Europa în fața unei ecuații imposibile. Fostul premier italian Mario Draghi și președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, propun un plan ambițios de relansare a competitivității europene, scrie Politico.eu.
Europa în fața unei ecuații imposibile. Bugetul de 1,2 trilioane €, suficient pentru a salva Europa?
Când Mario Draghi a primit în septembrie 2023 telefon de la biroul Ursulei von der Leyen, era deja retras din viața publică. I s-a cerut o ultimă misiune: să propună o strategie prin care Europa să devină din nou competitivă.
„A trebuit să mă gândesc câteva zile... înainte de a accepta”, a spus Draghi ulterior. „Sarcina părea atât de descurajantă, atât de dificilă.”
Acum, raportul său se află în centrul noii propuneri bugetare a Comisiei Europene pentru următorii șapte ani. Este vorba despre Cadrul Financiar Multianual (CFM), bugetul pe termen lung care va acoperi perioada 2028-2034. Iar miza este uriașă.
Faptul că s-au alocat doi ani pentru negocierile privind conținutul bugetului este un semn că, ca de obicei, von der Leyen se așteaptă la o luptă aprigă cu guvernele naționale, care trebuie să aprobe în unanimitate conținutul acestuia.
Citește și: Bolojan dă, azi, examen cu agențiile de rating. Fără bani de pensii din toamnă, dacă picăm la „junk”
O eră complicată pentru Europa
Propunerea privind CFM va trebui să finanțeze UE pentru a face față unor provocări fără precedent, printre care un război comercial cu America lui Donald Trump, un război real cu Rusia lui Vladimir Putin, intensificarea concurenței din partea Chinei, conflictul din Orientul Mijlociu, schimbările climatice, migrația internațională și ascensiunea extremei drepte, cu agenda sa politică anti-Bruxelles.
„Am ajuns în punctul în care, dacă nu luăm măsuri, va trebui să facem compromisuri în ceea ce privește bunăstarea, mediul sau libertatea noastră”, a declarat Draghi.
Mario Draghi - Foto: Profimedia images
Citește și: UE amână avalanșa taxelor împotriva SUA. Von der Leyen forțează un acord fără noi taxe cu Trump
1,2 trilioane de euro – o sumă mare, dar prea mică pentru ambițiile UE?
Bugetul actual al UE este de aproximativ 1,2 trilioane de euro, o sumă deloc neglijabilă. Dar aceasta reprezintă doar aproximativ 1 % din PIB-ul total al UE, în comparație cu 48 % pentru bugetul Germaniei și 57 % pentru cel al Franței.
Observatori respectați – printre care și Draghi – susțin că investițiile sectorului public al UE sunt extrem de insuficiente pentru a face față provocărilor cu care se confruntă continentul.
Citește și: Macron, gata de „un război comercial” după ce SUA au anunțat taxe de 30% pe produsele UE
Întrebarea este: cu cât trebuie să crească bugetul Bruxelles-ului? Răspunsul variază foarte mult, în funcție de cine îl dă. Unele țări doresc o „creștere zero”, în timp ce altele doresc dublarea bugetului UE, a declarat Jan Stráský, economist senior la OCDE.
Potrivit lui Zsolt Darvas, coautor al studiului, bugetul ar trebui să crească la 2% din PIB, ceea ce ar însemna o dublare a actualei sume, pentru a susține tranziția climatică, apărarea, digitalizarea și rambursarea datoriilor post-pandemie.
„Uniunea Europeană se confruntă cu o presiune crescândă pentru a îndeplini priorități care sunt din ce în ce mai europene”, concluzionează studiul Bruegel. „Provocările, printre care tranziția climatică și digitală, competitivitatea, reziliența economică, apărarea, gestionarea migrației și politica externă, depășesc frontierele naționale și necesită răspunsuri coordonate și bine finanțate. Însă principalul instrument financiar al UE, bugetul său – sau cadrul financiar multianual (CFM) – rămâne blocat în trecut.”, subliniază un raport recent al think tank-ului Bruegel.
Țările membre, divizate
Pozițiile statelor membre sunt radical diferite. Franța susține o majorare a bugetului. Germania, Țările de Jos și Suedia se opun vehement.
„Va trebui să stabilim priorități în cadrul bugetului”, a declarat Jessica Rosencrantz, ministrul suedez pentru afaceri europene.
Suedia respinge ideea unor „taxe europene” și preferă redirecționarea fondurilor existente. La polul opus, OCDE și alți analiști economici susțin că o creștere de doar 20-30% ar putea genera deja rezultate semnificative, dacă fondurile sunt cheltuite eficient.
„Acesta este intervalul, de la zero la dublare, iar evaluarea mea ar fi că, prin o creștere cu mai puțin de jumătate, s-ar putea realiza deja multe dintre lucrurile care au sens la nivelul UE”, a declarat Stráský pentru POLITICO.
„Să spunem poate 20 sau 30%” – ceea ce ar duce bugetul total la aproximativ 1,3% din PIB – „dacă ar fi cheltuiți bine, ar putea fi o îmbunătățire enormă”.
Reformele propuse: apărare, energie și fonduri combinate
Von der Leyen și Draghi propun o reorganizare radicală: combinarea politicii agricole și a fondurilor de coeziune într-un singur „mega-fond”, crearea unui Fond european pentru competitivitate și a unui fond pentru acțiuni externe.
Un raport OCDE susține, la rândul său, reorientarea fondurilor către apărare și infrastructura energetică, pentru reducerea costurilor și stimularea creșterii economice.
În paralel, Comisia Europeană vrea să introducă noi „resurse proprii” – adică venituri directe ale UE, eventual prin impozite pe emisiile de carbon sau prin mecanisme vamale ecologice.
Dar opoziția este dură. „Nu vedem necesitatea unor noi resurse proprii și cu siguranță nu a unor taxe europene”, a subliniat Rosencrantz. Țările net contribuitoare, precum Germania sau Suedia, nu vor să-și sporească aportul la bugetul european.
O altă zonă sensibilă este finanțarea statelor care încalcă statul de drept. Comisia dorește un mecanism mai dur de sancționare a țărilor ca Ungaria, dar veto-ul oricărui stat membru poate bloca includerea acestui criteriu în bugetul final.
Dar, atunci când toate țările UE trebuie să aprobe pachetul bugetar în întregime – inclusiv Ungaria lui Viktor Orbán –, nu există nicio garanție că normele de condiționalitate vor fi incluse în proiectul final de buget, indiferent de dorințele lui von der Leyen și ale comisarilor săi.
În realitate, întrebarea privind sancționarea țărilor care nu respectă „statul de drept” se reduce la aceeași întrebare fundamentală care stă la baza întregului buget: Care este rolul real al UE? În această perioadă marcată de multiple provocări globale, cât ar trebui să facă împreună cele 27 de țări ale blocului, prin acțiuni coordonate în birourile impunătoare din sticlă și oțel de la Bruxelles, și cât ar trebui să decidă fiecare la nivel național?
În cele din urmă, amploarea și sfera de aplicare a bugetului final al UE vor fi o expresie a răspunsului colectiv al blocului la această întrebare.
„Dacă ne uităm înapoi la istoria acordurilor privind următorul CFM, am observat schimbări foarte limitate de la un cadru la altul”, a declarat Darvas, unul dintre autorii raportului Bruegel. În opinia sa, cel mai mare risc pentru UE în fața provocărilor actuale este că cerința unui acord unanim între cele 27 de țări va „limita sever” orice posibilitate de reformă.
„Există o rigiditate enormă”, a afirmat el. „Sunt puțin sceptic că vor exista schimbări majore nici de data aceasta.”
