Cine putea avea „carnet de șmecher” în România? Ce însemna inițial cuvântul?

Cine putea avea „carnet de șmecher” în România? Originea cuvântului este germană, iar în Țara Românească a apărut în contexul schimburilor comerciale între negustorii sași din Transilvania și producătorii de vin din Oltenia. Dar semnificația lui s-a schimbat mult, în timp, iar în anii '50, în România, a existat și un document care îți atesta „șmecheria”.

Cine putea avea „carnet de șmecher” în România? Ce însemna inițial cuvântul? 

La ora actuală, conform DEX-ului, cuvântul șmecher este definit astfel: „Care știe să iasă din încurcături, pe care nu-l poți păcăli; abil; isteț, dezghețat; șiret, șarlatan”.

E drept, chiar prima semnificație a sa a trecut în planul doi, celelalte sensuri fiind „la modă”. „Băieții șmecheri” și „șmecheria” sunt asociate mai degrabă cu capacitatea cuiva de a „fenta” ori sfida regulile și legile și a ieși cu bine din situații dificile, cu abilitate și fără scrupule.

Citește și: Un „smecher” cu BMW a rămas fără bolidul de lux după ce parcat pe plajă. Valurile l-au lăsat pieton

Surprinzător, însă, la origine, „șmecher” desemna o persoană plină de gust, de rafinament, care nu poate fi păcălită., conform provenienței sale din germanul „schmecken”, scrie alba24.ro.

Legenda spune că termenul „șmecher” a început să fie folosit de-acum două secole, într-o vreme când saşii din Siebenburgen „cele șapte cetăți” - cum i se mai spunea Transilvaniei - treceau Carpaţii pentru schimburi comerciale. 

Ei ajungeau şi în Oltenia, în zona Drăgăşanilor, de unde cumpărau vin, aceea fiind o zonă cunoscută pentru vinul de calitate. 

Sașii ofereau la schimb articole de meşteşugărie, pe care le produceau de o calitate recunoscută în toată Europa.

Aici intervenea prima „șmecherie”, dar care nu are legătură cu originea cuvântului. Oltenii, inițial, au aplicat o strategie prin care i-au păcălit pe sași. Pentru a ieşi în avantaj la negoţ, ei le dădeau oaspeților să mănânce, apoi le serveau vinul cel mai tare pe care-l aveau în crame.

După ce îi îmbătau pe saşi, începea negoţul, iar cei care ieşeau mereu în avantaj erau oltenii. Astfel, aflaţi sub aburii alcoolului, saşii reuşeau „performanţa” să vândă foarte ieftin produse de calitate şi să cumpere scump zaibărul cel mai prost.

Citește și: De ce lui Ștefan Iordache i se spunea „Cocoș”, în tinerețe? Ce visa să ajungă?

Azi, așa, mâine, la fel, până când sașii au decis că treaba nu poate continua în acest mod, așa că și-au luat măsuri de prevedere.

„Carnet de șmecher” eliberat de „Societatea Șmecherilor din București”, în anii 50 - Foto: Facebook/Istoria pe răzătoare

Ei au luat în călătoriile lor către Oltenia un „Der Schmecker”, adică „cel care gustă”. Toţi îl respectau şi nici unul nu-i ieşea din vorbă. Dintre toţi, el era singurul care nu punea strop de băutură în gură.

Acesta negocia și stabilea preţul de vânzare al produselor meşteşugăreşti și tot el gusta vinul şi fixa preţul de cumpărare. Oltenii i-au spus „șmecher” cu înțelesul de „cel care nu poate fi păcălit”, potrivit sursei citate.

Ce era „Societatea Șmecherilor din București”?

Termenul a căpătat și alte sensuri, în timp. Mai mult, potrivit unei postări apărute pe Facebook, în 1952, în București, ar fi existat o „Societate a Șmecherilor”, care elibera inclusiv un „carnet de șmecher”.

Nu se știe exact cu ce se ocupau membrii săi, dar într-una dintre imagini se poate vedea cum un anumit Gheo. Marian era „autorizat de Societatea Şmecherilor din Bucureşti din cartierul Regiunea Bucureşti să poarte acest carnet de mare şmecher şi coscar de clasa I-a, aprobat conform articolului 605”, potrivit insociety.ro.

Deducem că „Societatea Șmecherilor” era bine organizată la acea vreme, având inclusiv un statut și un președinte despre care nu știm mai nimic - doar că semna aceste carnete care par a data din anul 1952.

În privința termenului de „coscar”, el era o variantă a celui de „coțcar”, care, tot în DEX, semnifică următoarele: escroc, hoț, impostor, potlogar, pungaș, înșelător, șarlatan, șnapan.

Citește și: „Regele Energiei” din România și-a luat limuzină electrică de 200.000 €. Face afaceri și cu statul

Așa se face că, de la „„Der Schmecker”- ul care era o persoană cu gust fin, care verifica vinul oltenilor și nu putea fi păcălită, s-a ajuns la sensurile principale de astăzi, în care „șmecheria” a devenit, practic, sinonimă cu necinstea combinată cu „descurcăreala”, lucruri ce-ți pot asigura „succesul” financiar.