Penn și Kim Holderness sunt celebri pentru videoclipurile lor virale, parodice, (inclusiv cântatul!) pe subiecte foarte variate. Este vorba despre educația parentală și ajutorarea copiilor la teme, despre susținerea purtării măștii în pandemie (pe melodia din coloana sonoră a filmului Hamilton) sau despre obiceiurile sănătoase „stupide“.
Acum, în noua lor carte, „ADHD is awesome“, Penn și Kim abordează un subiect serios și apropiat de inimile lor. Este, în primul rând, o imersiune plină de viață, dar informativă, în ceea ce este creierul cu ADHD.
Dar lucrurile merg mai departe și se referă și la sistemele și strategiile pe care persoanele care au această afecțiune și cei dragi lor le pot folosi pentru a profita la maximum de chimia unică a creierului cu ADHD.
Pe lângă atâtea sfaturi practice, cartea este la fel de plină de umor ca și videoclipurile familiei Holderness și se citește ca o scrisoare de dragoste între Penn și Kim, modelând o relație în care partenerii se prețuiesc reciproc și depun eforturi pentru a întări aceste legături. Acest fragment din cartea lor evidențiază lucrurile pe care oricine le poate face pentru a sprijini o persoană dragă cu ADHD.
Într-un episod recent al podcastului nostru, muzicianul și speakerul inspirațional Carlos Whittaker a împărtășit o poveste pe care tatăl său obișnuia să i-o spună: dacă o corabie pornește într-o călătorie de o mie de mile și se orientează corect, va ajunge la destinație. Dar dacă navigația este greșită cu doar un grad, nava își va rata ținta cu multe mile.
De ce vorbesc despre nave (în afară de faptul că acestea par să sfideze legile fizicii - un portavion complet încărcat poate găzdui 75 de avioane și 4.500 de membri ai echipajului și poate cântări peste 100.000 de tone... și totuși plutește!)?
Viața într-o gospodărie cu ADHD este similară cu navigarea pe distanțe lungi. O serie de mici greșeli de calcul te pot duce într-un loc foarte, foarte departe de cel în care sperai să ajungi. Dar dacă asta se întâmplă în viața ta ai nevoie de curaj. Cu toate că relația ta cu o persoană cu ADHD a deviat sălbatic de la curs, poți face corecții cu ajutorul unor schimbări mici, dar
eficiente.
Principalul lucru pe care trebuie să-l evitați este să gestionați modul de reacție la crize, pe măsură ce ele apar. Acest lucru vă poate face să vă pierdeți controlul și să deveniți incredibil de tensionați. Dar, există o modalitate mai bună.
Kim și cu mine avem prieteni care au o tradiție de Paște numită Bătălia ouălor. La sfârșitul cinei, fiecare membru al familiei alege unul dintre ouăle tari vopsite, se întoarce la vecinul de masă și lovește oul său de cel al vecinului, încercând să-l spargă.
Câștigă ultima persoană care are un ou rămas întreg. Secretul pentru a ieși învingător este să ții oul liber, astfel încât mâna ta să absoarbă șocul. Dacă țineți oul prea ferm, coaja se sparge. Atunci când sprijiniți o persoană cu ADHD, asta este ceea ce trebuie să urmăriți: o strânsoare lejeră, reconfortantă, care poate absorbi o mulțime de șocuri.
Pentru persoanele obsedate de control (ceea ce, din câte îmi dau seama, este problema tuturor), slăbirea strânsorii poate să nu vină în mod natural. Ne place să credem că mai mult efort, mai multă disciplină și mai multă muncă au efecte liniare, pozitive asupra rezultatelor.
Dar cum a funcționat pentru tine strânsoarea aia? Da, asta am crezut și eu. Poate că este timpul să o slăbești. Iată patru modalități de a renunța la rigiditate.
1 _ Conectați-vă, nu corectați
Unul dintre cele mai bune lucruri pe care le puteți face pentru persoana apropiată care are ADHD este să vă conectați cu el. Aceasta este superputerea lui Kim. Ea este o maestră a conexiunii. Într-o altă viață, ea ar fi putut fi terapeut sau preot.
Cel mai util lucru pe care îl face - mai mult decât să se asigure că voi ajunge când și unde trebuie, mai bine decât să îmi găsească încărcătorul când îl pierd, mai bine decât să îmi ofere spațiu pentru a fi creativ - este să îmi valideze sentimentele atunci când ADHD-ul îmi face viața grea.
Fie că sunt supărat pentru că am ratat un termen limită, am pierdut o factură sau am căzut cu un scaun când mă lăsasem pe spate în el, Kim nu va spune: „Ar trebui să faci o treabă mai bună în a-ți gestiona mai bine timpul / a ține evidența lucrurilor / a șede“.
