat cu modul în care s-au adaptat la mediul acela exigent al pădurii tropicale, reușind să îmblânzească pădurea spre folosul lor.

A fost o provocare să găsesc numitorul comun cu comunitățile indigene. Lumea lor este atât de diferită de lumea în care am crescut: nu doar peisajele, natura, ci și modul lor de a gândi, de a relaționa cu semenii.

Pescari indigeni

Să trăiesc cu ei a fost ca o lungă problemă captivantă la care căutam mereu răspunsul, testând diferite soluții. 

Pădurea este un personaj aparte al călătoriilor mele. Ea niciodată nu este la fel, este plină de surprize, te poate chinui sau încânta, după cum are ea chef.

Colibă tradițională indigenă

Un fapt extraordinar pentru mine a fost să convieţuiesc în Ecuador cu indigeni care şi-au trăit prima parte a vieţii necontactați, să vorbesc cu ei, sa îi întreb cum era universul lor înainte de a da civilizaţia peste ei.

Am fost martoră la diverse ritualuri şi vindecări șamanice impresionante care mi-au testat limita înțelegerii și a logicii.

Cum ați descrie viața de zi cu zi din Amazon?

Viața indigenilor se desfăşoară alene, totul decurge în concordanță cu ritmurile naturii. Timpul trece mai domol în junglă, activitățile se desfășoară după un program lent.

Nu există graba și stresul din lumea modernă. Spre deosebire de numărătoarea de la oraș, timpul amazonian este marcat de perioade lungi de ploi sau secetă și de lunile în care anumite fructe sunt gata de cules.

Indigeni deschid „drumul“ blocat de copaci

Rolurile sunt bine definite, nu din cauza lipsei de feminism”, ci din motive practice.

Femeile muncesc în jurul casei – pregătesc mâncarea, aduc apa, îngrijesc copii, mențin focul. Bărbații fac muncile solicitante fizic – vânează, pescuiesc, construiesc casele.

Femeile țes hamace și podoabe, bărbații confecționează armele de vânătoare.

Copiii sunt mereu cu părinții și frații lor, se joacă imitând activitățile adulților: așa învață lucruri ce le vor folosi mai târziu. Indigenii sunt mereu împreună, povestesc, râd. Siguranța înseamnă grupul, înseamnă familia, înseamnă pădurea sănătoasă care oferă hrană.

Cum se raportează la evenimentele vieții?

Nașterea este prilej de bucurie, însă în satele indigene nu se face atâta tam-tam ca în lumea vestică. Femeile au în medie 7-8 copii.

În comunitățile tradiționale, neinfluențate de lumea de dinafară, nunta este un eveniment foarte discret.

În unele părți, de exemplu, când doi tineri se plac și familiile lor sunt de acord cu formarea cuplului, cei doi sunt luați de mână de un vârstnic al familiei și sunt așezați într-un hamac. Și cu asta, sunt declarați căsătoriți.

Ultimele pregătiri de mers la vânătoare cu sarbacană

Bărbatul își ia hamacul și se mută în casa fetei, sau invers – depinde de tradiția poporului. Cuplurile formează în primul rând o celulă economică, fără de care este difícil de supraviețuit în junglă. Moartea este trăită de întreaga comunitate.

Fiecare popor are ritualurile sale prin care marchează începutul și sfârșitul doliului, prin care ajută sufletul răposatului să plece în lumea celestă.

Întregul sat jelește și participă la doliu, care poate fi de câteva luni până la un an. Jelirea aceasta colectivă este un sprijin moral extraordinar pentru familia defunctului.

Cum se trăiește în afara lumii tehnologizate?

Tehnologia a intrat demult în satele indigene. Primul val de tehnologie modernă au fost macetele, topoarele, armele de foc care au ușurat munca bărbaților.

Aceste obiecte au fost aduse de misionari, de funcționari ai guvernului. În loc de a tăia un copac, într-o zi, cu o macetă sau topor l-au tăiat într-o oră, două. 

