Ștefan Iordache era poreclit „Cocoș” de prietenii săi din tinerețe. Marele actor a provenit dintr-o familie simplă, fiind băiat de croitor, dar visa să devină cu totul altceva decât un artist celebru.
De ce lui Ștefan Iordache i se spunea „Cocoș”, în tinerețe? Ce visa să ajungă?
Ştefan Iordache este, fără îndoială, încă prezent în memoria publicului românesc, chiar dacă au trecut 15 ani de la moartea sa. Marele actor s-a născut la 3 februarie 1941, la Calafat, în judeţul Dolj, dar a venit cu părinții în București, de la o vârstă fragedă.
A crescut în cartierul Rahova, dar părinții și-au dorit pentru el o carieră universitară, chiar dacă era fiu de croitor. Însă farmecul anilor petrecuți în Rahova i-a luminat mereu sufletul.
De aceea, în ziua în care a fost înmormântat în cimitirul de la Gruiu, unde își ridicase o căsuță plină cu pisici, unul dintre prietenii de altădată ai marelui actor a rememorat adolescența și tinerețea petrecute cu acesta.
Octavian Clavaș, zis și „Vică” a povestit într-un articol pentru Libertatea, că Iordache era poreclit „Cocoș”, pentru că „își ținea părul cu creastă” și că s-au mirat cu toții când au văzut ce a ajuns, pentru că visa inițial să devină doctor. De altfel, a și dat la Medicină, dar a picat examenul de admitere.
„ Am copilărit cu Fane, în Rahova. Ce băiat, ce om, domnule! Taică-său era croitor, iar maică-sa… o frumuseţe. Când a venit odată pe la şcoală, la „52”, cum îi zicea, am rămas cu gura căscată de frumoasă ce era. Ei veniseră din Calafat. Stăteau pe lângă piaţa Rahova, pe Caporal Ilina, aşa îi zice străzii”, îmi spune bărbatul, care se mândreşte cu faptul că era mai mare cu un an, ca vârstă, decât marele artist de mai târziu.
Păi, când a apărut, io era să-l bat, că şi el era tare-n gură. Băiat finuţ, dar te făcea din vorbe. Și i-am zis: „Mă, ai venit din Calafat şi te crezi şmecher, aici, în cartieru’ lu’ Mafoamea (n.red - bandit celebru al vremii, ce „stăpânea” cu banda lui zona cartierului Rahova)? Da’ ne-am împrietenit repede, că avea un suflet de aur”.
Mie îmi zicea şi „Broască”, iar lui îi ziceam „Cocoş”, că-şi ţinea părul, aşa, cu creastă, cum se purta în vremea aia. Și eu aveam creastă, chiar de mă vedeţi acum aşa, fără păr”. El visa să ajungă doctor, de-aia ne-am şi mirat când am văzut că a ajuns mare barosan printre actori”, a povestit Clavaș pentru Libertatea.
A iubit-o pe Irina Petrescu, dar tatăl acesteia s-a opus relației
Același fost prieten din tinerețe al lui Ștefan Iordache și-a amintit și cum au petrecut după ce acesta a apărut în primul rol dintr-un film, în „Străinul”, peliculă din 1964, regizată de Mihai Iacob, după romanul omonim al lui Titus Popovici.
„După ce a jucat în „Străinul”, ne-a făcut cinste la toţi băieţii. Erau sticlele de un kil de ţuică, pâlcuri-pâlcuri, pe mese. Păi, luase vreo 20.000 de lei pentru filmul ăla, bani grozavi la vremea aia, eu aşa ştiu”, a mai rememorat „Vică”, conform aceleiași surse.
De „Străinul” l-a legat pe Iordache și imposibila iubire cu Irina Petrescu, superba actriță cu care fusese coleg la Teatru. Același prieten al actorului a mărturisit că acesta era îndrăgostit, deși „noi, golanii, nu prea o găseam cine știe ce frumusețe”.
„Pe vremea aia, a fost tare îndrăgostit de actriţa aia, cum o cheamă? Irina Petrescu, aşa! Că jucase cu ea. Noi, golanii, nu prea o găseam cine ştie ce mare frumuseţe, dar lui îi plăcea, că avea carte, stil, era mai altfel decât gagicile pe care le ştiam noi”, a mai spus bărbatul.
Dar tatăl Irinei Petrescu, un renumit doctor, nici n-a vrut să audă de legătura dintre cei doi, din cauza originii umile a lui Iordache. Episodul a fost rememorat de însuși Iordache și a apărut în cartea „Regele Scamator Ştefan Iordache”, de Ludmila Patlanjoglu.
„Am primit o scrisoare, la început nici nu ştiam de la cine e. Îmi scria că îi e dor de mine şi că vrea să mă vadă. Faptul că cineva se îndrăgostise de mine, o actriţă cunoscută, cum devenise Irina Petrescu, m-a copleşit. Am iubit-o şi eu, atunci, pentru iubirea ei.
Dar, ca într-o telenovelă caraghioasă, părinţii ei nu m-au vrut. Cu tatăl ei am avut câteva discuţii. Mi-a spus în faţă: „Cum îţi îmaginezi că eu, un doctor, o să-mi las fiica să se mărite cu un copil de croitor, cu un derbedeu?”. Încerca să-mi demonstreze că nu am niciun viitor, că sunt un nimeni”, povestea marele actor.
Dar Ștefan Iordache și-a găsit liniștea alături de teatrologul Mihaela Tonitza - nepoata marelui pictor, Nicolae Tonitza - căreia i-a fost „şi soţ, şi iubit, şi fiu" timp de 40 de ani. Mihaela nu şi-a aşteptat jumătatea prea mult. Doar un an şi jumătate.
Ștefan Iordache a părăsit această lume la 14 septembrie 2008, la doar 67 de ani, dar a lăsat în urmă sute de roluri memorabile în teatru, printre care se numără și cele din Hamlet și Richard al III-lea, dar și zeci de partituri deja legendare, în filme, începând cu „Străinul” și „Ediție Specială”, trecând prin „Glissando” sau „Noiembrie, ultimul bal” și până la cele din „Cel mai iubit dintre pământeni”, „Omul zilei” și „Ticăloșii”.
