Scrierile de la Tărtăria, considerate cele mai vechi din lume, „o glumă proastă”? Cine spune asta?
Scrierile de la Tărtăria, considerate cele mai vechi din lume, „o glumă proastă”? Cine spune asta?
„Tăblițele de la Tărtăria” sunt trei obiecte mici de lut, care au fost descoperite în 1961, în localitatea Tărtăria din județul Alba, între Alba Iulia și Orăștie, de echipa condusă de arheologul clujean Nicolae Vlassa.
Două dintre ele sunt găurite și sunt acoperite cu semne, iar a treia folosește o modalitate de scris pur pictografică, respectiv reprezentarea stilizată a unui animal (capră), un simbol vegetal și un altul neclar. Cea de formă discoidală, cuprinde patru grupuri de semne, despărțite prin linii.
Se pare că Vlassa nu era prezent pe șantier în momentul găsirii lor, dar asta nu a împiedicat ridicarea lor la rangul de „cea mai veche scriere din lume”
Citește și: Misterul tăblițelor de la Tărtăria, care ar conține cel mai vechi scris din lume. Schimbă istoria?
Tăblițele au fost datate în jurul anului 5.300 î.Hr. - deci ar fi vechi de peste 7.000 de ani - de cercetătorul german Harald Haarmann și au simboluri similare culturii Vinča, una dintre cele mai vechi culturi europene, cu o vechime recunoscută de circa opt milenii, potrivit mixdecultura.ro.
Până la ele, scrierea cuneiformă sumeriană era considerată cea mai veche din lume, ea apărând cu „doar” aproximativ 5.000 de ani în urmă.
Dar, deși o parte a istoricilor români a preluat această idee, la nivel mondial „scierile de la Tărtăria” nu sunt recunoscute ca atare. Iar aici intervine o uriașă controversă care dezbină mediul academic de mulți ani.
Ulterior, s-a descoperit că tăblițele nu au fost niciodată analizate cu ajutorul radiocarbonului pentru stabilirea vechimii lor.
De fapt, acest lucru ar fi fost imposibil, pentru că un membru al echipei lui Vassa le-a pus în cuptor, pentru a se întări, ele fiind moi și acoperite de calcar din cauza umidității, scrie sursa citată.
Or, stresul termic făcea imposibilă datarea lor cu C14.
Cine ar fi făcut farsa?
Dar povestea este mai stranie de atât. Conform lingvistulu, jurnalistului și cineastului Dan Alexe, „tăblițele de la Tărtăria”, n-ar fi decât o „farsă care a degenerat”, „o glumă proastă” făcută chiar de arheologul Nicolae Vlassa.
Acesta ar fi luat, pur și simplul. tăblițele din colecția impresionantă a unei bogatei doamne din Cluj, Zsófia Torma, și le-ar fi pus în situl arheologic.
Mai mult, ele nu ar reprezenta un sistem de scriere, ci doar „un sistem contabil de administrare a proviziilor”, un fel de „bonuri de primire” a unor bunuri.
Citește și: Fostul Palat BCR va deveni hotel de lux, cu 20 de milioane de euro. Are o vechime de 117 ani
Dar iată ce scrie Alexe într-o postare pe contul său de Facebook, în acord cu ceea ce susține, de altfel, de mai bine de un deceniu.
„“Tăblițele de la Tărtăria” nu sunt altceva decât ceea ce arheologii numesc “clay tokens” (“jetoane de lut”) sumeriene.
Este vorba de plăcuțe sau jetoane, unele cu găuri, pentru că erau puse pe o ață, care înregistrau, prin logograme scrijelite, produsele agricole și zootehnice depozitate sau scoase din silozurile Sumerului.
Este vorba de un sistem contabil de administrare a proviziilor, motiv pentru care pictogramele și ideogramele de acolo reproduc capre și spice de grâne: erau “bonuri de primire”, jetoane din lut care treceau din mână în mână și dovedeau ce s-a scos și ce s-a introdus în magazii.
Se și vede pe ele: un jeton de la Tărtăria reprezintă un om cu o capră. Celelalte două: spice, grâne și căni cu lichid.
Cum au ajuns acele jetoane (clay tokens) acolo? Istoria e cunoscută, dar arheologii autentici încă în viață nu vor s-o spună: a fost o glumă proastă a răposatului arheolog Nicolae Vlassa (machedon glumeț), farsă care a degenerat.
Vlassa a introdus pe șantierul de la Tărtăria aceste trei piese (clay tokens) sumeriene din colecția bogatei doamne clujene Zsófia Torma.
Asta e tot, sunt tăblițe sumeriene din perioada de sfârșit de neolitic numită “Uruk IV”, perioada care ne-a dat epopeea lui Ghilgamesh.
Ele arată contabilitatea unui stat (Sumerul) bazat pe agricultură intensivă și o birocrație scrupuloasă, cum a fost sudul Irakului înainte de zorii istoriei (care începe la Sumer).
Nimic de-a face cu sălbăticia Ardealului neolitic, așadar”, notează Dan Alexe pe contul său.
În plus, lingvistul mai explică faptul că și dacă ar fi atât de vechi pe cât de pretinde, nu ar fi vorba de un sistem de scriere, ci, pur și simplu, „doar sisteme contabile” ori semne precum cele de circulație de astăzi.
De asemenea, Alexe spune că și dacă ar fi fost vorba de vreo scriere complexă, ea nu ar fi fost „a dacilor”, cum pretind unii susținători ai acestei idei.
„Apoi, chiar dacă am accepta, ca ipoteză de lucru, că e vorba de o scriere complexă şi articulată, tăbliţele de la Tărtăria n-ar putea fi scrise într-o ipotetică limbă geto-traco-dacă pentru simplul motiv că o asemenea limbă nu exista acum 6000‒7000 de ani.
Nu existau „daci“ în vremea tăbliţelor de la Tărtăria, chiar presupunând că ele ar fi autentice, iar acele tăbliţe nu pot conține o scriere articulată”, a mai dăugat Dan Alexe.
Citește și: Care domnitor a vrut să unească cele trei Țări Române înaintea lui Mihai Viteazul? De ce a eșuat?
Opinia acestuia despre tăblițele de lut de la Tărtăria a primit de-a lungul timpului o aprobare neașteptată din partea lingvistului și fostului senator și membru marcant al Uniunii Vatra Românească, prof. univ. Ion Coja.
Acesta a făcut, e drept, doar o scurtă remarcă pe marginea acestui subiect într-un text postat în 2015 pe blogul său: „Este corect textul lui Dan Alexe despre Tăblițele de la Tărtăria”.
Citește și: Misterul tăblițelor de la Tărtăria, care ar conține cel mai vechi scris din lume. Schimbă istoria?