Motoarele de bărci sunt acum peste tot prin Amazon, unele sunt puse pe pirogi tradiționale, altele pe bărci de aluminiu, primite ca donație de comunitate.

Fetiță indigenă

Astfel, un drum de câteva zile pe râu, durează, acum, doar câteva ore.

Al doilea val de tehnologie a venit cu aparate foto și laptopuri care au căzut foarte rapid în uitare, fiind înlocuite de celulare. Indigenilor le place să asculte muzică, să facă poze satului, pădurii, festivităților lor.

Aici a apărut o problemă destul de controversată, deoarece noi, vesticii, tindem să îi vedem mai puțin indigeni pe cei care folosesc aparatura modernă.

Este o viziune greșită. Noi nu avem dreptul să le interzicem indigenilor folosirea noilor tehnologii.

Aparatura electronică a fost întrebuințată și în scopuri importante, nu doar pentru divertisment. Indigenii au făcut poze bandelor de tăietori de lemne ilegali și au denunțat activitățile ilegale autorităților. A devenit parte din sistemul lor de apărare al teritoriului.

Cum explicați incendiile din Amazon?

Am luptat, aici, la New York, ca să obțin fonduri pentru combaterea incendiilor în Amazonul brazilian, acolo unde am petrecut mai bine de un an de zile.

Incendiile au fost deosebit de grave în Brazilia și în Bolivia. În Brazilia, numărul incendiilor a fost cu 80% mai mare în comparație cu aceeași perioadă a anului trecut.

Majoritatea au fost cauzate de oameni. Aceste focuri s-au aprins într-un Amazon care, în fiecare an, este din ce în ce mai mic ca suprafață.

Moment casnic în colibă indigenă

Amazonul brazilian (60% din acest vast ecosistem) a ars din cauza unor mâini criminale, a unor politici şubrede şi a unor guvernanți care închid ochii la crimele ambientale, deoarece ele merg mână în mână cu planurile prezidențiale de a deschide Amazonul exploatării economice.

Ecosistemul amazonian a evoluat milioane de ani fără a suferi incendii, ceea ce înseamnă că plantele şi animalele de acolo nu au dezvoltat reziliență în fața focului.

În doar două luni, milioane de hectare de pădure au fost înghițite de flăcări, alături de mii de mamifere, amfibieni, reptile, păsări, insecte.

Au fost distruse habitatele lor. Nu în ultimul rând, în bazinul amazonian locuiesc milioane de oameni pentru care pădurea este echivalentă cu supraviețuirea – ea le oferă adăpost, hrană și medicamente.

Anaconda

În fiecare an, Amazonul arde. În primul rând sunt combustiile spontane care se întâmplă natural, când vegetația uscată ia foc, mai ales în zonele de la marginea biomului.

Aceste focuri naturale au devenit, în ultimii ani, mai agresive, mai intense și mai extinse deoarece clima locală s-a modificat.

Aerul și vegetația sunt extrem de uscate, temperaturile mult mai ridicate, iar ploile s-au împuținat, o consecință directă a defrișărilor masive necesare pentru a crea nesfârșite terenuri agricole.

Apoi sunt focurile puse de fermieri. Ei ard vegetația de pe terenurile arabile, pregătindu-le pentru semănat, exact cum fac și țăranii noștri.

În Brazilia, culturile de soia și pășunile se întind pe locul unde odată erau vaste păduri tropicale. Această frontieră agricolă este într-o expansiune continuă: Brazilia este numărul unu în lume la exportul de carne de vită și numărul doi la exportul de soia, iar cererea mondială pentru aceste produse este în creștere.

Indigenii folosesc și ei focul în grădinile lor de manioc, însă focurile lor sunt așa de mici incât nu au consecințe asupra mediului.

Ce a fost diferit în 2019?

A crescut numărul incendiilor intenționate și criminale, multe focuri arzând în zone protejate. Acestea au fost incendiile problematice.

Amazonul brazilian este o zonă de frontieră, un fel de Wild West unde rețele criminale acționează în voie și distrug suprafețe imense de păduri virgine.

