Care sunt diferențele dintre cozonac și pască? Printre primele preparate ale românilor menționate în istorie, cele două copturi au o vechime de mii de ani, originea lor mergând până în antichitate. Treptat, ele au ajuns să fie asociate cu marile sărbători creștine, mai ales cu cea a Învierii Domnului.
Care sunt diferențele dintre cozonac și pască ? Printre primele preparate românești din istorie
Cozonacul și pasca sunt, într-un fel, „frate și soră” pe masa de Paște a românilor. Preparate în diferite moduri, ele au căpătat o dimensiune creștină, deși aspectul religios a fost prezent și pe vremea păgânismului ori a rămas prezent în iudaism, când vorbim de pască.
Primele copturi au apărut pe vremea egiptenilor antici - cărora le datorăm, între altele, și procedeul dospirii aluaturilor cu ajutorul drojdiilor - dar au cunoscut o dezvoltare deosebită în timpul grecilor și romanilor.
La ei întâlnim pentru prima oară acest „duet” cozonac-pască, folosit în ritualurile religioase.
Citește și: Nu ai timp, nu știi ori n-ai chef să gătești de Paște? Cât costă să comanzi mâncarea?
Grecii antici pregăteau, pentru acele evenimente, ca ofrandă adusă zeilor ,„plakous” și „satura” – două copturi plate umplute cu brânză și stafide - asemănătoare cu pasca - sau cu nuci și miere, precum cozonacul.
Romanii, în schimb, pregăteau „libum” - un cozonac de formă dreptunghiulară, hărăzit zeilor - și „placenta”, cu formă rotundă, cu brânză, din care la noi a ajuns un alt termen: „plăcintă”, potrivit gastroart.ro.
Cele două au făcut „transferul” către lumea creștină, atât la Roma, cât și în Constantinopol, deopotrivă.
Pasca este unul dintre primele preparate românești menționate în istorie - Foto: calatoriicugust.com (cu rol ilustrativ)
Într-un document aflat în arhivele Patriarhiei Ecumenice, apare o mențiune interesantă pentru noi, românii.
În urmă cu o mie de ani, pe când încă mai era în picioare Mitropolia Vicinei - acum scufundată, după câte se pare, în apropiere de Călărași – o delegație de la nord de Dunăre a venit cu cu daruri la patriarhul Bizanțului, cu prilejul Sărbătorilor Pascale din acel an.
Reprezentanții valahilor au adus cu ei, între altele, o „placenta” cu „brândza”, adică, cel mai probabil, o pască cu brânză.
Este, de altfel, una dintre primele consemnări pe care le avem despre ce se gătea în teritoriile românești, înainte de întemeierea statelor medievale românești.
Pasca și cozonacul, folosite în ritualuri religioase
Pasca - în ebraică „mața” - se face dintr-un aluat nedospit, obținut dintr-un amestec de apă și una din cele cinci cereale: grâu, secară, orz, ovăz sau alac.
În tradiția evreiască pasca - adică azima - e poreclita „pâinea săracilor”, din cauza faptului că evreii săraci continuau s-o mănânce și după Paște.
„Cartea Exodului” din Vechiul Testament povestește că evreii au plecat în mare grabă din Egipt și n-au avut timp să-și pregătească pâine dospită. În amintirea acestui eveniment, ei mănâncă timp de opt zile numai pască-azimă în loc de pâinea dospită obișnuită
Cu timpul, această pască simplă, nedospită, fără umplutură sau arome, s-a transformat într-un preparat tradițional foarte gustos, având la bază aluat de cozonac, brânză de vaci, stafide și arome.
Citește și: Cum prepari pasca cu brânză pentru masa de Paște ca să fie perfectă? Secretul gustului unic
Tradiția pascală creștină de a consuma miel și pască provine de la obiceiul evreiesc de a mânca mielul alături de pâine nedospită (azimă) și ierburi amare, în amintirea greutăților pe care au trebuit să le înfrunte evreii din cauza robiei egiptene.
Atât carnea de miel, cât și pasca frântă sau vinul roșu au devenit simboluri creștine ale sacrificiului lui Iisus, care s-a jertfit pentru iertarea păcatelor omenirii.
Cozonacul se numără printre deserturile preferate ale românilor - Foto: europafm.ro (cu rol ilustrativ)
Preparată în ajunul Învierii, pasca se coace în Vinerea Mare sau în Sâmbăta Mare, iar forma ei amintește de scutecele pruncului Iisus Hristos.
Dar forma a suferit treptat modificări, de la clasica formă rotundă, cu tradiționalele sucituri și împletituri pe margini, la forme dreptunghiulare sau pătrate, împodobite cu steluțe sau alte simboluri pascale: iepurași, mieluți din aluat simplu sau colorat.
Pe lângă pască, din același aluat dospit se mai fac și alte copturi, precum babe, moși, colaci, cozonaci rotunzi sau lunguieți, forma simbolizând locul în care a fost îngropat Iisus, scrie dincolodevarfcom.wordpress.com.
Pasca se duce la biserică pentru a fi sfințită la slujba de Înviere, urmând ca în prima zi de Paște să se consume. Tradiția spune că cei care vor mânca pască sfințită vor fi feriți de boli tot anul.
Totuși, simbolul cel mai des folosit pentru decorarea păștii a rămas crucea, ea amintind de momentul răstignirii Mântuitorului.
Pe de altă parte, dicționarele românești mai vechi definesc cozonacul ca fiind „o pâine“ făcută din aluat dospit, cu ouă, unt, zahăr etc..
Citește și: Cum e corect: Paște sau Paști? De ce Învierea Domnului este sărbătorită mereu într-o duminică?
După anul 1960, în comunism, dicționarele menționează cozonacul ca fiind „ o prăjitură“ din aluat dospit etc., și numai rar este menționat ca fiind „un produs alimentar“ din aluat dospit, frământat cu lapte, ouă, unt, zahăr și mirodenii.
Aceleași dicționare stabilesc că prăjitura este un produs de patiserie, consumat de obicei ca desert, care se face din aceleași ingrediente indicate la cozonac, iar pâinea este un aliment de bază al omului sau produs alimentar realizat, ca și cozonacul, din aluat și diverse ingrediente, dospit și copt în cuptor, potrivit europafm.ro.
Prima mențiune a cozonacului pe teritoriul țării noastre se regăsește la 1695, în Cartea de bucate de la Cluj, practic prima de profil apărută în regiunile istorice ale României. Nu există în acel volum o rețetă dedicată, dar cozonacul apare ca înlocuitor pentru pâine în diferite rețete.
