„Și mor, până la urmă mor. De-asta și suntem făcuți, domnule, pe pământ“, este viziunea unui tânăr de 17 ani asupra vieții sale, odată ce va împlini 18 ani, vârsta la care va ieși din sistemul de protecție, alături de alți 3.000 de tineri.
Băiatul de la centrul Pinocchio I, din Capitală, se raportează la anii de experiențe ai colegilor săi, care îl fac și pe el să considere că, odată ieșit din sistem, va dormi în scări de bloc, va cerși, poate va deveni o victimă a traficului de carne vie. Mărturia sa este consemnată, alături de alte 225 de voci, în cel mai recent raport asupra sistemului de protecție a copilului, realizat de senatorul USR Vlad Alexandrescu.
Raportul, intitulat „Copiii lui Irod“, prezintă abuzurile observate în cele 17 centre din București, Brașov, Ilfov, Prahova, Sibiu, Vrancea, vizitate de parlamentar în decurs de un an, zeci de mărturii ale copiilor instituționalizați, precum și o analiză a sistemului de protecție, despre care spune că este „netransparent“.
Senatorul a povestit cum i-a fost refuzat accesul într-un centru din Sectorul 5, unde la sfârșitul anului trecut a murit o fetiță, după ce a căzut un dulap peste ea, iar, într-un centru din Sectorul 4, i-a fost refuzată o a doua vizită, șeful centrului spunându-i că „ceea ce ați văzut acolo n-a fost de natură să vă încânte, așa că nu mai este nevoie să mai veniți o dată“.
„Prima grijă a angajaților din centre este să nu intre înăuntru persoane străine, jurnaliști, în special, televiziuni, pentru că ei știu că pot surprinde imagini deosebit de răvășitoare pentru oamenii care le privesc“, a acuzat senatorul.
Aruncați în școli speciale, bătuți și sedați
„«Mergem la psihiatru să te cumințești». (...) Mi-a făcut carnet de handicapat, scria acolo în fiecare lună ce medicație iau. Am început treptat cu medicamentele, am luat vreo doi ani și jumătate și eram legumă“, este mărturia unui tânăr de 21 de ani, consemnată în raport, care a fost sedat timp de doi ani, în adolescență, pentru că nu era „cuminte“.
Din cei 53.393 de copii aflați în grija statului, 5.485 de copii îngrijiți în regim rezidențial și alți 2.335 de copii în grija asistenților maternali primesc tratament psihiatric, iar, potrivit raportului, în multe cazuri, le este administrat doar ca să-i „cumințească“.
Circa 4.000 de copii urmează tratamentul psihiatric de peste trei ani, în condițiile în care medicamentele de acest fel se administrează cel mult câteva săptămâni. Raportul arată și că prelungirea tratamentelor pe o perioadă mare de timp este făcută fără ca vreun specialist să consulte copiii, practica fiind ca o asistentă medicală din centru să meargă la psihopediatru cu fișele.
Citește și Vlad Alexandrescu: E cutremurător să vezi copii care îți spun că sunt condamnați să moară
Explicațiile unor asistente de la centrul Sf. Stelian din Ghimbav, unde se află copii care nu răspund penal pentru faptele săvârșite, consemnate în raport sunt halucinante: „Pentru că ăștia se bat între ei, se taie, deci sunt cazuri extreme (...) nu totul se rezolvă prin medicamente, dar este un adjuvant, pentru că nu putem să-i lăsăm să se bată, pentru că ăștia au crescut pe stradă în bătaie, în violență și este modul lor de a dobândi ce vor“.
O altă practică pe care senatorul a descoperit-o în sistemul de protecție a fost încadrarea unor copii în grad de handicap și înscrierea lor în școli speciale, uneori pentru a „nu perturba activitatea centrului“. Potrivit datelor
Institutului Național de Statistică, în 2017, 6.126 de copii instituționalizați au cerințe educaționale speciale și 3.678 învață în școlile speciale, adică circa 21 la sută dintre copiii instituționalizați.
Totuși, aceștia reprezintă doar 1,51 la sută din totalul copiilor din România. În aceste condiții, raportul atrage atenția că angajații din sistemul social „par a fi mai atenți să fie acoperiți de lege și să reziste în sistem cât mai mult cu putință“.
