"Rădoi, s-a terminat!", strigătul de luptă ușor pițigăiat din spatele microfoanelor de la Transporturi, pare să fie talismanul norocos al lui Drulă. Angrenându-se în lupta cu unul din cei mai vechi și puternici dinozauri sindicalo-pesediști ai patriei, politicianul USRPLUS a pus un pariu foarte riscant, dar care s-a dovedit câștigător. Rezultatele sunt vizibile: chioșcurile din care Rădoi pare a-și fi tras șpăgi nenumărate (potrivit DNA) sunt demolate iar poziția sindicalistului la vârful lanțului trofic din Metrorex se clatină serios.
A doua mutare cu impact mare de imagine a fost refuzul ministrului Transporturilor de a negocia funcțiile de conducere de la Asociația Română de Salvare a Vieților Omenești pe Mare (ARSVOM), respectiv de la Administrația Fluvială a Dunării de Jos Galați, dar și respingerea unui afacerist dubios care intermedia vânzarea de nave către ARSVOM. Acesta din urmă l-a catalogat drept "câine" pe Drulă, un apelativ care a făcut carieră publică după ce DNA a publicat stenograme dintr-un dosar în care apar și declarațiile omului de afaceri. Iar pentru unii colegi de partid, ministrul Transporturilor a devenit chiar "Drulău".
O a treia decizie inspirată a lui Cătălin Drulă a fost deplasarea la Bruxelles înainte de depunerea PNRR pentru a negocia acordarea de fonduri extinse pentru autostrăzi, în ciuda faptului că PNRR nu este, neapărat, un plan financiar care să vizeze infrastructura. Reușita (aparentă, în acest moment, a) includerii acestor proiecte în Plan i-a adus din nou puncte ministrului USRPLUS.
Totuși, PNRR este încă o himeră: nu e clar când va fi aprobat iar criticile dure de la Comisia Europeană continuă să vină înspre România, în timp ce alte state au deja PNRR-urile aprobate și încep să primească bani.
Mai mult, performanța lui Drulă pe absorbția fondurilor europene existente este modestă.
Se vor auzi multe voci care să spună că, în nici opt luni de mandat, Drulă nu putea urni un monstru anchilozat cum e Ministerul Transporturilor, nereformat. Probabil că da, Drulă nu poate face minuni.
Dar ar putea să nu facă nici porcării. Precum, de exemplu, apropierea foarte toxică de Dorin Ivașcu, un personaj conectat prin foarte multe fire la vârful aviației românești încă din anii '70. Între 1978 și 1988, în cel mai dur deceniu al ceaușismului marcat de o represiune securistă crâncenă, Ivașcu a fost reprezentant al Tarom la Singapore, Hong Kong, New York și Londra. Acest deceniu ceaușist în străinătate ne spune exact cine este Ivașcu, tocmai de aceea este de neînțeles de ce, printre primele decizii ale lui Drulă ca ministru, a fost și aceea de a promova o Hotărâre de Guvern prin care aerodromul din Tuzla al fostului funcționar comunist, azi - om de afaceri capitalist, să primească un punct de trecere a frontierei.
Că Drulă știa exact ce și pentru cine face acel demers a fost probat de numirea ulterioară în funcții publice din aviație și afaceri portuare a doi apropiați ai aceluiași Ivașcu. Pare, deci, că "drulăul" mușcă doar la comandă și se gudură pe lângă stăpânii care nu ies în față.
Altfel, chestiuni foarte complicate (cum e, de pildă, corupția și incompetența de la CNAIR, care generează plata unor despăgubiri de sute de milioane de euro) sunt complet ignorate de ministrul USRPLUS, care înțelege că în a se bate cu un dușman de tip rețea ca la CNAIR nu-i aduce nici puncte electorale, nici succes instituțional.
Când, totuși, nu trebuie să-i lingă mâna unui Ivașcu, "drulăul" este zmeu cu jurnaliștii, pe care-i repede când e întrebat de ce nu-l demite pe directorul CFR (după ce un tren plin cu copii a stat nouă ore în câmp), și arogant cu legende ale sportului precum Elisabeta Lipă.
Încet-încet, "drulăul" se deconspiră: un maidanez inteligent, care și-a depășit condiția, dar loial unora care au mai crescut și alte javre în padocuri de lux.
