Nu poți ține mereu garda sus. Oricât de atent ești, oricât de bine respecți măsurile de protecție, la un moment dat tot îți scapă ceva, tot comiți o neglijență. Apoi vin simptomele și speri să fie doar o răceală. Apoi vine testul PCR și speranța ta se năruie.
„Pozitiv” la COVID-19 e de fapt un lucru rău, un lucru negativ. Dar, după furia de la aflarea rezultatului - furia pe tine, că nu ai fost mai atent, că nu te-ai protejat mai bine - accepți situația și mergi mai departe. În cazul meu, acceptarea a fost mai ușoară pentru că sunt vaccinat. Deși am COVID-19, faptul că sunt vaccinat mi-a dat o liniște incredibilă.
E greu să îți dai seama cu siguranță unde te-ai infectat. Din cauză că infecția are o perioadă de incubație de câteva zile, până la șapte, în funcție de variantă și de organismul fiecăruia, nu poți pune degetul cu certitudine pe momentul în care ai luat virusul. Mai ales dacă în jurul tău nu există nici o persoană bolnavă de care să știi.
Cu puțină vreme înainte de a avea simptome, am participat la un eveniment cultural la care au venit și persoane nevaccinate. Și care erau foarte relaxate cu regulile de protecție. Dar am luat boala de acolo? Greu de spus, nu am mai auzit pe nimeni altcineva din acel loc care să fi avut simptome în afară de mine și de soția mea. Îi învinovățesc pe ei? Nicidecum.
Dacă e să caut o vină, aceea e exclusiv la mine. Puteam fi mai atent. Dar vina, în acest caz, nici nu mai contează.
În a patra zi, efectiv mi-a fost frică să adorm
Primul simptom pe care l-am avut a fost frigul. M-am trezit în prima dimineață de boală ca și cum aș fi dormit în gheață. Un frison enorm de frig, care a durat toată ziua. Apoi a apărut febra, apoi și durerile de cap. Evident, ca aproape tot românul, inițial am zis că e o răceală.
„Nu are ce să fie altceva decât o răceală”. Preventiv, am început să port o mască. Dacă nu e totuși o răceală și dau și eu mai departe coronavirusul?
A doua zi febra a continuat, la fel durerile de cap, dar eram funcțional. Seara, m-am testat, cu un test rapid. A ieșit pozitiv. Nu am vrut să cred nici măcar atunci, am zis că sigur testele astea mai dau și erori, am mai auzit cazuri, poate am și eu noroc.
Dar nu am avut. Testul PCR l-a confirmat pe cel rapid. În a treia zi, am primit o pauză. Febra a fost la minim, durerile de cap la fel. Eram încă funcțional. Mă gândeam că, deși am COVID-19, va fi ușor. A fost până în a patra zi, când un mic iad s-a dezlănțuit.
Febra mare a revenit, combinată cu frig. Îmi simțeam capul în flăcări și picioarele în gheață. Oricum aș fi stat, îmi era rău. Dacă stăteam întins, îmi era rău, dacă mă ridicam, îmi era rău. Totul s-a înrăutățit seara. În a patra zi, efectiv mi-a fost frică să adorm. M-am gândit că nu mă mai trezesc (bine, aici am fost și un pic prăpăstios, ca orice bărbat care se îmbolnăvește).
Fumul fantomă
Am adormit, în cele din urmă, nici nu știu cum și când. Dimineață, m-am trezit pe la 5 cu senzația că mă înec în fum de țigară. Ca și cum mai multe persoane fumau intens lângă mine. Buimac, nu înțelegeam nimic.
De unde fumul, pentru că nu fuma nimeni. Nu exista nici o sursă de fum. Iar eu sunt nefumător. Senzația asta m-a ținut toata ziua, am deschis geamul, degeaba.
Simptomul acesta e destul de întâlnit la bolnavii de COVID-19, am auzit multe mărturii și de la alte persoane. Unora le-a trecut după o lună, altora, mai puțin norocoși, după șapte luni.
Eu am avut noroc, m-a ținut doar o zi. Cea mai grea zi. Căci spre seară, când o febră agresivă m-a cuprins din nou, la pachet cu durerea de cap, nu am mai simțit decât furie.
Ura pe antivacciniști
Furie pe Iohannis, pe Cîțu, pe grupul lor de lacomi inconștienți care continuă criza politică când oamenii mor, pe jocurile ticăloase din Parlament, pe idioții de antivacciniști, pe românii încăpățânați și pe toți cei pe care i-am considerat vinovați că am ajuns în starea aia.
Înjuram cu voce tare în casă, cu ură, de s-o fi speriat și vecinii că a luat-o razna covidatul de lângă ei. Am cerut arestarea lui Șoșoacă, desființarea România TV și trimiterea la canal a lui Marius Tucă.
Am țipat atât de tare că probabil și virusul ăsta nenorocit s-a speriat și a dat înapoi. Am adormit cu greu, dar m-am trezit în a șasea zi un om înviat. Au dispărut ca prin minune febra și durerile de cap. A mai rămas doar o tuse seacă, un alt simptom comun multor infectați, care de data asta nu mai dispare după o zi.
Am fost avertizat să mă înarmez cu răbdare, căci mă va ține și o lună. Dacă nu vorbesc mult, e ok. Dar dacă deschid gura, tușesc enorm. Norocul celor de lângă mine, în sfârșit vorbesc mai puțin.
În tot acest timp, nivelul de oxigen a fost foarte bun, 98-99%, l-am verificat foarte des.
Foarte multă solidaritate
Sunt optimist în ceea ce mă privește. Am învins în cele din urmă boala, după doar câteva zile grele și sunt convins că asta se datorează exclusiv faptului că am fost vaccinat. Acum, doar izolarea e grea.
Dar am avut parte, până acum, de o incredibilă solidaritate. Care mi-a reclădit un pic speranța, zdruncinată de poporul care se încăpățânează să nu se imunizeze și care o ascultă pe o criminală ca Șoșoacă. Mi-a scris multă lume, m-a sunat, am primit sfaturi multe, bune, oamenii s-au oferit să mă ajute, să îmi aducă ce am nevoie cât timp nu pot ieși din casă.
Am descoperit noi prieteni. De ce am povestit această trecere a mea prin boală totuși ușoară într-un moment în care sute de oameni mor din cauza COVID-19?
Tocmai de asta, pentru că sper să vă conving că există o cale de a învinge acest virus ticălos.
Pentru că aș vrea să fiu optimist că și românii încăpățânați vor înțelege până la urmă că alegerea între a sta singur acasă și singur la ATI e a lor.
Am auzit deja povești atât de crunte despre oameni nevaccinați care sunt în stare gravă sau care au murit după ce au suferit, încât dacă nu aș fi fost acum imunizat aș fi făcut pe mine de frică.
Vaccinul nu te apără neapărat de infectare, ci de formele grave ale bolii. E o certitudine deja asta.
Și, mai ales, pentru că ai o cantitate virală mai mică, îi apără și pe cei dragi ție. Sentimentul de vinovăție că aș fi putut da și altora e destul de acut, aștept să treacă zilele să văd că toți cei din jurul meu sunt bine.
