Cândva un produs de lux accesibil doar pentru cei bogați, șofranul este acum utilizat pe scară largă în scopuri alimentare și medicinale în întreaga lume. Chiar și astăzi, nu este ieftin, costând mai mult decât un gram de aur. Dar care este secretul?
Istoria și originile șofranului (Crocus sativus) sunt învăluite în mister, deși mulți cercetători cred că planta este o mutație a Crocus cartwrightianus, o specie grecească sălbatică de crocus.
Se crede că această mutație a apărut probabil la sfârșitul Epocii Bronzului în Creta, în timpul selecției și domesticirii plantei, dar pare sigur că istoria cultivării șofranului datează de peste 4 000 de ani.
Acest condiment este mai prețios decât aurul: odinioară era folosit pentru vopsirea hainelor regale
Dovezile și înregistrările arată că Grecia antică a fost unul dintre primele centre de cultivare a șofranului, deoarece acesta era utilizat pe scară largă de greci pentru proprietățile sale aromatice și colorante, de exemplu pentru vopsirea părului.
Citește și: Dieta atlantică, noul trend alimentar pentru slăbit. De ce este recomandată chiar și de medici?
Cu toate acestea, importanța șofranului și chiar importanța sa economică sunt atestate și de frescele care descriu recoltarea plantei în palatul Knossos din insula Creta, datând din 1600-1500 î.Hr.
Șofranul a fost folosit în multe forme încă din antichitate
Planta prețioasă era populară și în Egipt, unde era folosită de faraoni ca aromă și afrodisiac, dar și pentru a-și parfuma băile și casele. Cleopatra își punea mult șofran în apa de baie pentru a-și face experiența mai plăcută și pielea și mai frumoasă.
Cultivarea șofranului în Persia a înflorit din secolul al X-lea î.Hr. și planta era deja folosită în multe feluri.
Fibrele de șofran erau țesute în covoare și voaluri regale, de exemplu, dar era, de asemenea, un condiment, medicament și colorant popular și era folosit ca monedă de schimb ca dar sacrificial.
Importanța șofranului a fost ilustrată de faptul că, în jurul anului 500 î.Hr., regele persan Darius a ordonat cultivarea sa în regiunile nordice îndepărtate ale Imperiului Persan. Și de aici a pornit la cucerirea Indiilor de Est.
Modul de recoltare a șofranului nu s-a schimbat: bobocii sunt încă culeși unul câte unul din floare
Campaniile asiatice ale lui Alexandru cel Mare au dus planta și mai departe, dar în timp ce trupele regelui macedonean mâncau alimente colorate cu șofran, Alexandru însuși, încrezător în puterile vindecătoare ale șofranului, a pus puțin în apa de baie.
Condimentul a ajuns în Europa prin intermediul maurilor după căderea Imperiului Roman, mai ales în Spania și, mai târziu, în unele părți ale Franței și Italiei.
Citește și: Leacul băbesc care alungă gripa și răceala. Ce mănânci ca să scapi rapid de boală. Îl ai în casă
Adevărata descoperire, dacă vreți, a venit odată cu ciuma din secolul al XIV-lea, când cererea de șofran, care are proprietăți benefice, a crescut semnificativ. Aceasta a fost și perioada în care șofranul a început să fie importat cu vaporul din insulele mediteraneene.
După introducerea sa în Europa, șofranul a devenit foarte popular pe continent
Șofranul era atât de popular în Europa secolului al XIV-lea încât furtul unei singure nave care transporta planta a declanșat un „război” de 14 săptămâni. Nürnberg a devenit centrul comercial al șofranului și aici a fost adoptat așa-numitul Cod Safranschou, care pedepsea contrafacerea cu moartea.
Folosită deja sub multe forme, ca plantă medicinală, parfum, afrodisiac și condiment, planta a fost adusă în America de imigranții europeni în secolul al XVIII-lea, unde comunități cu rădăcini germane și elvețiene au început să o cultive în Pennsylvania.
Era foarte solicitată în coloniile spaniole din Caraibe, unde valoarea sa rivaliza la un moment dat cu cea a aurului. Deși comerțul s-a prăbușit după Războiul din 1812, șofranul olandez din Pennsylvania este foarte important și astăzi.
Este încă cel mai scump condiment
Acum disponibil pe scară largă ca condiment și ingredient medicinal, Crocus sativus, care poate fi înmulțit doar prin bulbi, este fără îndoială una dintre cele mai vechi plante cultivate din lume și este încă unul dintre cele mai scumpe condimente.
O jumătate de gram de șofran poate costa până la 8 dolari, ceea ce înseamnă mai mult de 6 000 de forinți pe gram. Dar de ce este acest condiment atât de scump și cum a devenit atât de apreciat de-a lungul istoriei?
Este nevoie de multă muncă pentru recoltare
După cum am menționat mai sus, deoarece semințele de șofran sunt infertile, planta poate fi înmulțită doar prin transplantarea tuberculilor. Acesta este un proces destul de laborios, dar recoltarea necesită și mai mult timp, răbdare și atenție.
Prețioșii boboci roșu-portocalii din centrul florii trebuie recoltați unul câte unul manual, cu ajutorul unei pensete, dimineața, când florile sunt complet deschise.
Această muncă nu este doar precisă, ci și laborioasă, având în vedere că sunt necesare 70-200 000 de flori pentru a produce un kilogram de șofran uscat - recoltarea bobocilor necesită nu mai puțin de 370-470 de ore de muncă.
În plus, procesul este foarte puțin mecanizat, astfel încât prețul șofranului este încă foarte ridicat.
Procesul de recoltare, care necesită foarte mult timp și forță de muncă, face din șofran cel mai scump condiment din lume
Iranul, India și Grecia sunt în prezent principalii producători de șofran, un ingredient esențial în paella, mâncarea națională a Spaniei, însă această cultură este din ce în ce mai amenințată și de schimbările climatice.
Deși această plantă colorată este tolerantă la secetă, verile lungi și fierbinți pot întârzia înflorirea, ceea ce reprezintă o provocare majoră pentru micii producători.
