În cel mai recent sondaj de opinie, al Avangarde, la comanda PSD, din decembrie 2020, AUR era cotat cu 17 la sută, o creștere semnificativă din septembrie 2020, când intenția de vot era de 1 la sută.
Raluca Alexandrescu, conferențiar Universitar la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București, avertizează, într-un interviu pentru Newsweek România, că AUR are potențialul de a crește, în special pentru că „ pare a fi singura formațiune parlamentară racordată încă la electoratul său“.
Newsweek România: Cum „citiți“ protestul organizat de AUR la Parlament? A fost gândit ca un moment de tipul asaltul Capitoliului, la îndemnul lui Trump? Ne putem aștepta la violențe mai mari din partea lor?
Raluca Alexandrescu: Protestul AUR și „asaltul“ asupra Parlamentului se completează cu ieșirile negaționiste de la începutul acestui an. Trebuie remarcat că s-a împlinit pe 6 ianuarie un an de la evenimentul la care faceți referire, anume asaltul asupra Capitoliului.
La un an de la tulburările soldate cu cinci morți și mai multe sute de răniți, cu distrugeri materiale importante și cu prejudicii simbolice de lungă durată, primele condamnări ale persoanelor trimise în judecată pentru diverse culpe legate de participarea lor la mișcare au început deja să fie
comunicate.
Cele câteva detalii legate de urmările asaltului permit și o tentativă de schițare a unei comparații cu ce s-a întâmplat acum un an pe Capitoliu. Pe de o parte, au în comun obiectivul: Legislativul, Adunarea Poporului, locul democrației prin excelență, forul de dezbatere și de reprezentare a voinței generale.
O a doua similitudine ar fi originea mișcării, care răspunde unui impuls inițial dat de liderii asumați și recunoscuți ai acestei mișcări: Donald Trump în celebrul discurs din 6 ianuarie 2021, pe de altă parte, liderul AUR, prin participarea directă, transmisă chiar de el live, pe rețelele de socializare atât de intens utilizate.
Donald Trump juca, în urmă cu un an, rolul perdantului recalcitrant care intră, împreună cu susținătorii săi, într-o logică a conspirației antidemocratice.
Sistemul s-ar fi coalizat într-o uriașă acțiune de fraudare a rezultatului alegerilor; nici autoritățile electorale, nici puterea judecătorească nu erau în măsură să îndrepte răul făcut democrației.
Declanșează așadar ceea ce în secolul 19 se numea „insurecție“, adică mișcarea legitimă de răsturnare a unui guvern devenit inamicul propriului popor.
Convingerea sinceră a multor americani că asaltul asupra Capitoliului a fost animat de cele mai îndreptățite motivații – apărarea democrației, libertății, Constituției - este de altfel relevată și acum, la un an distanță, de rezultatele unor sondaje care reconfirmă aceste convingeri.
Și participanții la protestul AUR au părut a fi animați de convingerea sinceră că apără valorile democrației și ale libertății, în mod special, atunci când au forțat (fără prea multă rezistență din partea jandarmilor) intrarea în curtea Parlamentului.
Bazându-ne pe sondajele de opinie prezentate în spațiul public, AUR a înregistrat o creștere în popularitate – până în ce punct credeți că poate urca popularitatea lor? Este viabilă o candidatură a unui extremist la președinția țării? Este AUR o „sperietoare a serviciilor“, pentru a fi repetat scenariul Ion Iliescu vs. Vadim, de la alegerile din 2000?
Popularitatea AUR este în creștere mai ales pentru că pare a fi singura formațiune parlamentară racordată încă la electoratul său.
PSD are o bază electorală stabilă și posibil în dinamică pozitivă, PNL pare angrenat într-o logică, dimpotrivă, mai degrabă autodistructivă, cel puțin în raport cu o porțiune de electorat care a votat nu atât PNL, cât „anti-Pesede“ (într-o logică de o uriașă culpabilitate retrospectivă pe care președintele Iohannis nu pare în niciun fel dispus să o recunoască și cu atât mai puțin să o asume).