Aici au loc mereu ocupări ilegale de terenuri forestiere, care sunt defrișate și apoi transformate în ferme. Pădurile în care locuiesc indigenii sunt foarte bine conservate, deoarece pentru indigeni ele înseamnă supraviețuire.

Incendiu în junglă braziliană

Între invadatorii brazilieni și indigenii care îşi apără pădurea există o tensiune perpetuă, care deseori izbucnește în conflicte violente și morți, așa cum s-a întâmplat la 1 noiembrie cu Paulo Paulino Guajajara.

Tânărul indigen făcea parte dintr-un grup voluntar de gardieni ai pădurii, care își protejau teritoriul. El a fost împușcat fatal de un grup de tăietori de lemne ilegali.

Un exemplu care arătă modul în care mulți producători rurali gândesc, a fost acțiunea coordonată a unui grup de șaptezeci de fermieri din statul Para: ei au desemnat ziua de 10 august ca dia do fogo (ziua focului).

În această zi, ei au dat foc pădurilor de-a lungul autostrăzii BR-163 (un coridor transamazonian de 4.000 de kilometri pentru transportul cărnii de vită și a boabelor de soia). Incendiile provocate au fost imense.

Prin aceste focuri, fermierii au trimis un mesaj președintelui brazilian: ei doresc să lucreze, iar unicul mod este de a tăia pădurea și de a extinde terenurile agricole în interiorul Amazonului.

Care este nivelul implicării politice?

Guvernul actual brazilian și-a manifestat, încă de la începutul mandatului, poziția favorabilă pentru deschiderea Amazonul exploatării economice.

Acest guvern a luat măsuri pentru a slăbi legile ambientale și agențiile federale ambientale.

Acest lucru a făcut ca, în 2019, activitățile ilegale în zonele protejate ale Amazonului și în rezervele indigene să se multiplice.

Unde odinioară era junglă, acum sunt vaci

Infractorii s-au bazat pe faptul că noul guvern va închide ochii și nu îi va penaliza, știind că acțiunile lor ilegale merg mână în mână cu dorința președintelui Bolsonaro de a deschide Amazonul pentru profit economic.

Nu doar că infracțiunile nu mai sunt pedepsite, ci însusi președintele atacă, în discursurile lui, pe cei care apără pădurile. După cum stau lucrurile în acest moment, situația din Amazon nu se va îmbunătăți.

Amazonul este o forţă stabilizatoare a climei globale şi este parte integrantă din soluțiile de combatere a schimbărilor climatice.

Pădurile absorb și stochează dioxidul de carbon din atmosferă. Când ard, ele contribuie la încălzirea globală.

Sat indigen

Amazonul joacă un rol esențial în ciclul hidrologic global, influențând circulația curenților de aer, a umidității și, în consecință, cantitatea de precipitații în zone îndepărtate. Mai puțină pădure înseamnă mai puțină ploaie la nivel mondial.

Accelerarea distrugerii Amazonului de anul acesta are loc în momentul în care s-a înregistrat cea mai caldă lună iulie, când barierele de corali sunt în colaps din cauza acidificării oceanelor, când ghețarii din Groenlanda se topesc într-un ritm neașteptat, când incendiile răvășesc pădurile boreale și tropicale.

CV - Consultantă pentru Națiunile Unite

Luminița Cuna s-a născut la Cluj Napoca. A urmat studii universitare de economie internațională și literatură franceză la Mount Holyoke College.

Deține un masterat în dezvoltare durabilă și gestiunea mediului la University of London/School of Oriental and African Studies.

În momentul de față, este consultant pentru Organizația Națiunilor Unite, în Departamentul de Management și Strategie.

A publicat o carte, „Desculță în Amazon”, cu poveștile din Ecuador, de la începutul carierei sale de exploratoare a Amazonului.

Cartea a aparut la „Editura Paralela 45”. A început să scrie și celelalte aventuri din Amazon, care nu au încăput în prima carte.

Comentarii

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te
© 2020 NEWS INTERNATIONAL S.A.
Aici puteti modifica setarile de Cookie -