Părăsită de soț pentru o colegă, Olga Tudorache albește la 36 de ani. Refuză să se mai căsătorească

DE Bianca Iosef | Actualizat: 21.07.2023 - 19:44
Părăsită de soț pentru o colegă, Olga Tudorache albește la 39 de ani - Foto: Facebook / Studiourile Buftea

Olga Tudorache și-a pierdut liniștea sufletească după ce o altă actriță, Marina Vlady, i-a „răpit” bărbatul și i l-a dus la Paris, departe de familie. Marea noastră actriță și-a revenit cu greu.

SHARE

Olga Tudorache și-a pierdut liniștea sufletească după ce o altă actriță, Marina Vlady, i-a vrăjit soțul. Olga Tudorache era căsătorită cu Cristea Avram de doar șase ani. 

În 1965, Cristea Avram se va îndrăgosti de Marina Vlady, alături de care juca în „Steaua fără nume”. Cei doi vor fugi la Paris, dar relația lor nu va dura. Olga Tudorache nu se va mai recăsători. 

Sursa foto: Facebook/ Studiourile Buftea

Soțul își pierde capul după o colegă de scenă

În 1965, când regizorul Henri Colpi filma la noi în ţară "Mona, l'etoile sans nom", după romanul "Steaua fără nume", al lui Mihail Sebastian, cei aleşi pentru a fi vedetele peliculei au fost Marina Vlady şi actorul român Cristea Avram, nimeni altul decât soţul Olgăi Tudorache, cu care avea un fiu.

Între Marina şi Cristea s-a înfiripat o iubire nebună, deși franțuzoaica era încă măritată. Pentru ea, actorul şi-a părăsit familia, lăsând-o în urmă pe Olga Tudorache devastată. Deși avea doar 36 de ani, actriţa Olga Tudorache a albit peste noapte şi a trecut cu mare greutate peste această dramă. Îndrăgostit până peste cap, Cristea Avram a fugit la Paris cu Marina, unde povestea lor a mai durat foarte puţin. 

O iubire ca o vâlvătaie

Amintirile Olgăi Tudorache, care nu s-a mai recăsătorit, despre fostul soț sunt răvășitoare și ele au apărut în "Viața pe o scândură - Teatrul Nottara", scrisă de Doina Papp.

Pe Cristea l-am cunoscut cu ocazia spectacolului "Antoniu și Cleopatra" la Teatrul Armatei, unde Ginel Teodorescu punea piesa și Cristea era distribuit în Cezar. Antoniu era Ion Dichiseanu. Am repetat foarte mult, șase luni. Lecturile le-am făcut pe scenă. Acolo era pusă masa și țin minte că, la lecturi, eu eram lângă Dichiseanu. Vizavi de mine era Cristea. În timpul acela rula la Aro, alături, filmul "Darclee". Dar eu nu mă duceam să văd filme romanești. Nici n-aveam timp și…la repetiții, Dichiseanu îmi spunea tot timpul: “uită-te la Cristi cât e de frumos!”

Citește și: Arestat, bătut, cel mai mare actor român de comedie moare după două zile. Avea doar 65 de ani

Eu: “Lasă-mă-n pace…Frumos! E ca un frizer. Nu vezi cum își arată fasolea. Tu ești mult mai bărbat, mult mai bine…” Dichiseanu: “Vai, Olga, să te duci să-l vezi în Darclee…” Eu: “Lasă-mă-n pace. Îl văd aicea…Uită-te la el!”

Chiar mi-era antipatic la început, Cristea

 Zâmbea, cu dantura aia superbă, și când voia să se derobeze de la un răspuns, ieșea învingător pentru că era fermecător când zâmbea. Într-o zi am intrat la Aro să văd și eu filmul acela mult lăudat cu un om pe care nu-l agream deloc.

Am ieșit îndrăgostită moartă, lulea. Când am venit la Teatru, Cristea Avram era cu totul altcineva pentru mine. Așa a început. Așa s-a născut Alexandru, așa ne-am căsătorit.

Șase luni de zile cât au durat repetițiile m-am ocupat de el. Până să mă îndrăgostesc m-am ocupat de Cleopatra, pe urmă de Cezar.

