Povestea Arcului de Triumf din București însoțește, practic, istoria țării noastre pe o perioadă de peste 150 de ani, de la prima variantă ce a fost construită, până la forma pe care o vedem astăzi.
Povestea Arcului de Triumf din București. A fost inaugurat într-o zi de 1 Decembrie
Arcul de Triumf este o prezență obișnuită pentru bucureșteni și cei care trec prin Capitală. Monumentul se află în partea de nord a orașului, la intersecția șoselei Kiseleff cu bulevardele Constantin Prezan, Alexandru Averescu și Alexandru Constantinescu.
Cele trei artere au primit, de altfel, numele unor personalități ale istoriei noastre, toate fiind angrenate în deciziile luate în timpul Primului Război Mondial, al cărui final a fost încununat cu Marea Unire de la 1 Decembrie 1918.
Monumentul însuși se dorește un omagiu adus soldaților români căzuți în Marele Război, cel care a dus la visul unirii tuturor românilor, vis concretizat la 1 Decembrie 1918.
Dar odiseea Arcului de Triumf începe mult mai devreme, încă din 1846. Atunci, cu ocazia vizitei domnitorului Moldovei, Mihail Sturza, a fost construită prima variantă a Arcului, conform voluntaripentrupatrimoniu.turismistoric.ro.
De asemenea, izbânda românilor în Războiul de Independență din 1877-1878 a reprezentat un motiv bun pentru a construi un alt edificiu precum precedentul. De altfel, în 1878, trupele române care au participat la război au defilat trecând pe sub Arcul de Triumf ridicat atunci.
Citește și: METEO Cum va fi vremea la parada militară de 1 Decembrie - Ziua României
Arcul de Triumf, în varianta din 1878 - Foto: wikipedia.org/Franz Mandy
Ulterior, atât la Jubileul celor 40 de ani de domnie ai Regelui Carol I, în 1906, cât și cu ocazia izbânzii din Primul Război Mondia, din 1918, autoritățile au considerat că este necesară construirea unui monument asemănător.
Dar construcția înălțată în 1918 a fost făcută din materiale care s-au deteriorat după prima ploaie, ceea ce a pus problema construcției unui monument mult mai trainic.
Așa se face că, în 1922, în perioada în care primar al Bucureștiului era Matei Gheorghe Corbescu, autoritățile au organizat o paradă cu fast în cinstea Marii Uniri, iar edilul a propus ridicarea unui Arc de Triumf provizoriu, din lemn.
Intenția era ca respectivul Arc să reziste până când se vor găsi suficiente fonduri pentru a fi construit un monument cu adevărat impunător şi reprezentativ.
Tot în 1922, în contextul încoronării de la Alba Iulia a Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria ca suverani ai României Mari, comisia pentru organizarea manifestărilor a hotărât construirea unui veritabil Arc de Triumf, în zona şoselei Kiseleff, pornind de la planurile arhitectului Petre Antonescu.
Dar cum timpul avut la dispoziție a fost foarte scurt, marele arhitect s-a grăbit. Astfel, deși scheletul monumentului a fost turnat în beton armat, basoreliefurile exterioare au fost realizate din ipsos.
Firește că acest material nu a rezistat acţiunii ploilor, astfel că, de la an la an, monumentul s-a degradat, ajungând la stadiul de ruină.
După un deceniu, în 1932, după o campanie de presă susţinută, autoritățile au decis înlocuirea basoreliefurilor cu unele definitive din piatră, tot după planurile lui Petre Antonescu, care, de data aceasta a acordat o maximă atenţie materialelor şi finisajelor.
Conform cronicilor vremii, au fost depuse eforturi considerabile pentru construirea și definitivarea lucrării, văzută ca o emblemă a „micului Paris” din acei ani.
După nenumărate subscripţii publice, la care au participat, pe lângă cetăţeni, numeroase asociaţii ale foştilor participanţi la Primul Război Mondial, au fost colectate peste 7 milioane de lei, sumă care a permis definitivarea lucrărilor la monument, potrivit rador.ro.
A fost folosită piatră adusă din toate regiunile istorice ale României, granit de Deva, lucrat în stil clasic, iar drept model a fost folosit Arcul de Triumf din Paris.
Arcul de Triumf, așa cum arăta în varianta din 1922 - Foto: wikipedia.org
Așa s-a născut Arcul de Triumf în varianta pe care o putem admira și astăzi. Construcția este concepută într-o factură clasică înscriindu-se într-un paralelipiped cu baza de 25 m x 11,50 m şi înălţimea de 27 m.
Deschiderea practicată în mijlocul său se încheie la partea de sus cu un arc de cerc şi măsoară în înălţime 11 m, iar în lăţime 9,50 m. În interiorul celor două picioare există scări pe care se poate ajunge pe terasa prevăzută deasupra monumentului.
Sculpturile în piatră care ornamentează Arcul de Triumf - basoreliefuri, medalioane, inscripţii - au fost realizate de un grup de sculptori în frunte cu I. Jalea, C. Medrea, C. Baraschi, potrivit lucrării „Bucureşti. Ghid turistic”, autori Dan Berindei, Sebastian Bonifaciu (Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1978).
La 1 decembrie 1936 a avut loc inaugurarea Arcului de Triumf, în prezenţa regelui Carol al II-lea, a reginei Maria și a lui Mihai, Marele Voievod de Alba Iulia, moștenitorul Coroanei, „împăunat” cu o titulatură inventată de Nicolae Iorga.
În anii comunismului, Arcul de Triumf a fost „ajustat” de autorităţi prin înlocuirea simbolurilor care deranjau, mai ales cele care aminteau de monarhie: textele proclamanțiilor Regelui Ferdinand au fost scoase de pe părțile laterale ale construcției, iar portretele Regelui Ferdinand și al Reginei Maria, realizate de sculptorul Alexandru Călinescu, au fost eliminate de pe fațada sudică, fiind înlocuite cu niște flori.
După Revoluţia din anul 1989, au fost montate două medalioane de bronz ce înfățișează chipurile regilor, acestea înlocuindu-le pe cele originale.
În februarie 2012, Primăria Municipiului București a anunțat oficial începerea lucrărilor de restataurare și consolidare a monumentului. Proiectul a fost finalizat patru ani mai târziu, Arcul de Triumf fiind redeschis la 29 noiembrie 2016.
Potrivit Primăriei Generale, monumentul poate rezista la un cutremur de peste 8 grade pe scara Richter, datorită celor 24 de izolatori antiseismici şi celor opt amortizori care au fost montaţi la nivelul structurii de rezistenţă a imobilului, potrivit Agerpres.
Așa că, de fiecare dată când treceți pe lângă Arcul de Triumf ori dacă asistați la parada militară cu ocazia Zilei Naționale, vineri, de 1 Decembrie, amintiți-vă că monumentul acesta are o poveste lungă și complexă, dar el există ca să ne reamintească mereu sacrificiul făcut de generațiile anterioare, pentru reîntregirea și apărarea României.