În schimb, ea recunoaște pur și simplu: „Uau, ce nasol. În acel moment în care ea se conectează cu sentimentul meu de nașpa, pot simți cum tensiunea (și rușinea) mea se evaporă. Aceasta este puterea conexiunii.
O scurtă remarcă aici: observați faptul că nicidecum Kim nu preia starea mea emoțională, agitându-se ea însăși. Și nici nu face din problema mea una a ei. Depinde în continuare de mine să rezolv orice problemă apărută. Doar că este mult, mult mai ușor să fac acest lucru când simt că ea este alături de mine cu simpatie, în loc să se uite la mine peste ochelari și să facă acel zgomot enervant – ntztztz!.
Psihiatrul Dr. Edward Hallowell a scris în cartea Driven to Distraction: „Consider că legătura umană este cea mai puternică forță terapeutică în tratamentul ADHD“. Este destul de puternic. Vestea bună este că această conexiune este gratuită și disponibilă tuturor. Dacă puteți găsi în voi puterea să vă conectați, în loc să vă corectați, atunci când lucrurile devin dificile, se va face diferența.
2 _ Empatizați
Piatra de temelie a conexiunii este empatia. Am citit odată despre un centru de îngrijire a persoanelor în vârstă care și-a pus angajații să poarte un costum care simula dificultățile vieții cu un corp îmbătrânit - mișcări mai lente, probleme în a se agăța de lucruri, echilibru precar etc. Lucrătorii care au încercat costumul, care le limita mobilitatea și le îngreuna utilizarea abilităților motorii fine, au dezvoltat o mai mare apreciere pentru ceea ce înseamnă să fii bătrân. Cât de tare este asta?
Dacă vrei să știi cum este să trăiești cu ADHD, iată cea mai bună încercare a mea de a te simula pe tine însuți. Încercați unul sau mai multe dintre aceste scenarii:
_ Încercați să planificați un meniu de cină pentru patru vegani care au alergii la nuci, gluten și ouă în timp ce faceți exercițiul de improvizație de a pretinde că faceți curățenie după o petrecere într-o casă în care nu ați fost niciodată, încercând să vă amintiți unde sunt paharele, mătura, coșul de gunoi și oaspeții.
_ Asamblați ceva complicat, cum ar fi un grătar nou, în timp ce explicați simultan regulile baseball-ului cuiva care nu a jucat niciodată.
_ Încercați să urmăriți intriga unui podcast de lungă durată, a unei emisiuni de televiziune și a unei cărți audio care rulează în același timp.
Data viitoare când vă surprindeți suspinând supărat pe simptomele celui care suferă de ADHD de lângă dumneavoastră, amintiți-vă cum este să trăiți în interiorul unui creier în care așteptările se simt supradimensionate.
ȚINE-L OCUPAT Penn a fost diagnosticat cu ADHD acum mai bine de 20 de ani. El își stimulează adesea simțurile cântând la pianul cu aer - și la cel adevărat
3 _ Trimiteți doar vibrații bune
Urăsc să mă cert cu soția mea. Mă tem de ea, așa că atunci când simt că se enervează pe mine, creierul meu devine hipervigilent și devin irascibil - ceea ce, evident, nu îmbunătățește starea de spirit din casă și nici ADHD-ul meu.
În foarte rarele ocazii în care Kim mă ceartă pentru o greșeală legată de ADHD, mă morocănesc, ceea ce nu face decât să-mi amplifice simptomele. Feedback-ul negativ duce la sentimente negative. Când este relaxată în ceea ce privește așteptările ei de la mine - ceea ce, binecuvântată fie ea, se întâmplă de cele mai multe ori - sunt mult mai bine echipat pentru a le îndeplini.
Recunosc, ar fi grozav dacă toată lumea din viața noastră ar fi rafinată și veselă la cererile noastre. Dar cei dragi nouă nu sunt majordomi (sau oricum, majoritatea nu sunt - există aproximativ 12.000 de persoane angajate ca majordomi în SUA, ceea ce înseamnă cu aproximativ 11.000 mai mult decât aș fi bănuit).
Deși înțeleg perfect că este exasperant să trebuiască să ne ceară să facem ceva de mai multe ori, certurile legate de frustrări tind să aibă un impact negativ mult mai mare asupra situației decât comportamentele enervante.
AFACERE DE FAMILIE Videoclipurile de familie îi implică pe Penn și Kim, precum și pe copiii lor, Lola și Penn Charles, aici, în martie 2022
Dacă sunteți în căutarea unei modalități de a diminua o parte din tensiunea din gospodărie care vine odată cu traiul cu cineva cu ADHD, faceți ca Elsa și „Let It Go“. Lăsați lucrurile mărunte să alunece. Este cu adevărat important ca cel cu ADHD să își facă patul dimineața dacă obiectivul tău este să ieși din casă la timp? Kim este un campioană absolută în această privință.
