Cine este „ucigașul“ de la dezinsecția din Timișoara

DE Radu Țincu | Actualizat: 06.12.2019 - 09:57
Dezinsecția   cu substanțe toxice a ucis trei  persoane la Timișoara și a dus  la evacuarea a zeci de familii - Foto: INQUAM PHOTOS/ Cornel Putan
Dezinsecția cu substanțe toxice a ucis trei persoane la Timișoara și a dus la evacuarea a zeci de familii - Foto: INQUAM PHOTOS/ Cornel Putan

Tragedia de la Timișoara în care 3 persoane au decedat și alte zeci au fost afectate de prezența unei substanțe numite fosfură de aluminiu mi-a reamintit experiența avută în urmă cu câțiva ani, când două persoane expuse la acest toxic au fost tratate la Spitalul Floreasca.

SHARE

Fosfura de aluminiu este o substanță pesticidă utilizată cu precădere în agricultură, dar și în unele arii industriale.

Intoxicațiile apar accidental, în special la persoanele care lucrează în agricultură sau care manipulează această substanță.

Având în vedere gradul înalt de toxicitate, substanța reprezintă o problemă importantă de sănătate publică. Se găsește sub formă solidă, tablete, granule sau pulbere, având diferite concentrații, însă componenta principală a oricărui amestec îl reprezintă fosfura de aluminiu.

__________

Citește și Uciși de contrabanda cu substanțe toxice

__________

Cum acționează?

În momentul când pulberea este eliberată din recipient, va intra în contact cu aerul atmosferic și va elibera un gaz toxic numit fosfină.

Dacă substanța este înghițită, în contact cu sucurile gastrice, în special cu acidul clorhidric, va elibera același gaz toxic.

După ce eliberează gazul extrem de toxic, substanța se inactivează, lăsând un compus rezidual care nu este toxic, numit hidroxid de aluminiu.

Gazul toxic numit fosfină este un gaz ce nu poate fi detectat de simțurile umane, fiind fără miros sau gust. În funcție de gradul de puritate al substanței, gazul poate avea un miros discret de usturoi.

Căile de contaminare ale omului sunt reprezentate de calea respiratorie, digestivă sau, mai rar, cutanată. În momentul în care fosfina este inhalată ea va ajunge la nivel pulmonar, de unde va fi preluată în sânge.

Din momentul preluării în sânge, fosfina va acționa la nivel celular prin blocarea respirației celulare, la nivel mitocondrial prin inactivarea aparatului enzimatic responsabil de producția de energie intracelulară.

Inhibă cu precădere complexul III și IV mitocondrial reprezentat în principal de citocrom C oxidaza. În plus, la nivel digestiv, atunci când este ingerată, are efect coroziv direct asupra mucoaselor tubului
digestiv.

Prin toate aceste mecanisme inhibitorii la nivel enzimatic și afectarea producției de energie mitocondrială, inițiază producția de specii reactive de oxigen, dintre care cel mai toxic este anionul superoxid.

Generarea acestor specii toxice de oxigen pornește cascada distructivă a stresului oxidativ.

Această furtună pro-oxidantă este responsabilă de un proces numit peroxidare lipidică, în care sunt distruse prin oxidare componentele lipidice din structura peretului celular.

În urmă peroxidării membranei celulare apar micro-fisuri la acest nivel, care modifică permeabilitatea membranei celulare.

Din acest moment, soarta celulei este una singură: moartea celulară. Mai mult decât atât, fosfina scade nivelul unor enzime implicate tocmai în apărarea antioxidantă, cum ar fi: catalază sau superoxid dismutaza.

De asemenea, scade nivelul unor  molecule antioxidante cu rol de protecție antitoxică, printre care: glutationul.

Toate aceste mecanisme explică mortalitatea de peste 90% în cazul expunerii oamenilor la acest toxic.

Efectele mai sus descrise pot persista până la 48 de ore, fiind necesare câteva zile pentru recuperarea tuturor mecanismelor de apărare.

Această recuperare a fost descrisă doar la cei care au supraviețuit otrăvirii.

Aspectul microscopic al țesuturilor afectate de fosfină este nespecific, însă se evidențiază semne de asfixie celulară (hipoxie), cu apariția unor zone de necroză, degenerare sau inflamație.

Cum se manifestă intoxicația?

În funcție de concentrația fosfinei, decesul poate să apară de la câteva minute, până la câteva ore. După expunerea inhalatorie, apare senzația de lipsă de aer, cu o ușoară iritație a căilor aeriene, cu oboseală progresivă, dureri toracice, cefalee, tulburări de vedere și echilibru, greață, vomă, diaree.

În expunerile severe, în scurt timp apar insuficiența respiratorie acută, aritmii cardiace, convulsii, comă și deces.

Dacă pacientul supraviețuiește acestei etape, apar complicații toxice pe termen mediu: toxicitate hepatică cu hepatită acută și chiar insuficiență hepatică fulminantă, dar și nefrotoxicitate care poate necesita dializă renală.

Fosfina afectează cu predilecție organele care necesită cantități mari de energie sau care sunt dependente de aceste cantități de energie, cum ar fi: creierul, inima, ficatul și rinichii. 

De obicei, decesul survine prin complicații cardiace, cauzate de scăderea energiei miocardice, traduse prin scăderea forței inimii de a pompa sângele în circulație.

Pe lângă afectarea contractilității cardiace, apar și aritmii cardiace de tip ventricular.

Dincolo de blocarea producției de energie în mitocondrie, această insuficiență cardiacă acută severă scade și mai mult perfuzia cu sânge a organismului.

__________

Citește și Uciși de contrabanda cu substanțe toxice

__________

În acest mod, în câteva ore, pacientul dezvoltă o acidoză metabolică severă, incompatibilă cu viața.

Din păcate, această intoxicație nu are antidot, unica recomandare fiind reprezentată de sfatul de a nu utiliza această substanță în spațiile locuite de oameni și a respecta fișa de securitate a produsului.

Efectul toxic este proporțional cu cantitatea ajunsă în organism, dar și cu timpul de expunere.

Copiii sunt cu predilecție afectați prin faptul că au o rată respiratorie mai ridicată, comparativ cu adulții, au o suprafață alveolară pulmonară mai mare.

Fosfina este un gaz cu greutate mai mare decât aerul, astfel va afecta persoanele cu înălțime redusă, așa cum sunt copiii.

Scoaterea imediată din mediu reprezintă primul pas în managementul acestor pacienți. Transferul de urgență la spital și contactarea imediată a Centrului Național de Informare Toxicologică sunt elemente esențiale în planul de tratament.

Pacienții care au supraviețuit evacuării din zona toxică trebuie supravegheați în spital, cei mai mulți dintre ai având nevoie de măsuri de terapie intensivă avansată. 

Centrul Național de Informare Toxicologică din cadrul Spitalului Floreasca din București este format dintr-o secție de Terapie Intensivă Toxicologică, Centrul de Informare Toxicologică și Laborator de Toxicologie, fiind în acest fel o structură unică la nivel național. 

__________

Citește și Uciși de contrabanda cu substanțe toxice

__________

Dr. Radu Țincu este medic primar ATI și șef lucrări la UMF „Carol Davila“

Google News Urmărește-ne pe Google News
Comentarii 0
Trebuie să fii autentificat pentru a comenta!

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
  •  
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online
  • Acces arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online
  • Acces arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te
Articole și analize exclusive pe care nu trebuie să le ratezi!
Abonează-te