USR este într-o derivă și mai șocantă pentru o bună parte din electorat, alienându-și nucleul dur al electoratului „progresist“ și mizând pe o bază electorală mai mult imaginară a „corporatiștilor“ care ar mânca discurs neoliberal la micul dejun, la prânz și la cină.
În acest deșert al angajării politice a partidelor, AUR se mișcă inteligent și construiește atent conformitatea cu agenda sa politică.
Evident, ca în cazul tuturor acestor formațiuni, originea agendei e neclară: bottom-up, partidul transformându-se în portavoce a cetățenilor, sau top-down: agenda e construită de lideri și metabolizată de susținători. Probabil un pic din amândouă.
Ce trebuie remarcat este că potențialul de creștere al AUR și liderilor săi nu pare a fi epuizat. Întreține atenția propriilor susținători și a publicului general printr-o tactică abilă: lansează mesaje provocatoare, polemice, xenofobe, antisemite, negaționiste (cum a fost cazul declarațiilor relative la Holocaust de la începutul anului), tocmai pentru că ele atrag cu siguranță atenția și dau apoi satisfacție și unui public care împărtășește valorile antidemocratice promovate astfel.
Înaintea narațiunilor cu facțiuni din „servicii“ în conflict pentru sfere de influență, nu trebuie deloc neglijată ponderea culturii politice de tip parohial încă majoritară, de fapt în România, precum și apetența pentru toate temele atât de prezente în spațiul public din estul Europei, legate de ortodoxism de tip legionar, de intoleranță etnică și religioasă, antisemitism etc.
Cultul familiei tradiționale (sintagmă-umbrelă pentru multă ideologie reacționară) se întâlnește cu antivaccinismul, cu protocronismul, cu multe alte „-isme“. Un cocktail redutabil și, din păcate, cu potențial electoral semnificativ.
Evident, un lider hiperactiv, care bate țara în lung și în lat, interacționează direct cu oamenii și-și sporește popularitatea în fiecare zi, prin rețelele sociale, are șanse mari să-și consolideze capitalul de popularitate.
Comparația cu 2000 este și nu este profitabilă. Condițiile nu mai sunt deloc aceleași și nu avem loc aici să explicăm în detaliu, dar e suficient să amintim de contextul ante și post aderare la UE. Chiar dacă, precum democrația, nici UE nu prezintă garanția invincibilității, există totuși un fond general profund diferit. Pe de altă parte, cine ar fi Ion Iliescu și cine Vadim într-o distribuție ipotetică a lui 2024, dublu electoral?
Apreciați că AUR este o amenințare pentru democrație și sistemul parlamentar? Dar o Mișcare Legionară updatată pentru secolul XXI? Ar fi o soluție scoaterea AUR în afara legii, așa cum a propus dl. Muraru, consilierul prim-ministrului pe probleme de xenofobie și antisemitism?
Despre legionarismul AUR s-a tot vorbit, am vorbit și noi aici într-un dialog anterior. AUR e periculos tocmai pentru că știe să exploateze atât fondul de cultură politică parohială, despre care vorbeam mai sus, cât și toate spaimele, deruta identitară, dezamăgirile, teama de viitor atât de paralizante pentru o secțiune importantă a electoratului nu numai din România, ci de mai peste tot în lume unde democrațiile sunt fragile, iar statul de drept mai mult un deziderat decât o realitate.
Pandemia a acționat ca un catalizator pentru diviziunea, inegalitățile, frica, dinamica exacerbată a unui viitor devenit prezent de ceva vreme și în fața cărora establishement-ul politic tradițional nu pare pregătit să formuleze agende satisfăcătoare, cel puțin la nivel narativ. Ele poate sunt viabile, dar nu reușesc să mai mobilizeze încrederea.
Formațiunile ca AUR sunt exact pe dos: nu au, în covârșitoarea majoritate a cazurilor, soluții viabile, dar știu cel mai bine să capteze nesiguranța, teama, exasperarea și să le dea o formă narativă cu succes electoral.