Știu, de exemplu, că pentru ea dezordinea seamănă cu niște cuie aruncate pe o tablă. Dar în loc să mă pocnească în cap când îmi pun geanta de sport pe tejgheaua din bucătărie, ea începe cu o grămadă de lucruri aruncate în dezordine într-un colț al camerei. Știu că, la sfârșitul zilei, va trebui să mă descurc cu aceasta.
Aveți grijă să accentuați aspectele pozitive pe parcurs. Sunt ca un câine care se scarpină după ureche atunci când primesc feedback pozitiv din partea familiei mele. Mă emoționez când Kim mă complimentează pentru ceva ce am făcut, cum ar fi atunci când am luptat să aranjez vița de vie. Promisiunea acelei laude este mult mai eficientă și face ca gospodăria să funcționeze mai bine decât dacă m-ar fi criticat pentru că am lăsat curtea să scape de sub control, chiar și după ce m-a rugat să mă ocup de ea de cinci milioane de ori.
4 _ Folosiți imperative clare și specifice pentru obiective rezonabile
Pentru a crește șansele ca persoana cu ADHD să se conformeze atunci când îi cereți ceva, va trebui să emiteți un imperativ clar, specific, pe un ton plăcut. Sună simplu, nu-i așa? Dar, de fapt, este destul de provocator dacă sunteți obișnuit să faceți doar o singură cerere și să fie îndeplinită. Pentru multe creiere cu ADHD, o solicitare generală – „Ai grijă de asta“, „Fii responsabil pentru asta“, „Este rândul tău să faci x“, „Treaba ta este y“ etc. - este greu de tradus în acțiune.
Creierul ADHD răspunde mai bine la o serie de imperative mai mici, care merg direct la subiect. După cum a spus dr. Emily King, psiholog pentru copii, „comportamentele ADHD apar atunci când așteptările sunt mai mari decât abilitățile“, așa că asigurați-vă că așteptările dumneavoastră corespund abilităților persoanei cu ADHD.
„ Certurile din cauza
frustrărilor tind
să aibă un impact
negativ mult mai
mare asupra
situației decât au
comportamentele
enervante“
Dr. Steven Kurtz a dat exemplul unui părinte care intră în sufragerie și găsește jumătate din inventarul unui magazin Dick’s Sporting Goods împrăștiat pe podea. În loc să țipați: „De câte ori trebuie să-ți spun să faci curat după tine?“, ați putea aștepta o clipă, apoi să spuneți: „Este cam dezordine aici. Te rog să-ți pui ghetele și jambierele în camera de joacă“. Și apoi, după ce ai făcut asta, să spui: „Grozavă curățenie. Acum, te rog să-ți speli sticla de apă“.
M-am prins. E greu să fii cel care observă coșurile pline și iarba înaltă. Uneori, nu vrei să fii persoana care poartă această sarcină mentală. Dar aici este vorba despre eliminarea rușinii din limbaj atunci când discutăm despre sarcini. Dacă stabiliți un obiectiv mic și rezonabil, sunt șanse mai mari ca persoana cu ADHD să îl îndeplinească, ceea ce îi va da un sentiment de satisfacție și îi va spori încrederea în sine.
Există o viață mai bună cu ADHD. Cu instrumentele, informațiile și sprijinul potrivit, puteți trăi o viață extrem de creativă și de succes. Secretul este că nu persoana care are ADHD trebuie să aibe un comportament special. Ci chiar tu.
Adaptat din ADHD is Awesome. Copyright © 2024 Penn și Kim Holderness. Publicat de Harper Horizon.
Penn și Kim Holderness
de Meredith Wolf Schizer, H. Alan Scott
Newsweek _ Ce v-a determinat să scrieți această carte?
Penn Holderness _ Am știut că am nevoie să scriu această carte atunci când am văzut că a crește o familie înseamnă un nou nivel de dificultate în ceea ce privește capacitatea creierului meu de a face față mai multor sarcini în același timp. Simțeam că îi dezamăgesc pe cei din jurul meu.
Cum este să fii părinte al unui copil cu ADHD în timp ce chiar tu ai această boală?
P _ Depinde de cât de multe lucruri se întâmplă în același timp. Când am avut grijă pentru prima dată de fiica mea, eu eram tatăl care stătea acasă. Iar modul în care funcționează creierul cu ADHD ne ajută pentru că, dacă există ceva nou și provocator și dacă ai un interes personal [în acel lucru], suntem foarte, foarte buni. Este un fel de principiu central al hiperconcentrației, această abilitate ca, dacă poți bloca orice altceva, poți face lucruri spectaculoase în viața ta. Dar, uneori, lucruri care ar trebui să fie foarte ușoare, cum ar fi să-ți asculți copilul când îți vorbește despre ziua lui și să încerci să conduci în același timp, poate fi dificil. Nimeni nu își dorește vreodată ca propriii lui copii să creadă că nu-ți pasă de ei. Dar uneori văd dezamăgirea de pe fețele copiilor mei când știu că nu am ajuns la sfârșitul frazei lor.