Avea două fețe

Stăteam în sală cu Ginel Teodorescu și ne minunam. A doua zi era catastrofal. Și mă enervam: “Ce s-a întâmplat Cristea?!” El: “Păi a venit Făgărășeanu și mi-a spus că o să-mi frâng gâtul cu rolul ăsta…”

Eu: “E posibil să te trântească Făgărășeanu la pământ, așa…”. Iar lucram cu el de înnebuneam. Iar venea o repetiție extraordinară, iar una proastă. Așa era. Țin minte că i-am spus odată:

“Măi, tu ești un Stradivarius. Dar mintea ta nu știe să conducă arcușul. Inteligența scenică, actoricească, nu ai.”
În anii când ne-am cunoscut, Cristea avea o vogă extraordinară.

Din cauza Darcleului. Veneau sute de scrisori la mine, unele de amenințare… cum că el e soțul tuturor femeilor din România, că n-am dreptul să fiu soția lui…

 Asta într-un fel ne-a și condus la divorț. Apoi a făcut filmul cu Marina Vlady și a plecat la Paris convins că vă face o mare carieră în film. Cu fizicul lui, cu farmecul lui, cu vocea aceea… Marina s-a îndrăgostit moartă, s-a dus la Maurer și l-a cerut. Dar opțiunea a fost a lui”, a mărturisit actrița.

Cristea Avram a murit la 59 de ani fără să se bucure de o carieră internațională.

Portret: Olga Tudorache

Actriţa Olga Tudorache s-a născut la 11 octombrie 1929, la Oituz, în judeţul Bacău.

A absolvit Institutul de Teatru din Bucureşti, în 1951 şi în luna septembrie a aceluiaşi an a fost angajată la Teatrul Tineretului din Bucureşti, unde şi-a desfăşurat activitatea până în 1966 când instituţia a fuzionat cu Teatrul Nottara, potrivit www.tnb.ro şi www.cinemarx.ro.

Pe scena Teatrului Tineretului a jucat în numeroase spectacole, printre care: "Dealul vrăbiilor" (1951), "De la patru în sus" (1953), "Ani de pribegie" (1954), "David Copperfield" (1954), "Suflete tari" (1957), "Antigona" (1957), "Ocolul pământului în 80 de zile" (1960), "Vulpile" (1964).

O prestigioasă carieră teatrală a desfăşurat pe scena Teatrului Mic unde a rămas angajată până în 1978 şi unde a jucat o serie de roluri care i-au pus şi mai mult în valoare talentul. Astfel, Oga Tudorache a fost: Ducesa de Gloucester în "Richard al II-lea" (1966), Vitoria Lipan în "Baltagul" (1968), Maria Magdalena în "Don Juan moare ca toţi ceilalţi" (1970), Geronte (travesti) în "Vicleniile lui Scapin" (1972), Madge în "Philadelphia eşti a mea" de Bryan Friel (1974), Maria Vasilievna în "Unchiul Vanea" (1978).

Premiera spectacolului de teatru ”Portretul doamnei T”, de Ana Maria Bamberger. În imagine: actorii Lucian Nuţă şi Olga Tudorache -2008.

De asemenea, artista a mai interpretat personaje precum: Sarah în "Amintirile Sarah-ei Bernhardt" (1985, colaborare la Teatrul Nottara), Elena Domnişor în "Să nu-ţi faci prăvălie cu scară" (1985, colaborare la Teatrul Giuleşti), Paula în "Aimez vous Brahms" (1986, spectacol jucat în Israel, la care a făcut şi regia şi dramatizarea), Mama în "Întâlniri în pădure" (1993, colaborare la Teatrul Odeon), Emilia în "Cimitirul păsărilor" (2000, colaborare la Teatrul Mic).

În 1997, a revenit pe scena Naţionalului bucureştean cu rolul principal din spectacolul "Regina mamă" de Manlio Santanelli, iar în 2005, a putut fi admirată pe scena Teatrului Metropolis, în spectacolele "Peşte cu mazăre", sau "Portretul Doamnei T", acesta din urmă, premiat de UNITER, i-a adus actriţei Premiul de Excelenţă "Omul anului 2006".

Cine a fost Marina Vlady

Marina Vlady s-a născut pe 10 mai 1938 în Franța, într-un oraș la câțiva kilometri de Paris. Mama ei era o balerină rusoaică și se trăgea dintr-o familie nobilă, iar tatăl ei cînta la Opera din Paris. Nici surorile Marinei nu erau străine de lumina reflectoarelor, toate cele 4 fete fiind actrițe cunoscute. 

