Judecătoria Buzău spune, într-un răspuns pentru Newsweek România, că bărbatul de 36 de ani, condamnat la închisoare cu executare, nu avea nevoie de un avocat din oficiu, pentru că infracțiunea de care era acuzat (zădărnicirea combaterii bolilor) „nu implică desemnarea unui avocat din oficiu, nefiind incidente dispozițiile art. 90 CPP”.
Acest articol din Codul de Procedură Penală spune, printre altele, că „asistența juridică este obligatorie în cazul în care organul judiciar apreciază că suspectul ori inculpatul nu și-ar putea face singur apărarea”. Cu alte cuvinte, dacă S.M. nu a avut nevoie de un apărător legal, deși avea dizabilitate mintală, înseamnă că instanța a apreciat că s-a putut apăra singur.
Surse din magistratură, consultate de Newsweek România, au explicat că legea prevede că numai pentru infracțiuni mai mari de cinci ani de închisoare trebuie avocat din oficiu și că, dacă el nu a avut avocat sau nu și-a permis, putea cere un avocat de la barou. Pe de altă parte, nu era obligatoriu ca, fiind persoană cu dizabilități, să aibă nevoie de apărător.
„Persoanele cu dizabilități psihice sunt de mai multe feluri. Dacă te înțelegi cu el, nu este nevoie de apărare. Deci, depinde ce afecțiune are. Probabil a prezentat actele la dosar și cel care a avut cauza s-a gândit dacă îi trebuie sau nu” (avocat, n.r.), au explicat aceste surse, pentru Newsweek România.
Vineri, purtătorul de cuvânt al Judecătoriei Buzău, judecătorul Ștefan-Andrei Boroș, a declarat, la Digi24, că „pentru că nu s-a prezentat la judecată, nu s-a putut lua acordul acestuia cu privire la munca în folosul comunității, care este o condiție pentru a se dispune suspendarea sau amânarea pedepsei.”
Am întrebat Judecătoria Buzău dacă a încercat să-l găsească pe bărbat.
Instanța spune că „s-a încercat găsirea inculpatului”. Totuși, adaugă Judecătoria Buzău în răspunsul transmis Newsweek România, „avocatul din oficiu nu poate suplini acordul la muncă în folosul comunității; judecătorul poate aplica pedeapsa cu executare și dacă există acord în folosul comunității”.
Cu alte cuvinte, deși vineri purtătorul de cuvânt al Judecătoriei Buzău declarase că S.M. ar fi putut primi închisoare cu suspendare dacă ar fi fost găsit și dacă și-ar fi dat încuviințarea la munca în folosul comunității, în răspunsul transmis Newsweek România, instanța susține contrariul.
Redăm răspunsurile transmise de Judecătoria Buzău la întrebările Newsweek România:
„În legătură cu posibilele afecțiuni psihice, aspectele semnalate de dvs. țin de motivarea hotărârii și nu pot fi furnizate prin Biroul de Informare și Relații Publice.
Din datele publice rezultă că s-a încercat găsirea inculpatului în cazuă, acordându-se termen în acest sens, iar infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată nu implică desemnarea unui avocat din oficiu, nefiind incidente dispozițiile art. 90 CPP.
Avocatul din oficiu nu poate suplini acordul la muncă în folosul comunității; judecătorul poate aplica pedeapsa cu executare și dacă există acord la muncă în folosul comunității, aceasta fiind o chestiune ce ține de individualizarea pedepsei, aspecte ce vor fi regăsite în motivarea hotărârii, atunci când judecătorul care a pronunțat hotărârea o va motiva”.
Ce prevede articolul 90 CPP:
„Asistența juridică este obligatorie:
a) când suspectul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de detenție ori într-un centru educativ, când este reținut sau arestat, chiar în altă cauză, când față de acesta a fost dispusă măsura de siguranță a internării medicale, chiar în altă cauză, precum și în alte cazuri prevăzute de lege;
b) în cazul în care organul judiciar apreciază că suspectul ori inculpatul nu și-ar putea face singur apărarea;
c) în cursul judecății în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.”
Amintim că, săptămâna trecută, S.M., de 36 de ani, a fost condamnat la un an de închisoare cu executare, pentru zădărnicirea combaterii bolilor, după ce a fugit din carantină, când aștepta rezultatul testului de infectare cu coronavirus. Testul a ieșit negativ, însă bărbatul a fost trimis în judecată și condamnat.
S.M. ar fi trăit până la 21 de ani într-un centru pentru persoane cu dizabilități din Râmnicu Sărat și cel puțin o perioadă de timp și-ar fi câștigat traiul din vânzarea de obiecte prin trenuri.
Oficial, bărbatul ar locui în comuna Grebănu din Buzău, însă primarul a declarat, pentru news.ro, că „nu prea e o persoană de găsit, umblă mai mult vagabond prin țară”.
Citește și: Bărbatul condamnat cu executare pentru fuga din carantină, bolnav psihic. A fost decizia corectă?
S.M. este al doilea buzoian condamnat pentru zădărnicirea combaterii bolilor. Celălalt buzoian este un bărbat de 50 de ani, care a primit șase luni de închisoare cu suspendare și muncă în folosul comunității, după ce a fugit din spital, deși avea simptome de infectare cu COVID-19.
Centrul de Resurse Juridice (CRJ) s-a oferit să îl ajute pe S.M. să atace decizia în primă instanță a Judecătoriei Buzău, dar bărbatul nu este de găsit.
„Am contactat primăria Grebănu (unde M.S. are domiciliul) pentru a ne facilita legătura cu domnul M.S, însă nu am putut obține niciun sprijin din partea lor. Se pare, de fapt, că autoritățile locale și serviciile sociale nu au nici cea mai vagă idee ce s-a întâmplat cu acesta!
În prezent, este dispărut. Facem un apel la cei care ne pot ajuta să luăm legătura cu el, mai ales că, dacă nu se înaintează apel în termen, condamnarea rămâne valabilă”, arată CRJ.
Newsweek România a contactat și Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău și Direcția de Asistență Socială Buzău pentru a oferi informații despre circumstanțele în care bărbatul a plecat din centrul social la 21 de ani, ce sprijin i-a fost oferit pentru integrarea socială, în ce măsură au fost adaptate procedurile legale pentru o persoană cu dizabilități. Vom publica aceste explicații atunci când le vom primi.