Pentru cineva care are ADHD, reacția ta emoțională este probabil și mai intensă.
P _ Noi, cei cu ADHD, ne pricepem foarte bine să ne fie rușine. Este atât de important să înțelegi ce este, pentru a putea spune: „Bine, nu am fost eu, ci creierul meu“.
Este o explicație. Nu este o scuză. Apoi, odată ce treci peste toate astea, ceea ce rămâne este un creier frumos.
STĂPÂNIRE DE SINE Hiperfocalizarea lui Penn i-a ajutat pe el și pe Kim să câștige The Amazing Race. Cartea lor este un efort de colaborare prin care împărtășesc ceea ce au învățat despre gestionarea ADHD.
Aveți un copil cu ADHD și unul fără. E greu să te descurci cu oameni cu nevoi speciale. Cum reușești să echilibrezi asta?
Kim Holderness _ În calitate de partener, este un om matur, trebuie să își facă o listă, trebuie să își pună sistemele în aplicare. Eu nu pot face asta pentru el. Dar îl pot sprijini. Iar el poate să ridice steagul roșu și să spună: „Azi îmi redistribui funcțiile executive“. Te acopăr eu.
Ca părinte, mă simt mai responsabil. Trebuie să lucrez cu copilul meu la asta. Iar în unele zile, mă simt ca și cum aș da greș. Pentru că este nevoie de atât de multă repetiție. Dar acum înțeleg că acel creier are nevoie de mine. În unele zile este foarte greu.
Dar creierul ADHD este pur și simplu magie și creativitate. Ca artificiile și unicornii dinăuntru, este atât de distractiv. În unele zile, mă gândesc: „Slavă Domnului că aceste creiere sunt conectate în acest fel“.
Prezentați faptul că aveți ADHD cu tot felul de aspecte amuzante. În ce fel a fost benefic pentru cariera ta?
P _ De fapt, am căutat locuri de muncă care sunt prietenoase cu ADHD. Am intrat să lucrez în televiziune la știri în direct, unde ai termene limită în fiecare zi. Și trebuie să învingi timpul. Îți permite să renunți la toate celelalte distracții și să ai o singură sarcină.
Și apoi s-a inventat acest lucru minunat numit social media, unde ești literalmente capabil să prezinți forme de divertisment oamenilor, uneori nu mai mari de șase secunde. Aceasta este nirvana pentru un creator cu ADHD.
Cum vă descurcați cu
toxicitatea social media?
K _ Pierzi frumusețea social media dacă nu citești comentariile. Pentru mine, este o conversație. Îmi place că recunosc numele oamenilor în secțiunea de comentarii atunci când sunt pe pagina noastră.
De aceea spun că nu-mi place când lucrurile se viralizează ca la nebuni, pentru că atunci altcineva le-a pus pe pagina sa și nu știu cine este acel public, iar apoi nu știe nimic despre noi. Iau chestiile astea sunt foarte personale.
Mi-aș dori să nu o fac. Social media a fost atât de bună pentru noi. Dar sunt momente în care vreau neapărat să mă deconectez, cineva să schimbe parola și să nu-mi spună.
Există videoclipuri pe care le-ați realizat și care vă par a fi favorite?
P _ Suntem mândri de o mulțime de lucruri pe care le-am făcut. Mi-a plăcut cel pe care l-am făcut despre masca Hamilton. L-am scris foarte repede.
K _ În aproximativ 12 minute, a scris-o. Și [noi] l-am filmat într-o oră și l-am postat.
Chiar la începutul pandemiei, ați început să filmați The Amazing Race. Pentru cineva care suferă de ADHD, am impresia că aceste călătorii reprezintă o cu totul altă lume, plină de complicații, nu-i așa?
P _ Cred că ADHD-ul a fost mai mult un avantaj decât un obstacol. Acesta este motivul pentru care am câștigat. Îți iau telefoanele. Pentru mine a fost un rai pentru că nu am avut distracții.
Ce sperați ca oamenii să înțeleagă din carte?
P _ Nu ești distrus. Nu sunteți singuri. Nu există niciun motiv să vă fie rușine. Creierul tău nu este ciudat. Este minunat, incredibil de creativ. Numele este îngrozitor. Nu este un deficit de atenție. Este o abundență de atenție.
Tot ce trebuie să faci este să înveți mai multe despre ce este, să iei aceste cunoștințe și să le folosești pentru a construi sisteme care să minimizeze situațiile în care ai probleme. Și ceea ce rămâne este spectaculos.
Comentarii 0