Armeanul Frenghian Harutiun este una dintre marile personalității ale Aradului, peste care istoria a tras cortina uitării nemeritate.
Amintit și cu prenumele Frânghian sau Frenkian, acesta a înființat în perioada interbelică Fabrica de Zahăr din Arad, a adus la Arad sediul general al Societății Zahărului din România și, mai mult decât atât, a dezvoltat un model de afacere în care directorul și patronul munceau cot la cot cu angajatul și căutau să creeze condiții de viață bune pentru personal, conștienți de faptul că angajatul reprezintă cel mai important capital al companiei.
Povestea „regelui zahărului” din România: Salvează un oraș de foamete, scapă de comuniști deghizat
Date despre „regele zahărului“ a strâns doctorul în istorie din Arad Andrei Ando, care nu vrea să lase ca trecutul județului să piară. În ultimii ani, acesta a adunat informații pe care le publică în diferite cărți, până acum sunt 20 la număr.
Astfel, aflăm că Frenghian Harutiun (1873-1959) a avut o viață aventuroasă, ca un erou din cărțile lui Jules Verne. A ajuns în România din cauza persecutării armenilor în teritoriile revendicate de turci.
Citește și: Cuza, în pat cu amanta în noaptea când a pierdut tronul. I-a făcut doi copii, soția i-a înfiat
În anul 1914 își deschide o salbă de magazine la Constanța și firme de vânzări cu ridicata. Are un simț extraordinar pentru afaceri și se remarcă în peisajul comercial al litoralului ca un proprietar care are în vedere nevoile angajaților săi.
Devine, și din această cauză, extrem de popular și este ales vicepreședinte al Camerei de Comerț din Constanța, potrivit historia.ro.
Salvează un oraș de foamete
În perioada Primului Război Mondial își extinde afacerile în domeniul fabricării zahărului. Pentru că Europa se confrunta cu o criză majoră de materie primă, Frenghian a decis să importe din America zahăr nerafinat.
A pornit afacerea de prelucrare a zahărului la Chitila, într-o fabrică cu care a salvat orașul de foamete, reușind să plătească salarii câtorva sute de angajați în cel mai greu moment de criză. Iar angajații săi nu rămân datori.
Firma lui Harutiun a prosperat într-o asemenea măsură încât armeanul a decis extinderea afacerii.
„În anii 1920 a căutat un loc de unde să poată organiza cu ușurință și export de zahăr spre vestul continentului, recunoscând o portunitatea dezvoltării pieței înspre Occident. Așa a ales Aradul.
Citește și: Povestea campionului mondial Ștefan Birtalan. Părăsit de mamă la 2 ani, o revede după două decenii
Aici a cumpărat fosta fabrică de hârtie, pe care a retehnologizat-o cu ajutorul unor experți din Cehia, și a transformat-o în fabrică de zahăr, în anul 1925. Iar pentru că producția de zahăr avea nevoie de o mare cantitate de apă, a ales, firesc, ca afacereasă fie pe malul Mureșului“, spune Andrei Ando.
Din „Figuri de armeni din România“ aflăm că Harutiun a muncit cot la cot cu angajații săi, și s-a implicat în creșterea calității vieții lor. Le-a construit locuințe, cu prioritate pentru cei căsătoriți și cu copii.
La Arad, zona de case dezvoltată de Harutiun se numea, popular, Colonia Fabricii de Zahăr, actuala stradă Remus. De asemenea, a înființat la Arad și Societatea Națională a Zahărului, Romcolind, cu sediul în actuala Piață Avram Iancu, la nr. 7.
Scapă de comuniști deghizat în cioban
Viața avea să îi păstreze generosului armean o întorsătură dramatică. Al Doilea Război Mondial nu i-a afectat afacerile, dimpotrivă, acestea au continuat să se dezvolte.
Frenghian Harutiun a deschis un spital pentru răniții de război și a donat banii necesari funcționării bisericilor armenești din Constanța și București.
În tot acest timp, a lucrat cu angajații lui, la Chitila, Arad și la o fabrică de zahăr din Timișoara pe care a deschis-o tot el.
Citește și: Bolnavă, Tatiana Stepa urcă pe scenă din iubire pentru spectatori. Moare după o săptămână, la 46 ani
Nimeni nu avea să intuiască ce se va întâmpla după război și că pentru investitori vor veni vremuri mult mai grele decât în perioada conflagrației mondiale, potrivit adevărul.ro.
În anul 1948, comuniștii îl pun pe Frenghian Harutiun pe lista neagră a burghezo-moșierilor pe care vor să îi epureze.
„Întreaga sa avere, inclusiv fabrica de zahăr de la Arad, este naționalizată, iar Harutiun este căutat pentru arestare. Scapă doar pentru că se deghizează în cioban și se refugiază în munți.
Omul care a construit un imperiu, care i-a ajutat și pe alții să prospere, a fost omenos, empatic și generos, și-a trăit ultima perioadă a vieții sărac lipit pământului, ca un proscris, ascunzându-se să nu fie arestat și închis“, mai adaugă Andrei Ando.