Raportul descrie și disciplinarea copiilor prin închiderea în izolator – o încăpere fără ferestre, unde sunt ținuți și până la patru săptămâni, drept pedeapsă pentru că nu au fost „cuminți“. Bătăile sunt frecvente în sistemul de protecție, în multe cazuri fiind „administrate“ chiar de către șefii centrului, potrivit mărturiilor consemnate în raport.
Alexandrescu a criticat și rețeaua de asistenți maternali, care, de multe ori, iau în grijă copii doar ca să aibă o sursă de venit (pentru fiecare copil, un asistent primește 600 de lei pe lună - indemnizație de plasament) și mână de lucru necalificată. În cazurile prezentate în raport, asistenții nu îi lăsau pe copii să meargă la școală, îi abuzau sexual sau îi băteau, îi înfometau sau îi obligau să-și schimbe religia.
Raportul vorbește și despre copilele devenite mame. Singura cifră menționată în raport, comunicată de Ministerul Muncii, este din anul 2014: 97 de mame minore. Tinerilor li se transmite că relațiile sexuale sunt interzise în centre și că trebuie să poarte prezervativ.
Neoficial, îngrijitorii i-au povestit senatorului că, de regulă, cazurile sunt mușamalizate, prin trecerea fetei instituționalizate într-un centru de tipul „mama și copilul“, dacă vrea să păstreze sarcina. Totuși, de regulă, îngrijitorii le sfătuiesc pe tinere să facă întrerupere de sarcină.
46 de sesizări pentru încălcarea drepturilor copiilor
În urma vizitelor, Alexandrescu a depus 46 de sesizări pentru încălcarea drepturilor copiilor, 16 la direcțiile generale de protecție a copilului, 10 la Avocatul Copilului, 10 la Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului (ANPDCA) și 10 plângeri penale.
Până la închiderea ediției, senatorul nu a primit niciun răspuns oficial la sesizări, dar nici la scrisorile deschise adresate Ministerului Muncii, Educației, Sănătății și prim-ministrului Dăncilă, în care a descris abuzurile găsite în centre și a oferit posibile soluții.
„De la DGASPC-uri, am avut răspunsuri foarte vagi, iar de la Avocatul Copilului, mi-a răspuns o singură dată că vor lua în studiu ce le-am semnalat, dar n-am primit niciodată vreo concluzie“, a declarat Alexandrescu, pentru Newsweek România. De asemenea, nici ANPDCA nu a răspuns solicitării Newsweek România de a oferi un punct de vedere despre raport.
Măsuri propuse în raport
➤ Vizite inopinate ale ONG-urilor în centrele de plasament
➤ Publicarea periodică a datelor despre copiii din sistemul de protecție
➤ Programe de formare profesională pentru asistenții maternali și pentru îngrijitorii care lucrează cu copiii din centre
➤ Audituri periodice ale centrelor de plasament și asistenților maternali
➤ Instituționalizarea – ultima soluție pentru copii, sistemul ar trebui să țină cont de relațiile afective pe care le leagă copilul
➤ Diversificarea hranei, hainelor și reconfigurarea spațiilor de locuit (doar căsuțe de tip familial)
➤ Copilul instituționalizat să își poată folosi alocația lunară de stat (în multe județe, alocația este strânsă și i se dă copilului la ieșirea din sistem; lipsa banilor îi împinge adesea pe copii la furturi, potrivit raportului)
➤ Monitorizarea post-instituțională timp de trei ani, sprijin pentru găsirea unui loc de muncă și a unei locuințe pentru tânăr (la ieșirea din sistem, primește valoarea unui salariu minim brut pe economie; în unele județe, tânărul primește o locuință socială, dacă își găsește loc de muncă)
➤ Crearea unui comitet interministerial de către premier, care să monitorizeze și să implementeze măsurile.
MĂRTURIE - Tortură cu urzici
Tânăr: „Aveau ritualuri foarte ciudate, luau de exemplu urzici și i le băgau în pantaloni, noi trebuia să mergem să luăm urzicile și ne puneau să ni le băgăm în pantaloni, era oribil și trebuia să stăm cu ele câteva ore. După aceea, ne băteau cu lingura de lemn, până ne curgea sânge.
Senator: Pe mână?
Tânăr: Da, pe mână, cu coada de la mătură ne băteau în talpa piciorului și mai multe.
Senator: Și ziceau lucruri urâte?
Tânăr: „Nesimțitule“, „prostule“, „porcule“, asta a fost foarte demult, ne făceau să ne simțim josnic“.
Sursa: Raport „Copiii lui Irod“