Debutul său în film a avut loc la doar 11 ani în filmul  "The summer storm" din 1949, unde juca un rol secundar. Personajul principal din acest film era interpretat de una dintre surorile sale mai mari.  Aceasta a continuat timp de câțiva ani să joace roluri secundare până când a căpătat suficeintă experiență pentru a juca personaje mai importante, scrie site-ul Persona

Citește și: Cum a sedus-o Dichiseanu pe una din marile dive din filmul mondial. Cine s-a opus iubirii dintre ei

Pe primul său soț, actorul și regizorul Robert Hossein l-a întâlnit pe platoul filmului „Bastards Go to Hell” în anul 1955 când ea avea doar 17 ani. Între ei a apărut atunci un sentiment neobișnuit de puternic, iar îndrăgostiții s-au căsătorit la scurt timp. Regizorul a distribuit-o pe Marina în mai multe filme în care juca personaje care întruchipau femei fatale, seducătoare precum: Wicked Go to Hell (1955), Pardonnez nos offenses (1956), Double Agents (1959) și în Blonde in a White Car (1958). Deși cei doi au fost căsătoriți doar 5 ani, actrița are doi copii cu regizorul. 

Jucând alături de unii dintre cei mai talentați bărbați din Europa, ea a fost văzută ca un etalon de frumusețe alături de Marcello Mastroianni în Black Feathers (1952), o dramă emoționantă a celui de-Al Doilea Război Mondial. De asemenea, ea a jucat împreună cu actorul de top al Italiei, Aldo Fabrizi, în Too Young for Love (1953). Una dintre rarele ei apariții în limba engleză a venit cu drama istorică a lui Orson Welles Chimes at Midnight (1965), relatează Amazon.

Al doilea bărbat care i-a cucerit inima a fost Jean-Claude Brouillet, care a pilotat un avion cu un pasager celebru la bord. Cu toate acestea, nu era un simplu pilot: proprietarul unei mari afaceri cu perle negre, două companii aeriene internaționale și fondatorul primei școli de zbor din Africa.

Cei doi au avut o poveste de dragoste frumoasă care s-a încheiat cu o cerere în căsătorie. Marina a născut curând un al treilea fiu, pe care l-a numit Vladimir în onoarea tatălui ei iubit. Dar această căsătorie nu a durat mai mult de 3 ani. Soțul a fost cel care și-a dorit divorțul din cauza geloziei. Pilotul era nemulțumit de faptul că în momentul în care a intrat în cercurile de teatru și film a încetat instantaneu să mai fie Jean-Claude Bruyet, ci a devenit pur și simplu soțul Marinei Vlady (foto jos)

.

 

Al treilea mariaj al Marinei Vlady

Însă cel care l-a determinat pe pilot să ceară divorțul a fost celebrul Jean-Paul Godard. Regizorul se îndrăgostise de Marina. Acesta și-o dorea atât de mult pe actriță încât a cerut-o în căsătorie, trimițând un tablou de Picasso în loc de inel. Deși Marina nu a acceptat și a trimis tabloul înapoi, soțul ei luase deja o decizie, scrie Ezoteriker.

Al treilea mariaj al Marinei Vlady a fost acea mare iubire a ei - cea cu artistul rus Vladimir Vysotsky (cântăreţ, compozitor, poet şi actor), cu care a avut o viaţă împărţită între Franţa şi o Uniune Sovietică ce nu i-a acordat mult timp lui libertatea de a-şi urma soţia peste hotare. Relația lor la distanţă a inspirat multe dintre cântecele lui.

 În 1977, Vysotsky cânta la Hollywood, în prezenţa Lizei Minelli şi a lui Robert De Niro - după şase ani de mariaj chinuitor, autorităţile sovietice îi dăduseră dreptul de a călători în Occident.

Pe lângă distanță, alcoolismul lui şi consumul de droguri au fost marile probleme din relația lor. Dependenţele lui îi provocaseră şi o boală cardiovasculară, iar toate acestea se pare că au dus la moartea lui în vara anului 1980.

Disperată pentru că îşi pierduse iubirea vieţii, Marina a mărturisit că a încercat să se sinucidă. Dar a fost salvată de un prieten de familie, medicul oncolog Leon Schwarzenberg. Leon s-a îndrăgostit de ea şi, deşi Marina nu ar mai fi dat o şansă iubirii, paradoxal, ce a urmat a fost cea mai lungă relaţie a ei: pentru ea, Leon şi-a părăsit familia şi i-a fost alături vreme de 23 de ani, până a murit chiar de cancer, potrivit Ok!.

Urmărește-ne pe Google News

Comentarii 0

Trebuie să fii autentificat pentru a comenta!

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
  •  
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online
  • Acces arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online
  • Acces arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te
© 2024 NEWS INTERNATIONAL S.A.
Articole și analize exclusive pe care nu trebuie să le ratezi!
Abonează-te